19 Septembrie

Geneza 29:1-30:24

Geneza 29:25: ,,A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”

Iacov s-a încrezut în Laban şi nu a crezut că va fi înşelat de el (socrul lui), precum Isaac, tatăl lui Iacov, nu s-a gândit că Iacov (fiul lui) va acţiona cu înşelăciune faţă de el. Iacov a simţit ce înseamnă să fii înşelat şi să suporţi consecinţele înşelăciunii. Nimic bun nu iese din înşelăciune. Dumnezeu vede şi răsplăteşte pe fiecare după faptele lui. El nu are favoriţi. Îi iubeşte pe toţi oamenii, îi disciplinează pe copiii Lui şi îi iartă pe toți cei ce vin la El cu pocăință și credință.

Când trecem prin greutăți, Dumnezeu ne mângâie. Nimeni nu ne poate iubi aşa cum ne iubeşte Dumnezeu. Este bine să căutăm să Îi fim plăcuţi Domnului, nu oamenilor.

În 2 Corinteni 4:17-18: ,,Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Atenţia noastră trebuie să fie la Împărăţia lui Dumnezeu şi la voia Lui, nu la dorinţele noastre; căci noi căutăm premiul ceresc, veşnic, nu ceva trecător. În mijlocul încercărilor, Dumnezeu este lângă noi ca să ne ajute să ne deschidem ochii, inima, mintea, ca să primim mângâierea şi protecţia Lui.

Iacov a fost disciplinat în casa lui Laban pentru păcatele lui. El a devenit tatăl unei familii numeroase. De ce crezi că membri acestei familii au devenit de multe ori trişti, geloşi şi nervoşi? Te vei ruga Domnului să te ajute ca să cauţi pacea, bucuria şi unitatea în familia ta?

Iacov a fost înşelat de Laban. Poţi să vezi înşelăciunea şi consecinţele ei în viaţa ta şi a altora? De care păcat trebuie să te pocăieşti? Când pocăinţa este întreagă, ea trebuie să ne treacă prin cele patru stadii ale ei. Regretul este momentul trezirii noastre, când ne dăm seama că am căzut şi ne uităm cu durere la ceea ce suntem acum, în comparaţie cu ceea ce am fost altădată. Remuşcarea este regretul care persistă obsesiv, lipsindu-ne de pace şi de linişte, până când facem ceva ca să revenim la starea de dinaintea căderii. „Remuşcarea” ne chinuie. Aşa cum îi este şi semnificaţia, ea ne ,,muşcă“ de mai multe ori, făcându-ne să sângerăm înlăuntrul nostru. Renunţarea este pocăinţa care rodeşte. Fără fapte, atât credinţa, cât şi pocăinţa sunt moarte. Viaţa nouă se dovedeşte prin faptele rodite de credinţă şi pocăinţă. Cine zice că s-a pocăit, dar continuă să trăiască în păcat, este la fel de păcălit ca şi cel care crede ,,că el crede”, dar nu reacţionează la credinţă, nici măcar cum reacţionează dracii (se înfioară). Repararea unei situaţii distruse prin păcat, atunci când este posibilă, este strict necesară. Este nevoie de o întoarcere la ,,faptele dintâi”,  dar preocuparea  primordială  trebuie  să  fie faţă de aceia pe care i-am rănit şi păgubit prin păcat. O pocăinţă paralizată, pasivă, care refuză să facă reparaţiile necesare nu izbăveşte pe nimeni! Ea rămâne sub mânia lui Dumnezeu (Desculți).

Doamne, Îți mulţumesc pentru familia mea. Îți mulţumesc pentru soţul meu şi pentru cei dragi ai noştri şi Te rog, ajută-ne să trăim în adevăr şi să căutăm pacea, bucuria şi unitatea în familia noastră. Ajută-ne să ne ferim de înşelăciune, căci ea are consecinţe grele. Ştim că vom culege ceea ce semănăm, de aceea, Te rugăm să ne ajuţi să semănăm neprihănire, ca să secerăm adevărul. Tu vezi totul şi răsplăteşti. Îți mulţumim pentru că ne ierţi şi ne dai harul să ne pocăim ori de câte ori greşim. Tu ne ajuţi să ne amintim să-Ţi fim plăcuţi Ţie, nu oamenilor; să căutăm voia Ta, nu plăcerile noastre; să ne uităm mai mult la ceea ce este veşnic, nu la ceea ce este trecător.

