Regretul

Îmi pare rau… by Aurelia Gabor

     Natura umană are potenţialul extraordinar de a experimenta gama cea mai variată şi mai complexă de emoţii, sentimente şi reacţii care, uneori se petrec doar în interiorul nostru iar alteori, devin vizibile pentru cei ce ne înconjoară. Una dintre aceste emoţii, pe care fiecare dintre noi am încercat-o este regretul care, uneori, poate apărea doar sub forma unei uşoare păreri de rău dar care, în anumite circumstanţe şi împrejurări poate merge până acolo încât să producă o reală dramă în viaţa noastră. Unde ne aflăm la acest capitol  şi ce ar trebui să ştim referitor la această problemă ?

     Este interesant faptul că nici o persoană cu care stăm de vorbă, întrebată despre acest aspect al vieţii, nu va putea face afirmaţia că viaţa ei este total lipsită de regrete. Se pare că, de fapt, la un nivel sau altul, nu există viaţă fără regrete. Regretul, sau părerea de rău, este una dintre cele mai chinuitoare stări emoţionale şi, unul dintre motivele acestei situaţii constă în faptul că, orice intervenţie ulterioară nu va mai putea schimba obiectul regretului nostru. Cu alte cuvinte, oricât am dori de mult, nu vom mai putea da înapoi roata timpului şi a istoriei. Cum am mai dori, nu o dată, să se mai repete o anumită scenă din viaţa noastră şi să mai avem o dată şansa de a ne lua cuvintele înapoi sau de a schimba o anumită atitudine sau reacţie ce am avut-o ! Din nefericire,  ce s-a întâmplat, s-a întâmplat şi aşa rămâne !

     Trec zile, luni sau chiar ani  care – nu pe puţini dintre noi – ne lasă proprietari ai unei incredibile poveri : Regrete ! Regrete ! Regrete ! Regretul că am făcut ce nu trebuia; regretul că nu am făcut ce trebuia ; regretul că am vorbit când nu a fost timpul şi locul; regretul că nu am vorbit atunci când a fost timpul şi locul; regretul că ne-am investit energia şi timpul în ce nu trebuia; regretul că nu am investit energia şi timpul nostru în ce trebuia… şi lista ar putea continua la infinit aducând în faţa ochilor noştri filmul evenimentelor iremediabil scurse.

     În continuare, am dori să vedem câteva secvenţe prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, din care vom putea înţelege mai bine conceptul şi mecanismul regretului, profunzimea lui, precum şi implicaţiile ce decurg din această stare.

 

·                    Regretul pentru păcatul săvârşit. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu dat nouă spre învăţătură, menţionează în destule locuri aspectul acesta al părerii de rău atunci când am păcătuit. Chiar şi înainte de a mă gândi mai mult la subiectul acesta am fost întotdeauna impresionată de versetul din Genesa 6:6 : I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui”. Cred că, pentru majoritatea dintre noi, acest verset sună destul de straniu. Este posibil, oare ca, în atotsuveranitatea şi atotînţelepciunea Lui, Dumnezeu să regrete lucrarea mîinilor Sale ?  Iată un aspect major al regretului, fiinţând chiar „în inima” lui Dumnezeu ! Desigur că, în acest context, părerea de rău exprimată de Dumnezeu implică, de fapt, durerea ce a simţit-o pentru căderea în păcat a omului pe care l-a creat, a omului căruia îi pusese la dispoziţie toate frumuseţile şi plăcerile posibile, inclusiv prietenia Lui de Creator. Din nefericire, limbajul nostru uman este mult prea sărac pentru a putea exprima cu adevărat profunzimea sentimentului de părere de rău experimentat de Dumnezeu, dar aceast sentiment al lui Dumnezeu trebuie văzut nu cu o încărcătură pasională, ci ca o totală neplăcere sfântă pe care El a avut-o faţă de păcat şi de păcătos. Dacă Dumnezeu urăşte păcatul, oare noi să nu îl urâm la fel ? Şi dacă pe El L-a durut inima pentru neascultarea omului, oare pe noi să nu ne doară de fel neascultarea noastră ? Durerea ce o vom simţi pentru păcatul săvârşit este o parte a definiţiei regretului, concept de care ne ocupăm acum.

