Locul întâi şi locul doi

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer!“

 *

Ţi-a spus cineva vreodată că Dumnezeu nu-i drept cu tine? Că tu meriţi mai mult?

Atitudinea ucenicilor lui Ioan a fost greşită. Din simpatie faţă de stăpânul lor, nu au judecat bine. Ce uşor ar fi fost pentru Ioan să se simtă neglijat, pentru că era pe locul al doilea. Câteodată simpatia prietenilor şi sugestiile lor că suntem trataţi nedrept, pot fi cel mai rău lucru pentru noi. S-ar putea să ne plângem de milă (că nu suntem noi pe primul loc), să permitem ca amărăciunea să dea lăstari şi chiar credinţa să se clatine.

Ce fel de prietene ai? Ce îţi sugerează ele? Să intri în competiţia afirmării de sine?

Ce fel de prietenă eşti tu? Ce fel de gânduri le sugerezi altora?

Ioan nu a căzut în plasa lor, ci s-a dus la rădăcina problemei. Nu poţi fi mai loial omului decât lui Dumnezeu. Nici nu trebuie să existe comparaţie, nici invidie. Ioan a fost foarte mulţumit cu locul doi. Lupta noastră pentru un loc în frunte nu-şi are rostul. Lupta noastră trebuie să fie pentru a rămâne în voia Domnului. Dacă suntem credincioşi Domnului nu vom căuta puterea ci credincioşia în lucrurile mici. El ne va ridica în lucrare acolo unde darurile Lui sunt cel mai bine exprimate în noi. Ioan a ştiut care era misiunea lui de la început: să-L prezinte pe Isus tuturor.

Misiunea noastră este să-i conducem pe oameni la Cristos. Acesta este cel mai mare şi măreţ scop în viaţă: Cristos să fie mare şi eu mică.

Vrei ca oamenii să te iubească pe tine sau pe Domnul Isus? Creşte Domnul Isus în viaţa ta şi se micşorează sinele?

Domnul să te binecuvânteze cu prietene bune!

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29