Domnul este protecţia ta şi mângâierea ta!

12 Septembrie

Geneza 28:10-22

Geneza 28: 15: ,,Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.”

Dumnezeu a vorbit cu Iacov şi Iacov I-a vorbit lui Dumnezeu. Eu nu cred că Iacov a încercat să se târguiască cu Dumnezeu („Dacă Tu, Doamne, faci aşa, atunci eu voi face aşa.”). Cred că Iacov a fost uimit de harul Domnului, de promisiunile Lui şi, cu recunoştinţă, a făcut acel loc, un loc de închinare, un loc de dedicare şi a promis Domnului zeciuiala din toate averile lui.

Doamne, Tu eşti Cel care vii la mine, păcătoasa, şi-mi descoperi harul Tău cel mare şi promisiunile Tale minunate, pe care nu le merit. Cum aş putea să-Ţi dăruiesc şi eu viaţa mea şi tot ce am? Este această rugăciune şi rugăciunea inimii tale? Dumnezeu îl binecuvântează pe cel care dăruieşte cu voioşie.

Doamne, Tu eşti cu mine. Tu mă păzeşti pretutindeni pe unde merg şi mă aduci înapoi la calea Ta ori de câte ori mă rătăcesc. Îți mulţumesc pentru că nu mă părăseşti, ci eşti credincios promisiunilor Tale. Tu mă ajuţi să-mi schimb viaţa, să părăsesc trecutul meu păcătos şi să alerg înainte, spre Ţintă (Hristos). Prezenţa Ta în viaţa mea este o bucurie. Eu nu sunt singură niciodată.

Doamne, Îți mulţumesc pentru familia mea. Te rog să ne ajuţi să vedem când suntem în pericol. Tu ne dai putere să alegem să respingem înşelăciunea şi să căutăm adevărul şi integritatea. Tu ne dai dragoste şi curaj ca să vorbim despre felul în care putem să rezolvăm situaţiile fără înşelăciune şi minciună. Nu ne lăsa să fim orbi spiritual sau indiferenţi faţă de chemarea Ta, ci mai degrabă, ajută-ne să luăm hotărâri drepte, decizii bune, şi să ne supunem voii Tale fără să acţionăm mânaţi de dorinţele noastre fireşti. Îți mulţumim pentru că ne ajuţi să veghem asupra atitudinilor, obiceiurilor, preferinţelor şi acţiunilor noastre, pentru ca nu cumva să schimbăm privilegiile noastre veşnice pentru plăcerile de o clipă ale păcatului.

Îți mulţumim pentru că Tu ne dai discernământ spiritual ca să deosebim ceea ce nu vine de la Tine şi ne ajuţi să nu ignorăm cerinţele Tale. Tu ne ajuţi să preţuim adevărul, cinstea, purtarea bună, integritatea, credincioşia şi autodisciplinarea.

Doamne, Îți mulţumesc că mă ajuţi să recunosc purtarea mea cea rea şi să mă îndrept. Tu mă ajuţi să aştept în tăcere ajutorul Tău. Recunosc că m-am grăbit de multe ori şi am greşit. Cred că Tu ai timpul Tău pentru fiecare lucru. Tu ai har şi îndurare faţă de mine şi îmi ceri să trăiesc în conformitate cu adevărul Tău, scris pe paginile Scripturilor.  Tu mă iubeşti, mă cauţi şi mă binecuvântezi. Tu mă ajuţi să rămân în credinţă, să-Ţi aud glasul şi să trăiesc fără compromis.

Dumnezeu este cu tine! Tu nu eşti singură niciodată!

6 Septembrie

Geneza 27:1-40

Geneza 27: 35: ,,Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea”.”

Familia este locul unde învăţăm multe lucruri bune şi uneori, învăţăm multe lucruri rele. Ce învăţăm noi din acest capitol trist din Geneza? Viclenia este păcat. Păcatul are consecinţe. Dumnezeu iartă păcatul celor care se pocăiesc.

Iacov l-a înşelat pe fratele lui, pe Esau. A dorit binecuvântarea cu disperare. Se pare că nu L-a cunoscut nici pe Dumnezeu, nici promisiunile Lui. Oare Isaac şi Rebeca şi-au învăţat copiii să asculte de Domnul? Oare bunicul Avraam i-a învăţat pe nepoţi despre Dumnezeu? Cu siguranţă. Totuşi, relaţia cu Domnul este foarte personală. Este mult mai mult decât o cunoaştere a unor evenimente şi întâmplări. Cine vrea să Îl cunoască, petrece timp cu El. Nu ajunge să ne naştem într-o familie de creştini, ci fiecare dintre noi trebuie să ia decizii zilnice pentru a-L urma şi a-L asculta pe Domnul.