 

·                    Regretul că am vorbit pe cineva de rău, ba chiar mai mult, poate chiar pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să ne slujească în biserică.  În Numeri 12:11, după ce Maria se umple de lepră în urma vorbirii de rău împotriva lui Moise, Aron îi spune lui Moise : „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi”. Din acest verset se poate vedea teroarea de care este cuprins Aron precum şi regretul pe care-l încearcă văzând consecinţele purtarii lui şi a sorei lui, Maria. Dar, uitându-ne mai atent, vom remarca profunzimea reacţiei lui Aron : se smereşte înaintea lui Moise, îşi mărturiseşte greşeala de a i se alătura Mariei în vorbirea ei de rău împotriva lui Moise şi îşi cere iertare.  Se poate remarca tonul – de data aceasta plin de respect – cu care i se adresează lui Moise, adresându-i-se chiar şi cu titlul de „domn”. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu şi-ar fi clarificat problema ? Pe lângă expunerea la pedeapsa momentană, probabil că Aron ar fi trebuit să-şi chinuie conştiinţa cu regrete mult mai adânci şi cu consecinţe mult mai grave.  

 

·                    Regretul unei promisiuni făcute în grabă. Cât de mult o fi regretat Iefta juruinţa ce i-a scăpat de pe buze, când a promis Domnului că va aduce ca jertfă prima fiinţă ce îi va ieşi în cale la întoarcerea sa victorioasă acasă, de la războiul cu fiii lui Amon ! În Judecători 11:35 tabloul acesta sfâşietor parcă ne rupe inima chiar şi peste miile de ani scurse de atunci : “Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis : “Ah, fata mea ! adânc mă loveşti şi mă tulburi ! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce !” Ce n-ar fi dat Iefta să-şi poată lua juruinţa înapoi ? Ne putem uşor imagina starea lui de spirit pentru tot restul vieţii, precum şi remuşcările de care a fost cuprins ori de câte ori şi-a amintit de sfârşitul fiicei lui ! Interesant este că Iefta a plecat la război având Duhul Domnului asupra lui (Jud. 11:29) şi, totuşi, a fost tentat să facă juruinţa ce a făcut-o Domnului, zicând : „Dacă vei da…” (v. 30). Este trist să vedem că, chiar şi în inima credincioşilor care Îl experimentează pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, pot să existe îndoieli şi că aceştia vor începe să negocieze cu Dumnezeu problemele lor. Experienţa lui Iefta este un bun exemplu şi pentru noi de a ne încrede pe deplin în Dumnezeu şi a nu face promisiuni sau juruinţe care, în timp, se pot dovedi surse serioase de durere şi regrete.

     Şi lista situaţiilor care ne pot aduce păreri de rău şi remuşcări adânci poate continua cu încă foarte multe cazuri, atât din Scriptură cât şi din viaţa noastră, împrejurări care au lăsat amprente grave în conştiinţele noastre.

     Dacă vom rămâne însă doar cu această imagine a remuşcărilor ce ne doboară ori de câte ori punem capul pe pernă, am fi candidaţii cei mai buni pentru o viaţă ratată. Partea pozitivă însă este faptul că nimenea nu se va îneca intrând în apă dar se poate, aproape sigur, pierde, dacă va rămâne acolo (mai ales dacă nu ştie să „înoate” !)

    Cum vom „ieşi din apă” ? Cum se poate ieşi dintr-o asemenea situaţie ? Iată că, studiind acest aspect al vieţii noastre cu mai multă atenţie, vom observa că regretul poate fi – aşa cum deja am observat din comentariile de mai sus – fie o povară care în cele din urmă se va interfera cu pacea şi fericirea noastră prezentă, punându-ne chiar viitorul sub formă de întrebare, fie poate deveni o motivaţie care să ne împingă înainte spre o viaţă mai chibzuită şi mai înţeleaptă.

     În cele ce urmează vom prezenta câteva opţiuni care, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, ne vor putea ajuta să facem pace cu conştiinţa noastră :

–         Dacă am păcătuit, (păcate personale sau împotriva cuiva specific), în primul rând va trebui să facem pace cu Dumnezeu, cerându-I iertare cu sinceritate şi căinţă sinceră. Dreptatea şi judecata lui Dumnezeu încă nu a ruinat nici o viaţă; dar aceia care au refuzat să fie reabilitaţi de graţia lui Dumnezeu au pierdut şansa iertării ce li s-a oferit.

–         Al doilea pas va fi să facem pace cu persoana în cauză, căreia i-am produs o pierdere, fie că este vorba de o pierdere materială, fie că este vorba de o defăimare sau durere morală. Atunci când există astfel de situaţii, apărute în urma unor dispute mai mult sau mai puţin violente (uneori chiar prin tribunale), statisticile psihologilor arată că nici chiar cel căruia, în final, i s-a dat dreptate (fie civilă, fie socială), nu este fericit, ci rămâne cuprins de remuşcări pentru o lungă perioadă de timp. Clarificarea, în sinceritate şi intimitate între cei doi, sau între grupuri, va aduce pace şi sănătate spirituală şi morală în inima celor implicaţi.

