acţiune

by

Devoţiunea faţă de Domnul

1 cerb*

Isaia 58

Isaia 58:11a ,,Domnul te va călăuzi.”

*

Devoţiunea faţă de Domnul nu este un set de reguli spirituale. Ar trebui să fie un legământ pe viaţă. O persoană care doreşte sincer să placă Domnului, care caută calea Lui, va înţelege că este greu să ignore adevărurile lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Devoţiunea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să-i aibă în vedere pe cei nevoiaşi. Nu-i de ajuns să spunem că nu am făcut rău nimănui. Trebuie să dăruim altora din timpul nostru, din banii noştri. Să nu ne ascundem de alţii când au nevoi pe care le putem împlini. Te ascunzi de cei nevoiaşi?

Dumnezeu a promis binecuvântări celor ce şi-au schimbat viaţa şi trăiesc în ascultare de El. A promis lumina (o viaţă liniştită, cu bucurie); a promis vindecare (o nouă viaţă, o nouă personalitate şi noi relaţii); a promis dreptatea şi slava Lui înaintea şi înapoia noastră (prezenţa Lui, eliberare şi îndurare).

Cum te motivează aceste promisiuni la acţiune?

O practică a legământului cu Dumnezeu este rugăciunea. Când rugăciunea este după voia lui Dumnezeu, El zice: „Iată-mă”, adică sunt aici, să te ajut.

Când a fost ultima oară când ai spus Domnului în mod sincer şi cu toată inima: ,,Iată-mă, sunt aici la dispoziţia Ta, cheamă-mă, şi Te voi asculta!”?

Dumnezeu a poruncit ţinerea Sabatului (Exod 20:9-11).

Sabatul ar trebui să fie o zi de odihnă şi reîmprospătare (după cum S-a odihnit Dumnezeu, Genesa 2:1-3) şi să onoreze pe Dumnezeu. Este o zi specială pe săptămână pentru poporul Domnului.

Cum petreci tu Ziua de odihnă? Se adânceşte cunoaşterea ta de Dumnezeu? Te concentrezi la ceea ce-L onorează pe El? Te-ai gândit să vizitezi bolnavii? Te-ai gândit să scrii scrisori unor misionari? Te-ai gândit să scrii o scrisoare de mulţumire păstorului tău?

Doamne, călăuzeşte-mă în tot adevărul Tău!

Doamne, inima mea doreşte să Te onoreze pe Tine în fiecare zi!

Advertisement
by

Cât de mare este Dumnezeul tău? (8)

4 bigIsaia 40:27-31

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ai spus vreodată că soarta ta este ascunsă dinaintea Domnului? Crezi că Domnul te-a uitat?

Ai spus vreodată că dreptul tău este trecut cu vederea? Crezi că drepturile tale sunt nebăgate în seamă? Eşti obosită? Eşti ostenită? Te clatini?

Am o veste bună pentru tine. Avem un Dumnezeu care nu oboseşte niciodată! El dă tărie celui obosit. El măreşte puterea celor slabi. El înnoieşte puterea celor ce aleargă. El nu vine şi pleacă, ci, rămâne veşnic. Este gata să ne ajute şi să ne dea odihnă.

Care este cerinţa din partea Domnului ca să primim promisiunea Lui (putere şi tărie)?

Este credinţa în acţiune. Evrei 11:1 şi Evrei 11:6

Trebuie să avem vorbele care să exprime credinţă, căci cuvintele sunt importante. Mărturiseşti credinţa ta? Vorbeşti şi citeşti cu voce tare Cuvântul care dă credinţă?

Noi obosim. Avem nevoie de odihnă. Dumnezeu nu are nevoie de odihnă. Dumnezeu lucrează tot timpul lucruri pe care noi nu le ştim. Când suntem slabi, ne împiedecăm şi cădem. Dumnezeu vine în ajutor şi ne întăreşte.

În care domeniu din viaţa ta ai obosit? Eşti obosită fizic, emoţional? În relaţii? În familie?

În care domeniu din viaţa ta ai căzut? Cum te încurajează acest pasaj din Isaia?

