Cântare sau bocet ?

1a*

Isaia 65:1-16

Isaia 65:14 ,,Iată că robii Mei vor cânta de veselă ce le va fi inima,

dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet

şi vă veţi boci de mânios ce vă va fi duhul.”

*

Unele experienţe ne alterează viaţa. Bolile, supravieţuirea dintr-un act de violenţă sau dintr-un accident de maşină, o ocazie neaşteptată, o persoană care a avut o mare influenţă în viaţa noastră, ne pot redirecţiona viaţa, ne pot inspira sau schimba total.

Cum te-a schimbat citirea cărţii Isaia?

Nimic nu ne poate schimba mai mult ca relaţia noastră cu Dumnezeu, Cel ce a creat totul şi reînnoieşte totul în conformitate cu planurile Lui. La sfârşitul acestei cărţi extraordinare, Isaia, ne vorbeşte despre ceruri noi şi un pământ nou. Cei ce s-au împotrivit lui Dumnezeu nu vor mai fi, căci întregul univers va fi transformat. Ce va fi nou, nu poate fi comparat cu ceea ce este vechi. Dumnezeu nu va tolera filosofiile noastre religioase. Dumnezeu nu va accepta şi nu va tolera religia falsă, idolatria sau practicile oculte. Faptele rele nu sunt ignorate, nici uitate.

Mulţi oameni religioşi, uneori chiar şi creştinii, îşi stabilesc setul lor de valori, au o religie potrivită cu imaginaţia lor, fără să creadă Cuvântul Domnului.

Cei ce vin la Hristos, văd îndurarea şi iniţiativa care vine de la El.

Vii tu cu umilinţă şi recunoştinţă la El?

Vezi îndurarea şi generozitatea Lui?

Ai speranţă şi nădejde în harul Domnului?

Dacă adoptăm ceea ce este popular, dacă respectăm perspectiva altora, dacă suntem de acord cu spiritualitatea celor din jur, dar nu suntem biblici, destinul nostru este dezastru.

Cât de aproape stai de Biblie şi de Dumnezeul prezentat de Biblie?

Domnul va judeca pe cei răzvrătiţi şi va răsplăti pe slujitorii Lui.

Ce contează mai mult pentru tine: binecuvântările lui Dumnezeu sau ceea ce vrei tu?

Doamne, vreau bucurie, vreau cântare, şi nicidecum bocet ; de aceea Te rog ajută-mă să cunosc Cuvântul Tău şi să-mi aliniez viaţa după Tine, trăind aşa cum Tu mă înveţi.

 Doamne, schimbă-mi inima prin cartea Isaia!

 

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!