Lumina

1*

Isaia 60:19-22

Isaia 60:19b „Domnul va fi Lumina ta pe vecie,

şi Dumnezeul tău va fi slava ta.”

*

Cum arată viaţa descrisă în aceste versete ?

Este o viaţă perfectă, o viaţă ca-n cer, în gloria lui Dumnezeu, în lumina Lui.

Cum compari Isaia 60 cu Apocalipsa 21:22-27 ?

Dumnezeu este lumină şi nu are nevoie de soare sau lună ca să lumineze. Lumina care vine de la soare în timpul zilei şi de la lună în timpul nopţii, va fi înlocuită cu o lumină veşnică care este Domnul (Isaia 60:19). Dumnezeu şi Mielul sunt lumina veşnică şi sursa bucuriei şi a mântuirii (în Apocalipsa). Nimic necurat nu poate locui în prezenţa Lui.

Pentru lumina (curentul) din casele noastre trebuie să plătim. Cum ar fi dacă Dumnezeu ne-ar cere să plătim pentru lumina pe care ne-o dă în fiecare dimineaţă ? Am avea bani să plătim ? Tot ce este mai valoros şi vine de la Dumnezeu, nu se poate cumpăra, nici plăti. Este cadoul Lui pentru noi. Cum mulţumeşti în fiecare dimineaţă pentru lumină, pentru soare, lună şi stele ?

Ce asigurare ai că aceste evenimente descrise în Isaia 60, se vor întâmpla ?

Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune ce va fi şi cum va fi. Dumnezeu este credincios şi va face ce a promis. Cum te încurajează astăzi promisiunile în ce priveşte vremea sfârşitului ?

Când este greu în viaţă, mă gândesc că am un viitor şi o nădejde. Ceea ce trăiesc astăzi nu este sfârşitul istoriei mele. Mă gândesc cu bucurie la timpul când vom trăi totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Isus Hristos. Nici nu pot să-mi inaginez cât va fi de minunat. Totul este aşa de nesemnificativ în comparaţie cu planul şi perspectiva lui Dumnezeu. Mare este răsplata celor credincioşi !

Zilele necazului vor trece. Nu va mai fi durere, nici suferinţă. Toţi oamenii vor fi neprihăniţi pentru că neprihănirea vine de la Dumnezeu, este lucrarea Lui. Toată gloria este a Lui. De unde ştiu ? Din versetul 21.

Ce mare transformare va fi ! Toţi oamenii neprihăniţi se vor bucura !

Slava lui Dumnezeu nu este dată oamenilor. Ea aparţine numai Domnului. Noi suntem neprihăniţi prin neprihănirea primită în dar prin Domnul Isus, nu datorită meritelor noastre.

Doamne, Tu eşti Lumina şi slava mea !

 Doamne, mulţumesc că ai trimis Lumina în inima mea !

 

Advertisement

Dezamăgirea

1 trustIsaia 46

Isaia 46:5a

„Cu cine

veţi pune alături,

ca să

Mă asemănaţi?”

*

Te-a dezamăgit cineva vreodată? Oare cine nu a fost niciodată dezamăgit? Cunoşti pe cineva care nu a fost niciodată dezamăgit? De ce ne dezamăgesc alţii? Pentru că nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre. Cine te-a dezamăgit pe tine? Un membru din familia ta? Un prieten? Şeful, pentru că nu ţi-a mărit salarul când meritai? Cine te-a trădat? Cine ţi-a frânt inima?

Dezamăgirea este credinţa sau încrederea pusă în cineva care nu merită sau nu poate împlini aşteptările noastre.

Credinţa sau încrederea trebuie puse numai în Dumnezeu!

Te încrezi tu în ceea ce face o mână omenească sau numai în Dumnezeu?

În ciuda tuturor dezamăgirilor mele (pentru că mi-am pus încrederea în altceva sau altcineva), Dumnezeu îşi ţine promisiunea faţă de mine şi mă salvează.

Obiectul credinţei mele este important.

Cine este obiectul credinţei tale? La cine te uiţi după salvare ca să scapi de mânia lui Dumnezeu?