Iacov a uitat că Dumnezeu este drept şi sfânt. S-a temut doar de consecinţele păcatului său. A vrut să nu fie prins şi descoperit ca înşelător. De ce nu a avut curajul să-i spună mamei lui că metoda ei este greşită? De ce nu I-a cerut lui Dumnezeu să intervină? A ales să-l înşele pe tatăl lui şi să folosească numele lui Dumnezeu în minciunile lui. De ce a crezut că Dumnezeu nu vede minciunile lui? La rândul lui, Iacov a fost înşelat dureros de rău de familia lui. Iacov a învăţat că judecata lui Dumnezeu începe de la casa Lui. În 1 Petru 4:17, se afirmă: ,,Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”

Copiii lui Dumnezeu, care se încred în El, rămân în dragostea Lui (Ioan 15:10), dar vor fi disciplinaţi (Evrei 12:6-10) prin Cuvântul Lui (2 Timotei 3:16) şi prin circumstanţele vieţii.

Esau a pierdut binecuvântarea pentru că a dispreţuit căile Domnului. L-a învinovăţit pe Iacov şi a refuzat să admită că atitudinea lui era neplăcută Domnului. Nu şi-a cerut iertare de la Dumnezeu. A plâns pentru că a pierdut, dar nu şi-a plâns păcatul.

Fiecare om suferă nedreptate, înşelăciune, dezamăgire şi se confruntă cu diferite circumstanţe grele. Dumnezeu lucrează prin toate spre binele nostru, dar nu ne-a promis că va transforma consecinţele păcatelor noastre în bine, dacă alegerile noastre zilnice dovedesc că noi dispreţuim moştenirea spirituală pe care am primit-o. Ce alegem: pocăinţa sau doar regretul? Pocăinţa este acceptarea, recunoaşterea vinei, întoarcerea de la păcat şi de la egoism către Dumnezeu. Regretul este doar o părere de rău fără dorința de schimbare și uneori chiar este curajul de a-i învinovăţi pe alţii (îmi pare rău, dar nu este vina mea, ci a altuia) sau circumstanţele (regrete pentru consecinţe mai mult decât pentru păcat, întoarcerea către sine, îndepărtarea de Dumnezeu). Cum preţuieşti tu valorile tale spirituale? Cum preţuieşti pocăinţa?

Preţuieşte valorile spirituale!

5 Septembrie

Geneza 27:1-40

Geneza 27: 35: ,,Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea”.”

Vicleşugurile în familie nu sunt bune. Aduc numai dezastru. Isaac a ales să ignore Cuvântul lui Dumnezeu. În mod normal, binecuvântarea este o sărbătoare în familie, dar Isaac a vrut să îl binecuvânteze pe Esau în secret.  De ce a  crezut Isaac că poate să aleagă pe cine să binecuvânteze şi nu a ascultat de Dumnezeu? Te-ai gândit ce mare pericol te paşte atunci când întorci voia Domnului în favoarea ta şi a planurilor tale?

Oare Isaac şi Esau au pus plăcerile fizice (vânatul, mâncatul) pe primul loc, înaintea aprecierii darurilor lui Dumnezeu? Esau, prin atitudinea lui faţă de dreptul de întâi născut, pe care l-a vândut pentru un blid de linte, nu s-a calificat să moştenească promisiunile lui Dumnezeu, pentru ca el să fie o binecuvântare pentru lumea întreagă.

Şi astăzi, mulţi creştini sunt indiferenţi faţă de ceea ce zice Dumnezeu, dar cred că au dreptul la binecuvântare. Rebeca nu a uitat niciodată Cuvântul lui Dumnezeu pentru copiii ei, dar nu şi-a împlinit responsabilitatea de a-l avertiza pe soţul ei în ce priveşte decizia lui greşită. Ea a crezut promisiunile lui Dumnezeu, dar a acţionat greşit. Planul ei a fost foarte îndrăzneţ, dar a ignorat metodele lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt în scop şi în metode.

În Evrei 12:14, suntem îndemnaţi: ,,Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

În 1 Petru 1:15-16, se afirmă: ,,Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt.”