–         Determină exact care este obiectul stării de regret de care eşti cuprins. Este ceva ce ai făcut ? Este ceva ce nu ai făcut ? S-a constatat că la tinereţe ne pare rău de ceea ce am făcut iar, pe măsură ce au trecut anii, regretăm ceea ce nu am făcut… Este ceva ce ai omis cu bună ştiinţă ? Ceva ce ţi-a făcut altcineva ? A fost ceva ce s-a petrecut dincolo de controlul tău ?  Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepţi faptul că ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi schimbat. Fereşte-te să acuzi pe alţii de starea ta sau de condiţiile care ţi-au creat această stare şi ia asupra ta responsabilitatea a orice situaţie pe care ai fi putut-o manevra diferit. Adu-I lui Dumnezeu, în rugăciune, toate aceste preocupări ale tale şi dă-I Lui povara ta. Vei fi uimit de pacea ce va veni peste tine !  

–         Ai relaţii care simţi că nu îţi fac bine ci, dimpotrivă, întotdeauna când ai aceste contacte iese cu „scântei” ? Roagă-te atât pentru tine, cât şi pentru carenţele ce le observi la acele persoane şi vei începe să iubeşti cu o dragoste sfântă pe cei care ţi-au produs probleme şi care te-au făcut să îţi „ieşi din ţâţâni”. Dacă, totuşi, prezenţa unei persoane te face – de cele mai multe ori – să ai apoi regrete în ce priveşte reacţiile tale, continuă să te rogi pentru acea persoană dar, pe cât este posibil, evită-i  compania, mai ales în particular ;   

–         Nu este o ruşine să îţi „plângi starea” (nu să îţi „plângi de milă”, ci să îţi „pară rău” că ai ajuns într-o asemenea situaţie). Bravura nu este altceva decât o faţadă pe care o abordăm ca să nu se observe ce trăim în interior, dar această „faţadă” nu ne va aduce niciodată eliberarea spre care tânjim. Ba incă şi mai mult, ne va solicita un efort incomparabil mai mare decât acela de a fi „noi înşine”. De aceea, „jeleşte-te” atâta cât simţi că ai nevoie (nu ezita să o faci, mai ales în intimitatea cămăruţei tale) şi implică-L pe Dumnezeu în acest proces, continuând să Îi ceri iertare şi călăuzire. Acest stagiu te va ajuta să faci un pas înainte în procesul recuperării şi al vindecării de starea de regret pe care o experimentezi. Analizându-te în felul acesta şi permiţând sentimentelor ce le ai să fie exprimate – cel puţin faţă de tine însuţi, dar nu numai – cu scopul precis de a te elibera de ele, vei reuşi, în mod practic şi real să le elimini din viaţa ta. Dacă, totuşi, aceste gânduri vor mai veni ocazional asupra ta, cu toată încărcătura lor de vinovăţie, intensitatea lor va fi mult redusă şi durerea ce o vei resimţi va fi mult diminuată.

 

–         Încearcă să faci o evaluare a ceea ce ai pierdut şi a ceea ce ai câştigat trecând prin experienţa respectivă. Psihologii afirmă că efectul terapeutic al evaluării unei experienţe este mult redus dacă nu s-a învăţat nimic din acel eveniment. Cei care înregistrează doar o reacţie emoţională, care nu a avut un efect practic de schimbare în viaţa lor, se vor recupera doar parţial şi superficial. Când gândurile negre încărcate de regrete îţi vor copleşi fiinţa, gândeşte-te la ceea ce ai învăţat din experienţa respectivă precum şi la oportunităţile ce ţi se deschid acum, eliberat fiind de coşmarul regretului. Poate că perspectivele ce ţi se deschid în faţă nu sunt chiar cele pe care le-ai prefera. Dar, pentru că există întotdeauna o lecţie chiar şi în cea mai profundă durere sau stare de tristeţe, descurajare sau depresie, trebuie să învăţăm lecţia ce ne este oferită şi să ne concentrăm la ea, în loc să ne pierdem în visurile a ceea ce am fi dorit noi sau a ceea ce ar fi putut să fie. Ai rănit pe cineva ? Fă-ţi o misiune din a spune oricui să nu mai repete ceea ce ai făcut tu ! Ai avut un avort ? Luptă-te de acum pentru viaţă, sprijineşte femei dezorientate care se află în pragul luării unor decizii de acest fel !  Ai făcut juruinţe pe care nu ţi le-ai putut ţine şi neîmplinirea lor te-a urmărit ani în şir ? În discuţiile tale cu alţii, arată pericolul acestor decizii grăbite şi negândite şi subliniază importanţa controlului de sine atunci când iei o decizie majoră sau faci o juruinţă Domnului, pentru că acelea trebuie ţinute !

 

–         Un lucru înţelept este nu numai să îţi iei decizii pentru viitor, de a nu mai repeta situaţiile care să îţi aducă regrete în viaţă, ci să îţi faci, efectiv, un plan scris prin care să îţi pui singur nişte termeni care să te ajute să eviţi pe viitor astfel de situaţii.

