Mulţumire

2 thanksMultumire

by Aurelia Gabor

*
Pe câmpia vieții mele, încărcată cu flori multe,
Îmi arunc cu drag privirea și mi-o desfătez din plin,
Observând cum bunătatea, pacea și-alte flori frumoase,
Își ridică fața-n soare și-mi zâmbesc frumos, senin.

*
Coloritul ce-l formează este plin de frumusețe.
Flori ce-s înflorite gata, flori ce au doar un boboc,
Care îngrijite bine, cultivate cu blândețe,
În curând vor face câmpul vieții mele copt !

*
Dar… privirea îmi străbate peste câmp, căutând o floare,
Ce-are o mireasmă sfântă, emanată din Scripturi,
Înzestrată cu-o culoare care pare nefirească,
Și de-o gingășie rară, de-o poți pune-ntre minuni.

*
Mulțumirea este floarea ce n-o pot vedea în viața-mi,
Plină, de-altfel, de atâtea multe binecuvântări,
Și tresar, foarte surprinsă, de această constatare,
Cercetându-mă îndată și privind spre-nalte zări.

*
”Doamne, dacă văd seninul, trebuie să-Ți mulțumesc,
Dacă azi miros o floare, trebuie să Te slăvesc,
Dacă am un loc în care azi genunchiul mi-l aplec,
Numai Numelui Tău mare trebuie să-I mulțumesc.

*
Dacă binecuvântarea mi-o-nmulțești în orice ceas,
Lasă să-mi fac auzită mulțumirea cu-al meu glas.
Dacă mi-ai dat sănătate și-o familie frumoasă,
Umple-mă de mulțumire și de pacea Ta cerească.

*
Mulțumitu-Ți-am vreodată pentru că n-ai ascultat,
Atunci când pentru nimicuri, către Tine am strigat ?
Mulțumitu-Ți-am că Mâna Ta cea sfântă m-a purtat,
Chiar și-atunci când prin purtarea-mi, deloc nu am meritat ?

*
Și deasupra tuturor acestor binecuvântări,
M-ai căutat în lumea mare, Tu, venit din alte zări,
Și-ai murit moarte de cruce, la Golgota, pentru mine,
Și-ai făcut din mine-un suflet care poartă al Tău nume.

*
Te slăvesc căci Duhul care ni l-ai dat la despărțire,
Mă îndeamnă astăzi, Doamne, să Îți cânt cu mulțumire.
Și mă voi sili de-acuma ca pe câmpul vieții mele,
Floarea rară-a mulțumirii să-nflorească-n orice vreme !

Advertisement

Anul Nou

my churchAnul Nou (BS Jan. 2012)
De Aurelia Gabor

*
Ca un globuleţ albastru ce se luminează-ntruna,
Se apropie cu grabă Anul Nou, zburdând uşor,
Atrăgându-ne atenţia că, pe când e gata luna,
Vom privi cu toţii-n faţă, Noul An, mulţumitori.

*
Ca să spun că va fi bine, ca să spun că va fi rău,
Asta numai El o ştie, Suveranul Dumnezeu,
Însă ştiu că-n orice vreme, îmi va da puterea Sa,
Nelipsindu-mă vreodată de iubirea, pacea Sa.

*
Gândul zboară înainte înspre ce-ar veni în cale
Şi simţim că fără Domnul, nu se face nici un pas
Şi atunci, cu bucurie, ne-aplecăm în aşteptare,
Implorând pe Domnul nostru să vegheze-n orice ceas.

*
Peste viaţa noastră scurtă, peste-a noastră comportare,
Peste ce gândim şi spunem, peste planul ce-l avem,
Ca în tot şi peste toate, Domnul doar să privegheze,
Şi să ne ajute-ntruna să-L servim cu mai sfânt zel.

*
Anul Nou nu îl cunoaştem, dar ce ştim e-ncurajare :
Domnul stă mereu la cârmă şi ne poartă pe aripi,
Tot aşa cum o mămică, din dragoste iubitoare
Îşi conduce puişorii pe cărări, de sunt scutiţi.

*
Lasă Doamne ca şi anul ce ne stă acum în faţă,
Să ne-aducă noi speranţe de alin şi bucurii,
Şi cu Tine împreună să străbatem orice ceaţă,
Şi slăvindu-Te pe Tine să Îţi mulţumim, Amin
Sacramento, CA, Dec. 2011

Thanksgiving, no black Friday

La vremea înserării…

*

*

Cu ochii blânzi, ușor încețoșați

Privim la binecuvântările primite

Și ne uimim, cum au trecut ca-n zbor,

Atâția ani și visuri împlinite.

