Devoţiunea faţă de Domnul

1 cerb*

Isaia 58

Isaia 58:11a ,,Domnul te va călăuzi.”

*

Devoţiunea faţă de Domnul nu este un set de reguli spirituale. Ar trebui să fie un legământ pe viaţă. O persoană care doreşte sincer să placă Domnului, care caută calea Lui, va înţelege că este greu să ignore adevărurile lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Devoţiunea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să-i aibă în vedere pe cei nevoiaşi. Nu-i de ajuns să spunem că nu am făcut rău nimănui. Trebuie să dăruim altora din timpul nostru, din banii noştri. Să nu ne ascundem de alţii când au nevoi pe care le putem împlini. Te ascunzi de cei nevoiaşi?

Dumnezeu a promis binecuvântări celor ce şi-au schimbat viaţa şi trăiesc în ascultare de El. A promis lumina (o viaţă liniştită, cu bucurie); a promis vindecare (o nouă viaţă, o nouă personalitate şi noi relaţii); a promis dreptatea şi slava Lui înaintea şi înapoia noastră (prezenţa Lui, eliberare şi îndurare).

Cum te motivează aceste promisiuni la acţiune?

O practică a legământului cu Dumnezeu este rugăciunea. Când rugăciunea este după voia lui Dumnezeu, El zice: „Iată-mă”, adică sunt aici, să te ajut.

Când a fost ultima oară când ai spus Domnului în mod sincer şi cu toată inima: ,,Iată-mă, sunt aici la dispoziţia Ta, cheamă-mă, şi Te voi asculta!”?

Dumnezeu a poruncit ţinerea Sabatului (Exod 20:9-11).

Sabatul ar trebui să fie o zi de odihnă şi reîmprospătare (după cum S-a odihnit Dumnezeu, Genesa 2:1-3) şi să onoreze pe Dumnezeu. Este o zi specială pe săptămână pentru poporul Domnului.

Cum petreci tu Ziua de odihnă? Se adânceşte cunoaşterea ta de Dumnezeu? Te concentrezi la ceea ce-L onorează pe El? Te-ai gândit să vizitezi bolnavii? Te-ai gândit să scrii scrisori unor misionari? Te-ai gândit să scrii o scrisoare de mulţumire păstorului tău?

Doamne, călăuzeşte-mă în tot adevărul Tău!

Doamne, inima mea doreşte să Te onoreze pe Tine în fiecare zi!

Advertisements

Dumnezeu vede

Ioan 5:1-15

*

Ioan 5:5

„Acolo se afla

un om bolnav

de 38 de ani.“

*

 

Acolo la scăldăroare erau mulţi bolnavi, dar Domnul l-a văzut pe unul care era singur şi nu putea să se mişte.

Domnul mă vede când sunt singură şi când nu pot să mă mişc (nu pot gândi bine, nu pot vorbi, nu pot acţiona etc.). Domnul vede când nu am nici un ajutor. Domnul mă vede când sunt bolnavă spiritual (nu pot să funcţionez normal, nu pot trăi viaţa de credinţă).

Poate eşti şi tu bolnavă de multă vreme şi crezi că nimănui nu-i pasă. Domnul este acelaşi ieri, azi şi în veci. A văzut în trecut, vede astăzi şi în viitor pe toţi cei ce au nevoie de ajutor.

Întrebarea Domnului („Vrei să te faci sănătos?“) pare ciudată dar este foarte necesară pentru că mulţi bolnavi s-au obişnuit cu starea lor şi nu vor să fie sănătoşi. Un om sănătos trebuie să accepte responsabilităţi, să poarte bătăliile vieţii, să muncească, să îndure necazurile zilnice etc.

Răspunsul omului („Doamne, n-am pe nimeni“) a fost de fapt o plângere, nu o dorinţă, nu răspunsul la întrebarea Domnului. Domnul îl provoacă pe bolnav la acţiune.

Când credem promisiunile Domnului scrise în Biblie recunoaştem că Dumnezeu ne împlineşte nevoile şi ne dă o viaţă nouă (sănătate). Domnul ne îndeamnă la acţiune. Te vei ruga pentru problema ta? Vei cere ajutor în rugăciune?

 

Domnul să împlinească toate nevoile tale!

 

 

Sănătos în Ziua Sabatului

Ioan 5:1-15

„După aceea era un praznic al iudeilor şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ „Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.“ „Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.“ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului. Nu îţi este îngăduit să îţi ridici patul.“ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis:„ridică-ţi patul şi umblă?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.“ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.“

 

Lumea noastră este o lume bolnavă spiritual. Parcă niciodată nu a fost aşa multă boală. Nu toţi aşteaptă să fie vindecaţi.