 

–         Şi ultimul lucru, foarte important : cunoscând sursa regretului nostru dar neluând nici o atitudine de a o elimina sau evita pe viitor, va duce la regrete repetate din nou şi din nou care, de data aceasta, pot fi mult mai intense decât primul episod, iar consecinţele vor fi mult mai periculoase şi mai greu de tratat şi eliminat din viaţa noastră.

 

     Acestea au fost doar câteva gânduri în legătură cu acest aspect emoţional major al vieţii noastre. Rugăciunea mea este ca orice gând, reacţie sau intervenţie pe care le vom avea într-o anumită situaţie să fie făcute într-un spirit de „rob al ascultării de Hristos”. Atunci, calea spre regrete şi păreri de rău se va „îngusta” simţitor. Atunci, vom da dovadă de reali creştini maturi, care nu vom mai fi parte a problemei, ci a soluţiei.  Şi să nu uităm : iertarea, atât faţă de cei ce ne-au greşit cât şi faţă de noi personal are potenţialul de a elimina orice „cancer” moral sau spiritual din viaţa noastră !

Adevărata credință

Matei 15:20-28

Matei 15:28: ,,Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

Domnul Isus a ales înţelept când a decis să Se retragă din Israel după un război spiritual cu Fariseii. Avea nevoie de un timp de odihnă departe de mulţimile care Îl înconjurau. Acesta a fost timpul în care i-a învăţat pe ucenici o lecţie importantă cu privire la credinţa în El. Deşi Domnul Isus a vrut să fie într-un loc secret, unde Fariseii nu mergeau cu nici un preţ (la păgâni), se pare că s-a dus vestea că El este între neamurile din Tir şi Sidon. Nevoia omului este aceeaşi în Israel sau între neamuri. Nu ştim cum a aflat această femeie că Domnul Isus este singura ei speranţă. Cineva trece prin probleme mari astăzi. Cuiva să-i spui că există speranţă prin Domnul Isus Hristos. Domnul Isus Hristos este speranţa pentru orice situaţie!!! Această femeie a avut foarte puţină cunoştinţă despre Domnul Isus, dar a crezut că El este speranţa ei. Nevoia și disperarea ei au dat la o parte prejudecăţile şi au adus-o la picioarele Domnului Isus. Domnul Isus nu i-a răspuns la prima strigare. Domnul Isus nu a răspuns nici la prima strigare a Mariei şi Martei când fratele lor Lazăr a murit. Domnul Isus poate nu ne răspunde nici nouă la prima strigare. De ce? Credinţa are treptele ei şi trebuie să se dezvolte. Dacă Dumnezeu ne-ar răspunde imediat la toate rugăciunile, cum ar creşte credinţa noastră? Dumnezeu nu lucrează după timpul omului.

Binecuvântarea acestei femei a fost mult mai mare la sfârşit, decât ar fi fost la prima strigare. La primul răspuns al Domnului Isus se pare că El este dur cu această femeie, dar faptul că El a fost trimis la oile pierdute ale lui Israel este misiunea pe care I-a dat-o Tatăl şi încă nu era timpul pentru neamuri, decât după moartea Lui, când ucenicii vor primi Duhul Sfânt şi vor fi trimişi în toată lumea să vestească Evanghelia la oricine va crede. Domnul Isus nu voia să dea impresia că părăseşte poporul Israel, pentru că El nu a abandonat poporul ca să se întoarcă spre neamuri. Totuşi, Domnul Isus nu a refuzat pe nimeni dintre cei ce au venit cu credinţă la El, după ajutor. Credinţa este dovada că Tatăl atrage oamenii la Hristos.

Domnul Isus a avut compasiune faţă de această femeie plină de durere pentru situaţia fiicei ei. A trezit în ea o credinţă care nu se clatină, în El, şi apoi i-a împlinit dorinţa inimii ei. Femeia a îngenuncheat. A crezut ea în divinitatea Domnului Isus? Cu multă umilinţă a acceptat cuvintele Domnului Isus şi fărâmiturile binecuvântate care cad de la masa Stăpânului. Adevărata credinţă pătrunde în cunoaşterea caracterului Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă experimentează harul şi îndurarea Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă este statornică atunci când Dumnezeu tace sau când furtunile lovesc. Adevărata credinţă caută promisiunile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu cu umilinţă şi persistenţă. Adevărata credinţă se ţine de promisiunile Domnului cu orice preţ, se bucură, creşte şi este răsplătită mai mult decât ne putem imagina. Poate ai spus odată Domnului așa cum spune şi Iacov în Geneza 32:26: ,,Nu Te las până nu mă binecuvântezi!” Credința așteaptă binecuvântarea Domnului.