*

Copiii ne-au crescut și sunt maturi

La rândul lor având și ei vlăstare,

Ce-ncoronează capul nostru alb,

Cu bucurii și binecuvântare.

*

Și cât de minunat a conceput

Părintele ceresc a vieții roată,

Ești tânăr, plin de zel și-apoi matur

Dar, prea curând, doar alții te mai poartă…

*

Cuvântul sfânt vorbește, însă, clar

Cum că la bătrânețe-n noua haină,

Cei ce-s aleși sunt încă plini de suc

Și verzi. Chiar dacă în viața lor e toamnă…

*

Dar, ce frumoasă-i toamna cu Isus

Și câtă frumusețe e-ntr-o frunză,

Ce-a ruginit ușor în vii și-n duzi,

Dar… încă luminează și din umbră…

*

Așa sunt cei ce-n Domnul se încred

Privind spre orizont cu bucurie

Și pentru care cerul nu-i noros

Ci-i plin de o culoare azurie.

*

Mai multe flori și frunze am păstrat

Cu dragoste-n ierbarul vieții mele

Și nu arareori îl răsfoiesc

Când amintiri mă copleșesc rebele.

*

Părinți, bunici, mătuși și unchi iubiți,

Privesc acum din ceruri a lor muncă,

Cu bucurie că au împlinit,

În viața de aici sfânta poruncă.

*

Aceștia sunt cei care-n viața mea

M-au învățat și m-au hrănit la vreme,

Cu tot ceea ce fost-a necesar,

Pentru-a străbate ceasurile grele.

*

La ceasul înserării-Ți mulțumim

Ne-ai copleșit cu binecuvântare.

De-aceea, toți bunicii azi rostim :

Slăvit să fii în veci, al nostru Soare !”

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA august 2012

 

Frământări…

Framântari…

*

șesc îngândurată pe drumu-ngust al vieții

Și-atâtea întrebări îmi vin în minte…

De ce, oare, din zorii dimineții,

Ispita se arată, bun Părinte … ?

*

De ce când, bucuroasă-mi deschid ochii

Și Te slăvesc pentru o nouă zi,

Deodată, bucuria dimineții,

Se întrerupe și… n-o pot opri…

*

Să fie, oare, grija de viața pământească ?

Să fie vorba care am spus-o, negândind ?

Să fie supărarea ce Ți-am produs aseară

Când fața Ta cea sfântă nu am căutat deplin ?

*

Sau, poate, adevărul, ce l-am lăsat nespus,

Mă face să mă simt, departe de Isus ?

Genunchiul în podeauă nu l-am plecat aseară ?

Cuvântul nu căutat-am să-mi stâmpere-a mea pară… ?

*

Gândindu-mă mai bine știu că sunt multe cele,

Ce pun un zid de strajă între pământ și cer,

De aceea, bun Părinte, privesc cu dor spre stele,

Dorind să știu mai bine ce pot să îți ofer…

*

Atunci, Duhul mi-ndreaptă privirea spre Cuvântu-Ți

Ce are-nvățătura purtărilor deplin,

Și înțeleg de-acolo că fața Ta căutându-Ți,

În zorii dimineții, mă voi scula senin.

*

O, dă-mi puterea aceasta ca să privesc spre Tine

Și orice vorbă spusă s-o controlez din plin

Și orice acțiune, decizie sau faptă,

S-o trec prin al Tău filtru : Cuvântul Tău divin !

*

Îți mulțumesc că pacea ce vine de la Tine,

Întrece așteptarea sau gândul omenesc,

Și-n zorii dimineții, cu bucurii depline,

Îți spune-un suflet sincer : ”Isuse, Te iubesc !”

*

Și-n dragostea aceasta cuprinsă-i și iertarea

Ce-o simt în al meu suflet, cuprins de pacea Ta,

Și-această bucurie, mi-acoperă durerea

Și sunt cuprins de pacea ce doar Tu o poți da.

*

Ce dulce e simțirea că Duhul Sfânt mă-nvață,

Să umblu pe-a Ta cale, pe drumul Tău divin,

Și-n sfântă adorare, să-mi duc a mea viață,

În liniște deplină, lipsită de suspin.