Tată ceresc, cred că soarta mea nu este ascunsă dinaintea Ta şi dreptul meu nu este trecut cu vederea înaintea Ta. Tu mă cercetezi şi mă cunoşti, căci Tu m-ai creat. Doamne, mă uit la Tine când sunt obosită şi aştept ajutorul Tău. Tu eşti bucuria şi tăria mea. Tu mă reenergizezi ca să pot umbla cu Tine. Mă încred în Tine, îmi înoiesc puterea, alerg pe cărarea neprihănirii, umblu în ascultare de Tine şi nu obosesc în facerea binelui. Cred că Tu eşti Cel veşnic, care ai făcut marginile pământului şi poţi să ai grijă de mine. Măreţia Ta este nepătrunsă şi atotputernicia Ta mă păstrează în siguranţă. Stau liniştită la umbra aripilor Tale şi Te laud, căci  mari şi minunate sunt lucrările Tale.

 

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

 

by

Calea cea Sfântă

caleaIsaia 34-35

Isaia 34:8a

„Acolo

se va croi

o cale,

un drum,

care se va numi

Calea cea Sfântă.”

 *

Cum ai descrie tu Calea cea Sfântă? Cum i-ai descrie pe cei ce umblă pe Calea cea Sfântă?

Pe Calea cea Sfântă umblă oameni curaţi, sfinţi, sănătoşi duhovniceşte, izbăviţi de Domnul, plini de bucurie şi cântare.

Cum te motivează la acţiune descrierea zilei judecăţii în comparaţie cu prezentarea promisiunii răscumpărării?

Este Domnul Isus Răscumpărătorul tău?

Dacă Domnul Isus este Răscumpărătorul tău, cum Îi mulţumeşti?

Dacă eşti pe Calea cea Sfântă cum umbli pe ea?

Cum te rogi? Cum lauzi pe Domnul?

Este inima ta plină de bucurie şi cântare?

Cum te rogi pentru cei ce nu sunt pe Calea cea Sfântă?

Dacă Domnul Isus nu este Răscumpărătorul tău, de ce nu este? Vino la El astăzi. Vino pe Calea cea Sfântă. Caută o biserică. Roagă-te Domnului pentru ajutor. Tu poţi fi unul dintre cei izbăviţi de El. Alege astăzi! Astăzi este har. Mâine nu ştim ce va fi.

Dumnezeu este îndelung răbdător, plin de îndurare şi iertare, dragoste şi dreptate.

El răsplăteşte binele şi pedepseşte răul.

Cum Îl vezi pe Dumnezeu în viaţa ta?

Cum explici acest mister că Dumnezeu este un Judecător drept dar şi un Salvator plin de compasiune?

Judecata este lucrarea lui Dumnezeu şi sfârşeşte într-un foc veşnic pentru cei ce nu s-au pocăit.

Răscumpărarea este lucrarea lui Dumnezeu care duce la o cântare a bucuriei.

Este în inima ta o cântare a bucuriei?

Încotro merge viaţa ta: către experimentarea pedepsei sau spre bucuria răscumpărării?

Credinţa este alegerea ta. Consecinţele necredinţei nu sunt alegerea ta.

Cum vezi viitorul tău?

Doamne, mulţumesc pentru Calea cea Sfântă pe care Tu ai pregătit-o şi pentru mine. Mă bucur să merg pe ea. Mulţumesc pentru toţi cei dragi şi pentru toţi cei credincioşi care împreună cu mine mergem cu bucurie pe Calea cea Sfântă. Tu ne-ai răscumpărat cu preţul sângelui Domnului nostru Isus Cristos. Mulţumim că ai plătit acest mare preţ pentru noi.

Mulţumim că Tu ne ajuţi să alegem credinţa în fiecare zi şi să trăim prin credinţă. Noi avem un viitor şi o nădejde prin credinţă. Prin puterea Ta vom căuta curăţia, vom cânta şi ne vom bucura.

 

În inima mea este o cântare de bucurie

 pentru că sunt pe Calea cea Sfântă!

 

by

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

by

Înainte

Ioan 13:1-17

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Acela care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“ „Doamne,“ i-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!“ Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi dar nu toţi.“  Căci îl ştia pe cel ce avea

să-L vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.“  După ce le-a spălat picioarele şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă, şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: „Învăţătorul şi Domnul“, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.“

Vrei să te gândeşti la o persoană care are mare nevoie de ajutor, de slujire sau de curăţire, şi să faci paşii pe care i-a făcut Domnul?

(S-a sculat de la masă) Fii gata de acţiune.

(S-a dezbrăcat de hainele lui) Îmbracă-te cu smerenie.