Doamne, dă-mi o credinţă neclintită în promisiunile Tale!

Promisiuni

1comfort*

Isaia 61:1-64:12

Isaia 61:8b „Le voi da cu credincioşie răsplata lor.”

Promisiunile Domnului sunt minunate. Cunoşti promisiunile Lui ?

Dumnezeu întotdeauna face ce spune şi aceasta la vremea hotărâtă de El.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus Hristos va reveni ca să răsplătească pe cei credincioşi.

Domnul Isus va reveni! El va răsplăti pe cei credincioşi.

Puterea acestei promisiuni afectează viaţa de zi cu zi.

Când Domnul Isus va reveni, atunci va fi adevărata evaluare a caracterului personal, a lucrului făcut în fiecare zi şi în relaţiile cu alţii.

Domnul va răsplăti fiecare lucru mic sau mare făcut pentru Hristos, în Numele Lui.

Domnul a promis că lucrul făcut prin puterea Duhului Sfânt nu va fi în zadar.

Cu cât ne gândim mai mult la revenirea Domnului Isus, cu atât avem mai multă putere să trăim o viaţă plină de încredere în Domnul.

Ce zici tu despre revenirea Domnului? Te bucuri tu? Te gândeşti des la acest lucru?

Alege astăzi să nu ţi se tulbure inima! (Ioan 14:1)

Pune deoparte toate îngrijorările, temerile şi gândurile tale negative, pentru că Domnul a promis să aibă grijă de noi.

Alege astăzi să înlocuieşti îngrijorarea cu credinţa!

Alege astăzi să înlocuieşti teama cu credinţa!

Crede că Dumnezeu continuă să te iubească, să aibă grijă de tine.

El ţi-a promis un viitor cu El în cer.

Alege astăzi încrederea continuă, zilnică, în Dumnezeu!

Încrede-te în Domnul, chiar când nu-L vezi, pentru că El este lângă tine. El îţi pregăteşte un loc cu El în cer, şi El are putere să împlinească toate promisiunile Lui.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru toate promisiunile Tale. Aleg credinţa, încrederea şi ascultarea de Tine în fiecare zi, căci Tu eşti Cel credincios care Îşi ţine promisiunile faţă de mine. Cred că Tu vei răsplăti pe toţi cei credincioşi şi la venirea Ta ne vom bucura o veşnicie împreună cu Tine şi toţi cei ce au ales să Te urmeze.

Doamne, inima mea Te aşteaptă cu bucurie!

Voi vesti îndurările Tale !

1*

Isaia 63:7-64:12

Isaia 63:7a

„Voi vesti

îndurările Domnului.”

 *

Oare ce trebuie să ne amintim? Care sunt lucrurile pe care ar fi cel mai bine să ni le amintim?

Cred că ar fi bine dacă ne-am aminti că avem un Tată în ceruri, şi avem un Mântuitor. Să ne amintim de îndurările Domnului, de faptele Lui minunate, de marea Lui bunătate, de bogăţia dragostei Lui, de ajutorul Lui în necazurile noastre, de răscumpărarea pe care am primit-o în dar, de sprijinul Lui, de prezenţa Duhului Sfânt, de braţul Său slăvit care ne-a povăţuit, de călăuzirea Lui prin valurile vieţii, de protecţia şi purtarea Lui de grijă.

De ce este important pentru tine să-ţi aminteşti de dragostea şi credincioşia Domnului?

Ca să înfrunţi cu înţelepciune şi curaj bătăliile zilnice? Ca să te încrezi în Domnul? Ca să ştii ce a făcut? Poţi să descrii o experienţă recentă prin care ai văzut dragostea şi credincioşia Domnului în viaţa ta?

Cum se roagă Isaia pentru popor?Iată rugăciunea lui : ,,Priveşte din cer şi vezi, arată-Ţi râvna şi puterea Ta, întoarce-Te; o de ai despica cerurile şi Te-ai pogorî! Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul, iar Tu eşti Olarul, nu Te mânia şi nu-Ţi aduce aminte de nelegiuirile noastre, priveşte cu îndurare spre noi.”

Ce înseamnă aceste expresii în rugăciune, pentru tine? Simţi durerea lui Isaia? Înţelegi tu dorinţa lui da a avea îndurarea Domnului?

Cum te rogi tu pentru alţii? Cum simţi cu alţii? Simţi durerea altora?

Ce mărturiseşte Isaia cu privire la condiţia spirituală a poporului?Iată mărturisirea lui : „Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu şi peste care nciodată nu s-a chemat Numele Tău.” Cum se poate aşa ceva? Oare este adevărat acest verset şi pentru poporul nostru? Care este condiţia spirituală a poporului nostru, a bisericii noastre? Strigăm noi după ajutor? Recunoaştem noi cât de păcătoşi suntem? Pe ce bază strigi tu la Domnul în rugăciune? Recunoşti că eşti păcătoasă? Recunoşti că tu eşti lutul care are nevoie de Olar ca să fie modelat? Îi vei cere Domnului să privească spre tine? Vei crede tu în ajutorul Domnului pentru familia ta, pentru biserica ta, pentru ţara ta?