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA martie 2012

Bucuria

Bucuria

Multe locuri în Scriptură ne vorbesc de bucurie,

Și ne spun că roada aceasta va aduce armonie,

În relațiile noastre, în familiile dragi,

În bisericile-n care ne numim că suntem frați.

*

Întristarea, dacă nu e de la Domnul plănuită,

Va produce multă jale și o inimă zdrobită,

Dar când zâmbetul va-apare pe-orice față întâlnită,

Atmosfera va fi dulce și Scriptura împlinită.

*

Poate, oare, muritorul să zâmbească degajat,

Și să aibă bucurie, chiar dacă-i bolnav în pat ?

Inima dacă îi plânge, oare tot ar trebui,

Să se poarte fără grijă câtă viață va trăi ?

*

Ce secret ascunde versul ”Bucurați-vă, vă zic !” ?

Chiar și în necaz amarnic și când zâmbetul e mic ?

Cel care-a primit pe Domnul și-a gustat iubirea Lui,

Va cunoaște și secretul : mântuirea Domnului !

*

A trăi într-o prezență de natură pur divină,

Având sufletul curat și spălat de orice vină,

A urma învățătura ce-a lăsat-o Domnul nostru,

Ne va umple-ntreaga ființă de un zâmbet cald, celestru.

*

Da, acesta e secretul ce înviorează omul,

Care face ca în inimi să se instaleze tonul

Ce aduce bucurie și transformă-orice ființă,

Într-un suflet ce zâmbește și exprimă biruință.

*

Faptul că Mântuitorul S-a plecat și înspre mine,

Prin prezența Lui făcându-mi în viață numai bine,

Cum aș putea să consider ca să fiu tristă vreodată,

Când prin jertfa de la cruce am ajuns nevinovată ?

*

De aceea, bucuria nu va înceta vreodată,

Să-mi umple întreaga ființă, căci de-acum sunt nepătată !

Și cuvântul care spune : ”Bucurați-vă, vă zic !”

Va fi ploaia ce va face să rodească bob în spic !

*

Cauți și tu bucuria peste tot și n-o găsești ?

Te invit să-ți întorci fața către Tatăl cel ceresc.

Care doar un semn așteaptă. A avut răbdare multă,

Dar acum cu bucurie, viața toată ți-o inundă.

*

Bucurie, bucurie, vino și pătrunde-n lume,

Unde oamenii te caută și te știu doar după nume,

Fă-te însă, cunoscută la tot sufletul hoinar,

Și arată-le resursa bucuriei : La Calvar !

*

Aurelia Gabor Martie 2012

La înserat

La înserat…

*

Când umbrele-nserării se lasă peste lume,

Isuse, mă apropii de Tine-n rugăciune,

Să-Ți mulțumesc că ziua, cu bine a trecut,

Să-Ți spun că, înc-odată, azi te-am avut de scut.

*

Ce minunată stare, ce dulce alinare,

știu că Domnul vieții mă conduce pe cale,

Și orice vânt, sau ceață, sau nor înnegurat,

E pentru mine înc-un prilej de lăudat.

*

Ce bine e când Domnu-I prezent în viața mea,

Atunci e-un soare dulce în toată ființa mea.

Dar când alerg pe cale și nu e lângă mine,

Ce frică mă cuprinde… și, simt că… nu mi-e bine…

*

Atunci simt cum povara, din grea e și mai grea,

Și-apasă cu tot greul peste ființa mea,

Atunci suspinul vine și sufletul mi-e trist,

Nu pot privi la nimeni. Îl doresc doar pe Crist !

*

Ce bine e că Domnul nu este ca și noi,

Și nu ne părăsește când suntem în nevoi.

Ci, când ne vede plânsul și starea noastră rea,

Îndată vine-aproape și-n mâna Sa ne ia.

*

Îți mulțumesc, Părinte, că ești atât de bun,

Că mă iubești, deși sunt doar praful de pe drum.

Ce minunat gândit-ai când, dintr-un boț de tină,

Ai făurit o vază, cu-o floare din grădină.

*

Și încă și mai mare minune am văzut,

Când floarea cea din vază, pe mine m-ai făcut.

Să pot ca să Te laud, prin tot ce-ai pus în mine,

Și viața mea să-Ți fie o mărturie vie.

*

Aurelia Gabor, Oct. 20. 2009