Avem nevoie de salvare ca să scăpăm de judecata şi mânia lui Dumnezeu, ca să nu ne distrugem singuri prin tendinţele noastre spre păcat.

Crezi că faptul că eşti membru într-o biserică te ajută? Sau faptul că participi regulat la un studiu biblic? Sau crezi că personalitatea, aparenţa fizică, banii, talentele, familia etc., salvează?

Orice lucru de sub soare poate să dispară, să piară, să moară, să te dezamăgească.

Dacă până acum ţi-ai pus încrederea în altceva sau altcineva decât Dumnezeu, cum îţi vei schimba direcţia? Ce vei face?

Doamne, Tu nu m-ai dezamăgit niciodată, dar eu Te-am dezamăgit prin faptul că mi-am pus încrederea în alte lucruri şi în alte persoane, în loc să mă încred total în Tine pentru nevoile mele. Te rog să mă ierţi că m-am crezut nedreptăţită de Tine în anumite situaţii, pentru că am vrut ca Tu să asculţi de mine şi să faci lucrurile aşa cum cred eu. Te rog să mă ierţi că de multe ori cred că ştiu mai bine cum se rezolvă anumite probleme şi nu aştept în tăcere ajutorul Tău.

Vreau să-mi pun toată nădejdea în Tine pentru viaţa mea şi pentru toate nevoile mele.

Doamne, păzeşte inima mea de dezamăgire!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (7)

2 bigIsaia 40:25-26

„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ce anume din acest text îţi dă curaj să înfrunţi provocările vieţii? Ţi se pare că Dumnezeu te-a uitat? Cum vei lăsa mângâierea şi speranţa în inima ta?

Îl vei pune pe Cel Sfânt la locul de cinste?

Unde privesc ochii tăi: în sus sau în jos? Examinezi tu magnitudinea universului?

Babilonienii se preocupau cu închinarea la soare, lună şi stele. Iudeilor li s-a poruncit să nu se închine la creaţie, ci numai la Creatorul universului. Dumnezeu a creat trilioane de corpuri cereşti şi cunoaşte numele tuturor. El are toată puterea şi tăria să le ţină (100 bilioane de stele în galaxia noastră ,,Calea Lactee” (3000 ani să le numărăm) şi bilioane de galaxii în univers).

De ce ne îndoim de cunoştinţa, puterea şi priceperea Lui cu privire la noi?

De ce credem că lui Dumnezeu nu Îi pasă de noi, de toate lucrurile din viaţa noastră? Dacă Dumnezeu ştie numele tuturor stelelor, El ştie şi numele meu. Dumnezeul nostru Cel veşnic, Cel Sfânt, Cel Atotputernic, Cel Suveran, Cel Înţelept, Cel ce n-are început şi nici sfârşit, Cel ce este deasupra timpului, Creatorul tuturor lucrurilor, Creatorul tuturor oamenilor, are grijă de noi.

Nu trebuie să ne gândim că este departe şi nu se implică în viaţa noastră în cele mai mici detalii. El cunoaşte tot ce se întâmplă în viaţa noastră (nici un fir de păr nu cade fără ştirea Lui). El este foarte generos în ce priveşte grija faţă de noi. Prezenţa şi protecţia Lui ne înconjoară. Să trăim în odihna Lui în fiecare zi.

Doamne, îmi ridic ochii în sus şi privesc creaţia Ta minunată. Tu ai creat stelele şi ele ascultă de Tine. Mulţumesc că eşti Creatorul meu. Mă bucur să am aşa mare Dumnezeu ca Tată, care mă înconjoară cu puterea, prezenţa şi protecţia Lui.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

 

Două împărăţii

24 maiIsaia 32:1-8

Isaia 32:3

„Ochii celor ce văd nu

vor mai fi legaţi

şi urechile celor ce aud

vor lua aminte.”

 

Dumnezeu este singura alianţă pe care ne putem baza! El este Atotputernic şi ne poate ajuta. El este speranţa noastră. El ştie ce e mai bine pentru noi şi poate să ne descopere adevărul. Împăratul nostru va domni cu dreptate! Va cârmui cu nepărtinire.