Doamne, numai îndurarea Ta ne poate salva !

Doamne, inima mea strigă după Tine şi după ajutorul Tău!

 Doamne, eu voi vesti îndurările Tale !

Vrei răsplată ?

isaiah-62*

Isaia 62:1-63:6

Isaia 62:2a : „Atunci toate neamurile vor vedea mântuirea.”

*

Promisiunea că va veni binele este o bucurie pentru popor. Avem un viitor şi o nădejde. Dumnezeu nu vrea alienare, mânie, fragmentare, singurătate sau frică pentru poporul Său.

Care este problema cu care te zbaţi acum? Vei cere ajutorul Domnului?

Înţelegi tu că viaţa ta, oricât ar fi de plină de activităţi şi relaţii, este săracă fără relaţia ta cu Cristos? Cât timp dai pentru relaţia ta cu Cristos? O laşi mai încet cu rugăciunea? Cât de mult te rogi pentru tine şi familia ta ca să fiţi după placul Domnului, să împliniţi scopul Lui în caracterul şi slujirea voastră?

Domnul Isus Cristos este răsplata pentru cei credincioşi şi pedeapsa pentru cei necredincioşi.

Care este viziunea lui Isaia pentru popor în ce priveşte venirea Salvatorului?

Salvatorul va face dreptate. Cei ce continuă să se opună şi să nege autoritatea Lui, vor fi pedepsiţi.

Ziua mâniei lui Dumnezeu va fi o zi de răscumpărare pentru poporul lui!

Cum aştepţi ziua Domnului?

Doamne, nu vreau să tac, ci vreau să mă rog neîncetat. Mă bucur să ştiu că îmi dai un nume nou. Îmi doresc să fiu mântuită, să fiu o cunună strălucitoare în mâna Ta. Nu vreau să fiu părăsită, nici pustiită, ci plăcută şi o bucurie pentru Tine. Caut să fiu ca un străjer care strigă zi şi noapte vestea cea bună şi laudă Numele Tău. Tu îmi cunoşti osteneala, şi nu vei lăsa pe străini să mă asuprească. Tu mă vei păzi. Tu mă vei ajuta să pregătesc o cale, să croiesc un drum drept, să ridic un steag de biruinţă şi să vestesc că Mântuitorul meu vine cu plata şi răsplata.

Îţi mulţumesc că m-ai căutat şi m-ai ales ca să aparţin poporului sfânt, răscumpărat de Domnul.

Doamne, cred că Tu ai toată puterea! Numai Tu dai mântuire! Numai Tu izbăveşti!

 Mântuitorul vine ca să plătească şi să răsplătească pe poporul Său.

 Doamne, rugăciunea este o mare bucurie pentru inima mea!

Misiunea noastră

prayer-conversations-*

Isaia 61:1-11

Isaia 61:1a „Domnul M-a uns să aduc veşti bune.”

*

Îţi place să aştepţi?

Îţi place să aştepţi la cabinetul medical sau la dentist?

Îţi place să aştepţi la coadă la cumpărături? Sau în trafic?

Îţi place să aştepţi ca soţul tău să repare o priză care nu funcţionează de luni de zile?

Îţi place să aştepţi răspuns la rugăciunile tale? Pentru care rugăciune aştepţi răspuns?

Îţi place să aştepţi împlinirea promisiunilor Lui? Pentru care promisiune aştepţi răspuns?

Noi suntem în perioada de aşteptare. Suntem nerăbdători. De cele mai multe ori vrem totul acum, aici şi repede.

Isaia şi poporul lui erau în aşteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu (după disciplinarea lor, după şaptezeci de ani în exil, aşteptau întoarcerea în ţara lor şi revenirea Domnului Isus pe pământ). Pe vremea lui Isaia aceste promisiuni nu erau împlinite aşa că poporul era obosit de aşteptare.

Care este atitudinea ta în timp ce aştepţi? Îndoiala? Încrederea? Bucuria? Ce schimbare trebuie să faci în perioada de aşteptare?

În timp ce aşteptăm trebuie să lucrăm. Trebuie să ducem mai departe Vestea cea Bună.

Este mult de lucru în timp ce aşteptăm pe Domnul.

Poporul Domnului trebuie să petreacă timp în rugăciune şi închinare în aşteptarea împlinirii promisiunilor Lui.

