Pieire sau Paradis?

1 iunieIsaia 35:1-7

Isaia 35:3

„Întăriţi

mâinile slăbănogite

şi

întăriţi

genunchii care se clatină.”

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Cum va fi paradisul? După distrugerea finală va fi un timp de refacere a naturii.

Va fi apă şi vor fi izvoare de apă, va fi veselie, pustia va înflori ca trandafirul, vor fi flori, vor fi cântece de veselie, vor fi strigăte de biruinţă, va fi slavă, strălucire, măreţie. Nu vor fi mâini slăbănogite, nu vor fi genunchi care se clatină, nu vor fi slabi de inimă, nu va fi teamă. Ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor vor auzi, şchiopul va sări ca un cerb şi mutul va cânta de bucurie. Va fi un drum care se va chema Calea cea Sfântă. Nici un om necurat nu va trece pe ea, ci numai cei sfinţi, cei izbăviţi. Nu vor fi animale sălbatice. Nu va fi nici un pericol. Nu va fi durere, nu vor fi gemete. Rănile vor fi vindecate. Nu vor mai fi handicapuri fizice.

Ai acceptat tu izbăvirea?

Te temi de judecata lui Dumnezeu?

Ce alegi: pieirea sau paradisul?

Ce alegi: răzbunarea sau răsplătirea?

Ce alegi: judecata sau mântuirea?

Ce alegi: nimicirea sau binecuvântarea?

Cum ai încuraja pe cineva care se teme de judecata lui Dumnezeu?

Nu te teme, căci Domnul Dumnezeu este puternic şi te poate mântui. În ziua necazului, El este refugiul nostru, în furtună este adăpostul nostru, în necazuri este ajutorul nostru.

El este Izbăvitorul nostru. El este Medicul nostru.

Cum Îl vezi pe Domnul în viaţa ta? Cum înţelegi Cuvântul?

Ai experimentat vreodată o vindecare spirituală citind Cuvântul? Cum ţi s-au deschis ochii inimii?

Cum te bucuri că aparţii Împărăţiei Domnului?

 

Doamne, inima mea se bucură de izbăvirea Ta!

 

Mândria şi smerenia

18aIsaia 20-23

Isaia 23:9

„Domnul oştirilor

a luat această hotărâre,

ca să ruşineze mândria

a tot ce străluceşte

şi să smerească

pe toţi cei mari ai pământului.”

Dumnezeu foloseşte naţiunile pământului să-Şi împlinească planul şi să-Şi descope adevărurile Lui. Uneori Dumnezeu cere lucruri şocante ca să-Şi prezinte mesajul. Dumnezeu i-a cerut lui Isaia să umble gol şi desculţ trei ani de zile ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi Etiopia. Isaia a fost umilit. Egiptul şi Etiopia vor fi umilite când va veni Asiria şi le va distruge. Vor fi pedepsite pentru mândria lor.

Poporul Domnului trebuia să înţeleagă că Egiptul şi Etiopia nu pot fi aliaţi împotriva Asiriei, ci numai Domnul poate fi refugiul lor. Tot aşa, şi copiii Domnului când trec prin crize, trebuie să gândească altfel decât ceilalţi oameni necredincioşi.

Dumnezeu este refugiul nostru şi cu umilinţă să ne încredem în El.

Edomul este Iordania de azi. Este noapte şi va fi noapte în Edom. Aceasta înseamnă că Edomul va înceta ca naţiune. Nu este speranţă pentru Edom.

Confuzia întunericului în orice domeniu sau experienţă a vieţii este alungată numai de Lumina adevărată.

Cuvântul Domnului trebuie auzit şi trăit. Pentru anumiţi oameni este noapte şi va fi noapte pentru totdeauna. Ei nu vor să vină la Lumină.

Ierusalimul este prezentat alături de popoarele care Îl resping pe Domnul. De obicei, Ierusalimul este descris ca fiind deasupra altor popoare. Isaia vede oraşul cu oameni plini de învăţătură care ar fi trebuit să ducă la pocăinţă. În loc să se întoarcă la Dumnezeu ei vor să petreacă. În aroganţa lor au refuzat să ceară ajutor de la Dumnezeu, să se supună voiei Lui şi să se încreadă în protecţia Lui. Dumnezeu va pedepsi păcatul lor.

Ai tu multă învăţătură despre Domnul? Ce faci cu ea? Te duce la pocăinţă sau la mândrie? Când ţi-e greu, începi să te revolţi sau te umileşti sub pedeapsa Domnului?

Doamne, îmi doresc să am o învăţătură care duce la smerenie şi pocăinţă, ca să nu mă revolt când este greu, ci, să cer ajutorul Tău.

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Dumnezeu este cu noi!

28 fIsaia 8:10b

*

„Căci

Dumnezeu

este

cu

noi

(Emanuel).”

*

Vei alege tu să crezi Cuvântul? Sau te vei împiedeca în necredinţă?

Pentru cine este Domnul Isus o piatră de poticnire? Pentru cei necredincioşi? Când te poticneşti? Vrei tu să faci ce spune Domnul?

Pentru cine este Domnul un locaş sfânt? Este Domnul un locaş sfânt pentru tine? Eşti tu pusă de o parte pentru Domnul? Trăieşti tu înţelept? Cum este închinarea ta? Este El refugiul şi scăparea ta?

Pentru cine este Domnul o stâncă de păcătuire? Este Domnul o stâncă de păcătuire pentru tine? Stânca, care ar trebui să fie protecţie şi ajutor poate să devină o cursă, sau un laţ, sau un prilej de cădere?

Cine este Domnul pentru tine? Toate cele de mai sus? Care imagine reprezintă viaţa ta?

Cum ai putea ajuta pe alţii să-L vadă pe Cristos?

Ai un exemplu prin care poţi arăta cum oamenii se îndepărtează de Cristos? Ce-i de făcut? Cum renunţăm la exemplul rău? Unele circumstanţe sunt grele şi nu putem să arătăm spre Cristos pentru că suntem fireşti. Alteori cunoştinţa multă ne întunecă mintea şi nu mai suntem în stare să arătăm spre Domnul. De multe ori suntem mai spirituali în biserică decât acasă sau în viaţă.

Ce ţi-a spus Domnul despre viaţa ta?

În care domeniu al vieţii tale nu-L crezi pe Dumnezeu?

Ce schimbare îţi spune Domnul să faci în gândirea sau viaţa ta?

Cum te rogi ca să aplici aceste adevăruri la viaţa ta?

Eşti deschisă pentru lucrarea Duhului Sfânt în inima ta?

Umbli tu cu Domnul sau o iei înaintea Lui?

Te temi de Domnul sau de problemele vieţii?

Ce influienţă poţi avea tu în societate? Dacă vrei să fii crezută trebuie să crezi cuvintele Domnului, să fii atentă, să stai liniştită, să nu te temi, să nu-ţi pierzi inima şi să te încrezi în puterea şi planurile lui Dumnezeu care conduce istoria.

Stai drept în toate timpurile (criză sau linişte).

Toată puterea şi înţelepciunea oamnenilor se va pleca înaintea puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu. Ce mare bucurie să ştim că Dumnezeu este cu noi.

Doamne, linişteşte-mi inima în prezenţa Ta!

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29