De ce ?

1crown*

De ce ?

De ce-ai ales să mori Isus
Pe-o cruce rece-ntins
Şi trupul jertfă ţi-ai adus
C-un dor atât de-aprins?

De ce mai bine ai primit
Pe-obraz să fii scuipat
Iar pe vrăjmaşi Tu i-ai iubit
Pe toţi cu-adevărat?

De ce la Tatăl ai cerut
Iertarea lumii-ntregi
Şi de blestemul morţii-ai vrut
Pe veci să o dezlegi?

***

Ai răbdat vorbe mincinoase,
Ca praful Tu ai fost călcat,
Pe spate biciurile aspre
Urme de sânge ţi-au lăsat.

Când m-ai aveai doar o suflare,
Cu ultima putere-n glas,
Tu te-ai rugat pentru iertare,
Atunci în cel mai groaznic ceas!

***

Şi totuşi, Tată l-ai lăsat
Să simtă chinul greu al morţii;
Pe haina Lui de in curat
Ostaşii lacomi pus-au sorţii.

Atât de mult Tu m-ai iubit
Încât pe singurul Tău Fiu
L-ai dat să moară răstignit
Ca să nu pier, ci să fiu viu.

Prin suferinţă şi ruşine
Mi-ai arătat cum pot avea
O viaţă veşnică cu Tine:
Crezând deplin în jertfa Ta.
Amin.
18 aprilie 2009

blog personal: http://pauladita.wordpress.com/

În aceste zile de sarbătoare, adevărul istoric al patimilor și al învierii Domnului Isus, ne obligă să ne gîndim, mai mult, la Jertfa Lui pentru păcatele noastre și la dragostea Tatălui pentru întreaga lume. Să petrecem aceste sărbători mișcîndu-ne privirea și inima dinspre Dumnezeu spre starea noastră, pentru a ne smeri înaintea Celui ce a venit să ne ducă în slava Tatălui. Să sărbătorim cu o inimă plină de mulțumire, cu dorință de a face voia Domnului și cu multă bucurie.

Hristos a înviat și e viu în vecii vecilor.

Advertisements

Cât de mare este Dumnezeul tău? (10)

5 bigIsaia 40:12-31

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi să asemănaţi

pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare

Îl veţi asemăna?”

 *

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ai spus recent: sunt copleşită de situaţia prin care trec? Te lupţi de multă vreme cu o ispită?

Cât de mare este problema ta în comparaţie cu mărimea lui Dumnezeu care ţine stelele şi măsoară oceanele? Te vei ruga pentru problema ta şi te vei încrede în Domnul pentru ajutor?

Ce îngrijorare îţi tulbură mintea de vrei să te închini şi lui Dumnezeu şi altor lucruri?

Te temi că o să pierzi ceva dacă dai totul lui Dumnezeu? Ce vei pune jos la crucea Domnului ca să-L slujeşti pe El mai bine? Ce persoană sau situaţie te intimidează? Te temi de ce va aduce viitorul? Ceri tu autoritatea şi puterea Domnului ca să înfrunţi duşmanul şi să biruieşti?

Pe care lucru din trecutul tău trebuie să-l aduci înaintea Domnului prin rugăciune şi cu încredere că El poate salva şi restaura?

În care relaţie, responsabilitate sau ispită vei cere puterea lui Dumnezeu în ajutor  şi te vei încrede în Dumnezeu că te va ajuta să trăieşti în sfinţenie fără să oboseşti sau să cazi?

Dumnezeu este mare, maiestos, magnific şi El are grijă de mine!

Îţi vei face timp să te închini Lui, Creatorului, prin cuvinte din Isaia 40?

,,Doamne, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta, întinzi cerurile ca un cort. Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale, din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului. Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori. Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina. Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină. Apele săteau pe munţi, dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie să o treacă, ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.” Psalmul 104:1-9

 

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

 

Iubeşte cu iubirea lui Cristos

1 Ioan 3

 *

1 Ioan 3:11b 

*

,,Să ne

iubim

unii

pe

alţii.“

*

Doamne,

vreau ca dragostea Ta să fie în mine ca să nu ucid cu limba şi să nu fac fapte rele.

Ţine-mă departe de lume, căci ea ucide şi face fapte rele, şi urăşte pe cei ce trăiesc în dragoste.

Doamne, Tu ai spus că cine urăşte este un ucigaş. Te rog să-mi descoperi ura din inima mea ca s-o pun jos la crucea Ta şi să cer eliberarea de la Tine. Nu vreau să urăsc. Vreau să iubesc. Dragostea este viaţă. Ura este moarte. Vreau viaţa!

Iubirea mea de fraţi mă trece din moarte la viaţă. Lumea este moartă. Eu am viaţă.

Învaţă-mă cum să-mi dau viaţa pentru fraţi. Ajută-mă să văd nevoile fraţilor mei şi din bogăţiile mele să fac parte şi altora dintre fraţi. Nu vreau să-mi închid inima, nu vreau să iubesc cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

Mulţumesc că Tu îmi dai o inimă liniştită, care nu mă osândeşte. Tu, Doamne, cunoşti inima mea căci eşti mai mare decât ea. Tu cunoşti toate lucrurile.

Am îndrăzneală la Tine să cer ca să mă ajuţi să păzesc poruncile Tale şi să fac ce-Ţi este plăcut Ţie.

Mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt pe care mi L-ai dat. El mă ajută să păzesc poruncile Tale şi să-i iubesc pe fraţi.

Inima ta să fie liniştită înaintea Lui!

Iubeşte cu iubirea lui Cristos!

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29