Trebuie să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul ca să ne descopere lucrarea la care suntem chemaţi. Nu ne frecăm mâinile, nu manipulăm pe alţii, nu pierdem vremea, ci, avem timp să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul. Ne uităm la Tatăl, la strategia Lui, la planurile Lui, ne uităm la Fiul care împlineşte planul Tatălui şi ne uităm la Duhul Sfânt care atrage oameni la Hristos şi le dă putere să lucreze pentru Împărăţie.

 Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă rog şi să Te laud

în timpul acesta de aşteptare!

Unitatea în Împărăţia lui Dumnezeu

11

Isaia 60:4:18

Isaia 60:5a

„Când vei vedea aceste lucruri,

vei tresări de bucurie.”

*

Care lucruri le vom vedea în viitor ?

Cine va tresălta de bucurie ?

Va fi o mare schimbare în timpul mileniului.

Slava Domnului transformă dezordinea în unitate.

Naţiunile vor trăi în unitate.

Unde este dezordine în relaţiile tale (relaţia cu soţul, cu copilul, cu vecinii, cu fraţii, cu neamurile, cu colegii etc.) ?

Dacă Domnul aduce unitate între naţiuni, cu siguranţă poate aduce unitate şi în relaţiile mele şi în relaţiile tale.

Vei cere Domnului unitate în relaţii cu alţii ?

Îi vei permite Domnului să lucreze în viaţa ta, în relaţiile tale ?

Dumnezeu este personal şi se descoperă celor ce aleg să fie parte a poporului Lui.

Ce înseamnă pentru tine că Dumnezeu este : Domn, Salvator, Răscumpărător, Puternicul lui Iacov ? Îl cunoşti aşa pe Dumnezeu ?

Domnul Isus Hristos va domni pe pământ la Ierusalim. Evreii credincioşi din toată lumea se vor aduna la Ierusalim. Romani capitolul 11, ne spune că Israelul va crede în Izbăvitorul, Domnul Isus Hristos. Bogăţia se va aduna la Ierusalim. Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale şi tot ce a fost promis Israelului, aşa va fi. Credincioşii din toate veacurile au asigurată relaţia cu Domnul, Lumina lumii şi au unitate cu toţi cei ce apartin Împărăţiei, prin credinţa lor. Uneori viaţa este departe de a fi splendidă, dar va veni un timp când se va sfârşi orice conflict, boală, nevoi, apăsări şi va veni domnia de o mie de ani, când totul va fi splendid. Fii curajoasă pentru că aparţii Împărăţiei Lui. El este alături de tine în toate nevoile tale ca şi în timpurile bune.

Pe cei pe care Dumnezeu îi mântuieşte, îi schimbă, şi toate schimbările pe care le face Dumnezeu sunt binecuvântări. Aurul, argintul, bronzul şi fierul pot înlocui uşor lemnul, piatra şi metalele de puţină valoare. Ce este vechi, este înlocuit cu ceva ce este mai bun şi mai puternic, şi acest lucru se face cu ajutorul Domnului. Pacea va domni, dreptatea va stăpâni.

Câtă bucurie îţi aduce vestea bună despre mileniu ?

 

Doamne, inima mea caută unitatea cu toţi cei ce aparţin Împărăţiei Tale!

 

Devoţiunea faţă de Domnul

1 cerb*

Isaia 58

Isaia 58:11a ,,Domnul te va călăuzi.”

*

Devoţiunea faţă de Domnul nu este un set de reguli spirituale. Ar trebui să fie un legământ pe viaţă. O persoană care doreşte sincer să placă Domnului, care caută calea Lui, va înţelege că este greu să ignore adevărurile lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Devoţiunea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să-i aibă în vedere pe cei nevoiaşi. Nu-i de ajuns să spunem că nu am făcut rău nimănui. Trebuie să dăruim altora din timpul nostru, din banii noştri. Să nu ne ascundem de alţii când au nevoi pe care le putem împlini. Te ascunzi de cei nevoiaşi?

Dumnezeu a promis binecuvântări celor ce şi-au schimbat viaţa şi trăiesc în ascultare de El. A promis lumina (o viaţă liniştită, cu bucurie); a promis vindecare (o nouă viaţă, o nouă personalitate şi noi relaţii); a promis dreptatea şi slava Lui înaintea şi înapoia noastră (prezenţa Lui, eliberare şi îndurare).

Cum te motivează aceste promisiuni la acţiune?

O practică a legământului cu Dumnezeu este rugăciunea. Când rugăciunea este după voia lui Dumnezeu, El zice: „Iată-mă”, adică sunt aici, să te ajut.

Când a fost ultima oară când ai spus Domnului în mod sincer şi cu toată inima: ,,Iată-mă, sunt aici la dispoziţia Ta, cheamă-mă, şi Te voi asculta!”?