În această împărăţie a întunericului unde trăim acum, nebunul este numit ales la suflet şi mişelul este numit om cu inimă largă (32:5); inima nebunului spune nebunii, se gândeşte la rău, lucrează în chip nelegiuit, spune neadevăruri, ia pâinea celui flămând şi apa celui însetat, face planuri vinovate, minte şi nedreptăţeşte pe cel sărac (32:6-7).

În Împărăţia lui Dumnezeu unde Domnul Isus Cristos va domni, va fi diferit.

Cum va fi Împărăţia Împăratului care domneşte cu dreptate?

Împărăţia Lui este o Împărăţie veşnică şi perfectă. Acolo va domni dragostea, bucuria, pacea şi nu va fi nici un rău. Vom fi o binecuvântare unii pentru altii şi ne vom bucura pentru totdeauna. Vom fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete (32:2).

Doamne, fereşte-mă de nebunie, ca nu cumva să numesc un nebun ca fiind un om ales, şi un mişel ca fiind un om cu inimă largă. Păzeşte-mi gura şi buzele să nu rostesc nebunii. Atrage-mi atenţia ca să nu gândesc rău, să nu lucrez în chip nelegiuit, să nu spun neadevăruri, să nu iau pâinea celui flămând, să nu iau apa celui însetat, să nu fac planuri vinovate, să nu mint şi să nu nedreptăţesc pe cel sărac, pentru că nu vreau să fac parte din împărăţia întunericului.

Dorinţa sufletului meu este să aparţin Împărăţiei Fiului dragostei Tale, să fiu binecuvântată şi să fiu o binecuvântare pentru alţii. Ajută-mă să protejez pe alţii cu rugăciunile mele, să scap pe alţii din furtună cu ajutorul Tău, să aduc viaţă prin cuvintele mele acolo unde este uscăciune iar acolo unde pământul este ars de soare (o inimă zdrobită) să aduc prezenţa (umbra) Ta care dă odihnă şi linişte.

 

Inima mea va lua aminte la Cel  Atotputernic,

căci doresc Împărăţia Lui!

 

Thanksgiving, no black Friday

La vremea înserării…

*

*

Cu ochii blânzi, ușor încețoșați

Privim la binecuvântările primite

Și ne uimim, cum au trecut ca-n zbor,

Atâția ani și visuri împlinite.

*

Copiii ne-au crescut și sunt maturi

La rândul lor având și ei vlăstare,

Ce-ncoronează capul nostru alb,

Cu bucurii și binecuvântare.

*

Și cât de minunat a conceput

Părintele ceresc a vieții roată,

Ești tânăr, plin de zel și-apoi matur

Dar, prea curând, doar alții te mai poartă…

*

Cuvântul sfânt vorbește, însă, clar

Cum că la bătrânețe-n noua haină,

Cei ce-s aleși sunt încă plini de suc

Și verzi. Chiar dacă în viața lor e toamnă…

*

Dar, ce frumoasă-i toamna cu Isus

Și câtă frumusețe e-ntr-o frunză,

Ce-a ruginit ușor în vii și-n duzi,

Dar… încă luminează și din umbră…

*

Așa sunt cei ce-n Domnul se încred

Privind spre orizont cu bucurie

Și pentru care cerul nu-i noros

Ci-i plin de o culoare azurie.

*

Mai multe flori și frunze am păstrat

Cu dragoste-n ierbarul vieții mele

Și nu arareori îl răsfoiesc

Când amintiri mă copleșesc rebele.

*

Părinți, bunici, mătuși și unchi iubiți,

Privesc acum din ceruri a lor muncă,

Cu bucurie că au împlinit,

În viața de aici sfânta poruncă.

*

Aceștia sunt cei care-n viața mea

M-au învățat și m-au hrănit la vreme,

Cu tot ceea ce fost-a necesar,

Pentru-a străbate ceasurile grele.

*

La ceasul înserării-Ți mulțumim

Ne-ai copleșit cu binecuvântare.

De-aceea, toți bunicii azi rostim :

Slăvit să fii în veci, al nostru Soare !”

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA august 2012