(A luat ştergarul) Plănuieşte ce faci.

(A turnat apă într-un lighean) Cercetează cazul. Roagă-te.

(A spălat picioarele ucenicilor) Pune mâna şi lucrează.

Cine iubeşte, slujeşte!

Cum arăţi tu altora că eşti o pildă (exemplu) de slujire?

Domnul Isus te iubeşte până la capăt (sfârşit)!

by

Cum acţionezi sau reacţionezi în relaţii dificile?

Care este porunca Domnului?

Ioan 15:12-17

 Ioan 15:12 

,,Aceasta

este

porunca Mea:

să vă iubiţi unii pe alţii.”

 

Rămânerea mea în Cristos îmi afectează relaţiile mele cu alţii. Cum?

Domnul ne porunceşte: ,,Să vă iubiţi unii pe alţii”. Cum? Cu iubirea Tatălui. Cum este iubirea Tatălui? Este jertfitoare.

Dragostea pentru alţii îl caracterizează pe creştin, este felul lui de viaţă.

Domnul aşteaptă ca noi să ne iubim unii pe alţii.

Domnul a promis tuturor celor ce rămân în El, o roadă care ţine veşnic.

Roada rămâne veşnic pentru că Cel ce o dă este veşnic.

Un om poate spune: ,,Eu am adus oameni la Cristos”. Testul ultim este dacă roada noastră rămâne. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, nu înţelepciune omenească, orice roadă produsă rămâne veşnic.

Domnul ne pune de multe ori în relaţii dificile pentru că vrea să schimbe ceva în viaţa noastră.

Cum reacţionezi tu în relaţii dificile? Fugi de ele? Înveţi dragostea?

Cât timp petreci cu credincioşii? Dar cu necredincioşii?

Cum sunt relaţiile din casa ta?

Cum sunt relaţiile cu cei din biserica ta?

Ce zici despre oamenii care iubesc cu o dragoste jertfitoare?

Cum se schimbă caracterul unui creştin roditor?

Recunoşti tu că o roadă rămâne veşnic numai dacă este lucrarea Duhului Sfânt?

Ce poţi face astăzi ca să arăţi dragoste celor din jur?

Doamne, dă-mi o inimă bună în relaţii,

o minte clară şi sănătoasă,

şi o înţelegere profundă a poruncilor Tale.

 

Domnul să te binecuvânteze cu relaţii sănătoase!

by

Cât semeni cu Cristos în ceea ce faci?

 Roada Duhului este facerea de bine

Ce este Facerea de bine?

 

 Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

 

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este facerea de bine.

Facerea de bine este bunătatea în acţiune. Facerea de bine îi ajută pe alţii să traiască mai bine. Bunătatea ia intenţiile bune şi le transformă în fapte.

Facerea de bine se roagă şi dă, face, acţionează.

Duhul Sfânt prin prezenţa Lui în noi transformă felul nostru de a trăi şi de a-i trata pe alţii. Nu este un lucru natural să fii bun şi să faci fapte bune. Este o alegere. Oamenii ne rănesc iar noi alegem dacă să răspundem cu răbdare, bunătate şi facere de bine.

Binele trebuie să biruiască răul. Domnul ne spune: ,,Biruieşte răul prin bine.” Romani 12:21

Este responsabilitatea mea ca şi copil al Domnului să umblu în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru mine. În primul rând în familia mea. Să fiu un exemplu de bunătate în familia mea în primul rând. Să nu mă grăbesc să fac lucruri bune, ci binele pe care Domnul mi l-a spus să-l fac. Nu-i suficient să fac bine ci este important să fac ceea ce trebuie făcut.

Lucrurile bune se fac cu răbdare şi bunătate nu cu acuzare, plângere, bârfă, ceartă, nemulţumire, neatenţie, mândrie, invidie, supărare sau amărăciune. Roada Duhului trebuie să biruiască pofta trupului pentru ca în urma faptelor bune, Dumnezeu să fie glorificat. Alegerea este a noastră dacă să facem binele sau nu. Lucrarea este a noastră. Gloria este a Tatălui. Numai ceea ce rodeşte Duhul Sfânt în noi contează înaintea lui Dumnezeu.

Caracterul omului nu este ceea ce face el, ci cât seamănă cu Cristos în ceea ce face.

 Alege astăzi bunătatea şi facerea de bine!