Oare cum l-a iubit Rebeca pe Isaac şi cum l-a respectat? Oare cum s-a rugat cu el şi pentru el şi cum a încercat să discute cu el când acesta a acţionat greşit? Dimpotrivă, l-a înşelat pe Isaac şi l-a împins pe Iacov în păcatul minciunii şi al înşelăciunii. Când Iacov a ezitat, ea a vorbit fără frică de Dumnezeu: ,,blestemul acesta să cadă peste mine…”. Acest blestem este grav. Nu găsim scris că ea l-a mai văzut pe fiul ei, nici nu ştim cum a murit. A suportat consecinţele păcatului ei. Cât de tragic este faptul că Rebeca a crezut în profeţia lui Dumnezeu, dar nu a crezut că Dumnezeu se descurcă fără ajutorul ei păcătos! Numai Domnul Isus Hristos, Cel nevinovat, poate să ia blestemul păcatului.

Doamne, Te rog să mă ierţi pentru că de multe ori ignor Cuvântul Tău, voia Ta, sfatul Tău şi încerc să rezolv eu problemele prin metodele mele. Ştiu că Tu eşti Sfânt şi nu accepţi metodele mele păcătoase, egoiste, de aceea, vin la Tine şi plâng pentru păcatul meu. Te rog să mă ierţi şi să-mi dai putere să ascult de Tine, să urmăresc pacea şi sfinţenia în toate zilele vieţii mele.

Caută pacea şi sfinţirea!

4 Septembrie

Geneza 27:1-40

Geneza 27: 35: ,,Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea”.”

Ai făcut vreodată o alegere care ţi-a schimbat viaţa? A fost viaţa ta sau familia ta distrusă din cauză că L-aţi ignorat pe Dumnezeu? Ai făcut alegeri ale căror consecinţe nu pot fi schimbate? Poate ai auzit expresia ,,Dumnezeu oferă a doua şansă”, dar să ştii că El nu ne dă doar o nouă şansă, ci o răscumpărare completă. Dumnezeu este atotputernic, plin de har şi de adevăr, credincios faţă de toţi cei care se încred în El. Te încrezi în El pentru viaţa ta?

Esau şi Iacov s-au născut în urma rugăciunii, căci Rebeca nu putea să aibă copii. Ei au fost foarte doriţi în familia lor. Cu siguranţă, tatăl lor, Isaac şi bunicul lor, Avraam, au avut o mare influenţă spirituală asupra lor, învăţându-i că Dumnezeu poartă de grijă celor care se încred în El. Isaac şi Rebeca au ştiut din experienţa lor proprie faptul că Dumnezeu intervine în viaţa celor credincioşi şi că are un scop special pentru fiecare.

Acest capitol ar trebui să fie povestea unei familii unite printr-o dragoste plină de pasiune pentru Domnul; ar trebuie să vedem că ei au avut compasiune unul faţă de altul. Dar vedem că toţi: mama, tata, copiii – L-au ignorat pe Dumnezeu, s-au înşelat unul pe altul şi fiecare s-a luptat pentru el. Iacov a obţinut binecuvântarea pe care şi-a dorit-o, dar a trebuit să-şi părăsească familia şi casa părintească în vinovăţie şi cu ruşine. După o aşa cădere, cum să ocupe locul central în planul lui Dumnezeu? Păcatul lui Iacov nu a fost ultimul cuvânt din viaţa lui. Dumnezeu este în control. El stăpâneşte deasupra acţiunilor păcătoase ale oamenilor ca să-Şi împlinească planul. În bunătatea Lui, se apropie de cel căzut ca să-l salveze.

Dumnezeu l-a iubit pe Iacov şi nu l-a respins din cauza păcatelor lui, ci i-a vorbit şi l-a salvat. Dumnezeu mă iubeşte pe mine şi pe tine, în ciuda păcatelor noastre și vrea să ne vorbească şi să ne salveze. Cum voi răspunde la bunătatea Lui? Cu pocăinţă?

Păcatul are consecinţe grave, dar Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care se pocăiesc. Ce se întâmplă atunci când un om vrea mai mult binecuvântarea decât Îl doreşte pe Dătătorul binecuvântării? Ce se întâmplă atunci când o persoană crede Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu se încrede în ajutorul lui Dumnezeu când este vorba de aplicarea Cuvântului în viaţa de fiecare zi? Ce se întâmplă când un credincios cunoaşte voia lui Dumnezeu, dar nu o face?

Iubeşte binecuvântarea, dar mai ales pe Dătătorul ei!