mai de preţ

Eşti un ucenic al Domnului?

*
Ioan 19:31-42

Ioan 19:38

,,Era

ucenic

a lui Isus.“

Ce înseamnă să fii ucenicul Domnului? Ce înseamnă să mori în fiecare zi cu Domnul?

Să mori şi să fii îngropat împreună cu Isus, înseamnă să accepţi îngroparea unei vieţi trăite fără El. Căile vechi, obiceiurile trecute, păcatele săvârşite, trebuie îngropate. Felul de vorbire, de gândire, de lucrare, tot trecutul trebuie îngropat.

Ce păcat trebuie să îngropi tu? De care lucru ţii şi nu poţi să renunţi? Este nerăbdarea? Lipsa bunătăţii? Mândria? Nemulţumirea? Amărăciunea? Supărarea? Lăcomia? Bârfa? etc. Nu este uşor. Ai nevoie de ajutor de sus. Cere ajutor, îngroapă-le şi apoi nu le mai scormoni.
Ce vei face săptămâna aceasta ca să demonstrezi iubirea ta faţă de Domnul? Ce vei îngropa?

Iosif şi Nicodim au venit la mormântul Domnului cu ceva de preţ, pentru că L-au iubit. Au fost ucenicii Domnului.
Cum demonstrezi că-L iubeşti pe Domnul, că eşti ucenicul Lui?
Ce ai tu cel mai de preţ? Poţi să-l dai Domnului? El ţi-l dă înapoi binecuvântat.

Un ucenic în ascuns nu poate mărturisi Împărăţia Domnului. Nicodim şi Iosif au fost ucenici în ascuns, dar au hotărât să-şi facă publică credinţa lor.
Eşti tu un ucenic în ascuns?

,, În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină şi în grădină era un mormânt nou în care nu mai fusese pus nimeni.“ Ioan 19:41
,,Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire, şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.“ Isaia 53:9

Şi tu poţi fi ucenicul Domnului!

Dă-i inima ta Domnului în fiecare zi!

Roada Duhului este blândeţea

Ce este Blândeţea?

Ioan 14:26 ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29