Domnul vrea ca noi să fim sănătoşi spiritual.

Boala cea mai gravă este boala sufletească pentru că oamenii nu văd că sunt bolnavi de aceea nici nu caută sănătatea. Cum putem şti că suntem bolnavi spiritual? Noi nu ştim întotdeauna, dar Domnul ştie. Vocea Lui mă întreabă (te întreabă) mereu şi mereu: „Vrei să fii sănătoasă?“

Te plângi că nu ai pe nimeni care să te înţeleagă?

Eşti gata să faci ce îţi spune Domnul?

O mulţime de bolnavi zăceau lângă scăldătoare. Nu petrece timp cu cei ce aleg să zacă pe la scăldători. Alege să pleci dintre cei bolnavi (spiritual). Du-te cu cei sănătoşi (spiritual). Petrece timp cu cei sănătoşi (spiritual).

 

Fie umblarea ta (între cei sănătoşi) binecuvântată de Domnul!

 

Staţie de salvare sau club?

Matei 28:19

,,Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului  şi al Duhului Sfânt.”

Pe o coastă foarte periculoasă, unde adesea vapoarele eşuau, se afla o mică staţie de salvare. Clădirea nu era mai mare decât o colibă, iar cei ce lucrau acolo aveau doar o barcă, dar erau dedicaţi muncii lor şi supravegheau constant marea. Fără să se gândeascâ la ei înşişi, aceştia ieşeau în larg zi de zi, noapte de noapte, căutându-i pe cei pierduţi. Unii dintre cei salvaţi şi mulţi alţii dintre cei ce locuiau în împrejurimi au dorit să participe la munca de salvare, dăruind din timpul lor, din banii lor şi chiar participând efectiv la muncă. Astfel au fost cumpărate bărci noi, şi noi echipe au fost pregătite. Staţia de salvare se dezvolta.
Unii dintre aceşti noi membrii ai staţiei de salvare au ajuns să fie nemultumiţi de echiparea clădirii. Aşa că au considerat că locul trebuie să fie mai comfortabil pentru cei salvaţi. Au înlocuit vechile paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobilă nouă şi au echipat noua clădire. Acum staţia de salvare a ajuns un loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos şi o foloseau ca pe un club. Tot mai puţini membri erau interesaţi de munca de salvare pe mare, aşa ca au angajat echipe care să facă treaba. Decoraţiunile interioare erau toate tipice pentru o staţie de salvare iar în mijloc au păstrat o barcă veche unde avea loc iniţierea noilor membri ai clubului.
Cam în acest timp s-a întâmplat o mare catastrofă pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate au adus la staţie o mulţime de oameni uzi, îngheţaţi, pe jumătate înecaţi. Erau murdari, bolnavi, iar unii erau străini. Frumosul club era acum un haos. Imediat comitetul proprietarilor a angajat pe cineva să construiască nişte duşuri afară, unde victimele naufragiilor să fie spălate înainte să fie aduse în club.
La următoare întâlnire a apărut o sciziune între membrii clubului. Majoritatea membrilor doreau să oprească activităţile de salvare ale clubului deoarece erau neplăcute pentru viaţa socială normală a clubului. Un mic număr de membri au insistat asupra scopului iniţial de salvare a clubului şi a faptului că datoria lor era de a salva oameni de la înec. Totuşi, aceştia din urmă au fost învinşi la vot, de aceea li s-a spus să-şi construiască o altă staţie de salvare , dacă vor să salveze vieţi.
Asta au şi făcut.
Pe masură ce au trecut anii, noua staţie a experimentat aceleaşi schimbări ca şi prima staţie. A evoluat şi s-a transformat într-un club, dar totuşi s-a format o altă staţie de salvare, mică de tot.  Istoria a continuat să se repete de la sine, iar dacă vizitezi astăzi acea coastă vei găsi o mulţime de cluburi pe plaja mării.
Naufragiile sunt foarte frecvente în acea zonă, dar majoritatea celor ce naufragiază mor înecaţi.

APLICA ŢIE:
Ca şi ucenici ai lui Cristos, sarcina noastră primară este de a merge să facem alţi ucenici (vezi Matei 28:19).
Cu alte cuvinte, trebuie să mergem şi să salvăm vieţi. Din nefericire, uneori uităm scopul nostru.
De aceea trebuie să ne revizuim atitudinea faţă de salvarea de vieţi. Trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători (vezi Iacov 1:22)

(anonim?)