Dumnezeu a poruncit ţinerea Sabatului (Exod 20:9-11).

Sabatul ar trebui să fie o zi de odihnă şi reîmprospătare (după cum S-a odihnit Dumnezeu, Genesa 2:1-3) şi să onoreze pe Dumnezeu. Este o zi specială pe săptămână pentru poporul Domnului.

Cum petreci tu Ziua de odihnă? Se adânceşte cunoaşterea ta de Dumnezeu? Te concentrezi la ceea ce-L onorează pe El? Te-ai gândit să vizitezi bolnavii? Te-ai gândit să scrii scrisori unor misionari? Te-ai gândit să scrii o scrisoare de mulţumire păstorului tău?

Doamne, călăuzeşte-mă în tot adevărul Tău!

Doamne, inima mea doreşte să Te onoreze pe Tine în fiecare zi!

Bucură-te ! (5)

111b*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

*

Doamne, mulţumesc că mă inviţi la bucurie. Trecutul meu nu trebuie să mă încurce. Astăzi aleg să mă bucur. Mă bucur pentru că Tu m-ai binecuvântat. Binecuvântările Tale sunt gratuite. Nu trebuie să le cumpăr. Dragostea, iertarea, restaurarea mea sunt promisiuni veşnice pentru mine.

Nu mă tem că voi rămâne de ruşine. Voi uita toate lucrurile rele din trecut şi nu-mi voi aduce aminte de ele, pentru că Tu eşti Răscumpărătorul meu, Sfântul lui Israel, Dumnezeul întregului pământ.

Tu mă chemi să mă întorc spre Tine. Tu mă primeşti înapoi cu o mare dragoste. Ai fost mâniat pe mine pentru o clipă, dar Te înduri de mine şi mă iubeşti cu o dragoste veşnică. Mă bucur că legământul Tău de pace cu mine nu se va clătina şi dragostea Ta faţă de mine nu se va muta.

Tu îmi vei da propăşire!

Tu mă vei întări în neprihănire!

Tu vei binecuvânta casa mea!

Tu vei face pe copiii mei ucenici ai Domnului!

Tu vei da propăşire copiilor mei!

Tu îmi vei da linişte! Tu vei alunga teama şi spaima!

Tu vei fi puterea mea şi vei doborî pe împotrivitori!

Tu vei nimici pe cel rău!

Tu vei osândi orice limbă care se ridică împotriva mea!

Tu eşti moştenirea mea!

Tu eşti mântuirea mea!

 

Doamne, mulţumesc pentru bucuria pe care o dai inimii mele!

 

S-a rugat pentru cei vinovaţi

53a*

Isaia 53:10-12

Isaia 53:12b

„A purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

Te rogi pentru cei vinovaţi? Te bucuri să vezi pe cei vinovaţi că se întorc la Domnul şi-L urmează? Care este mulţumirea ta în urma rugăciunii? Vrei să vezi rod?

Care este mulţumirea Robului Domnului? Va vedea o sămânţă de urmaşi (va aduce pe mulţi fii la slavă, Evrei 2:10), va avea o viaţă lungă (victoria asupra morţii), lucrarea Lui va propăşi (Mijlocitor al noului legământ, Mântuitor al neamurilor, Salvatorul lui Israel, Lumina neamurilor), va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora (oamenii vor avea cunoştinţa de Dumnezeu), mulţi oameni vor fi puşi într-o stare după voia lui Dumnezeu (iertaţi, împăcaţi cu Dumnezeu).

Dumnezeu are două promisiuni pentru Robul Domnului: „Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici.”

De ce? Pentru că:

-S-a dat pe Sine Însuşi la moarte, (Cum renunţi, cum mori tu faţă de păcat?)

-a fost pus în numărul celor fărădelege,

-a purtat păcatele multora, (Cum ajuţi pe alţii în poverile lor?)

-S-a rugat pentru cei vinovaţi. (Cum te rogi pentru alţii?)

Merită toată răsplata de la Dumnezeu!

Domnul Isus a învins păcatul şi moartea prin înviere. Este acest adevăr o bucurie pentru tine?

Suferinţa şi moartea Domnului Isus au fost planul lui Dumnezeu stabilit mai dinainte de întemeierea lumii. Moartea Lui nu a fost un accident. Oamenii muritori nu pot fi o jertfă pentru vină. Numai Domnul Isus a fost o jertfă perfectă pentru vina omenirii.

Ce gânduri vin prin mintea ta când auzi că Domnul Isus este om al durerii şi obişnuit cu suferinţa? Se potriveşte cu gândirea ta faptul că Salvatorul a venit umil, fără să atragă privirile prin frumuseţea fizică?

Doamne Isuse, mulţumesc că mă iubeşti şi ai murit pentru păcatele mele.

Doamne, umple inima mea de umilinţă!