Cine umblă în întuneric?

1 light*

Isaia 50:6-11

Isaia 50:10 „Cine dintre voi se teme de Domnul

să asculte de glasul Robului Său!

Cine umblă în întuneric şi n-are lumină

să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui.”

*

Cum compari suferinţa Robului şi ajutorul Stăpânului din Isaia, cu suferinţa Domnului Isus din Noul Testament?

Matei 27:30-31 ne spune că Domnul a fost scuipat, a fost bătut în cap cu o trestie; Luca 9:51 ne spune că Domnul şi-a îndreptat faţa spre Ierusalim; Romani 8:33-34 ne prezintă o întrebare şi un răspuns: Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu îi socoteşte îndreptăţiţi în baza jertfei lui Cristos care acum  mijloceşte pentru noi; Fapte 2:23 ne spune că a fost răstignit: Fapte 2:33-34  ne spune  că acum  stă la dreapta Tatălui.

Este suferinţă în viaţa ta pentru că Îl asculţi pe Dumnezeu? Cum te mângâie Domnul în suferinţa ta?

Există un contrast între oamenii din versetul 10 şi cei din versetul 11. Ce primeşte fiecare de la Dumnezeu? Unii oameni Îl urmează pe Domnul, se tem de Domnul, ascultă de Robul Domnului, se bizuiesc şi se încred în Dumnezeu chiar când este întuneric (nu văd ce se întâmplă) în viaţa lor. Sfârşitul lor va fi lumină şi bucurie cu Dumnezeu.

Alţi oameni se bazează pe lumina lor, pe puterile lor (lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins). Sfârşitul lor va fi cădere şi durere.

Cum îşi luminează calea oamenii fără Dumnezeu? Se luptă unii cu alţii, se încred în bani, se încred în alţi oameni, citesc anumite cărţi care îi învaţă cum să stăpânească, se întorc spre tot felul de religii, aleg televiziunea, filmele şi reclamele ca exemplu, spun că adevărata credinţă este o modă veche, cercetează filosofii şi tehnici inventate de mintea omului etc. Unii chiar caută să distrugă pe cei ce umblă în lumina Cuvântului. Alţii spun că Biblia nu e adevărată. Judecata lui Dumnezeu îi va dovedi vinovaţi.

Unde te-ai lăsat dusă de val? Care decizii le iei fără rugăciune? În care lucruri Îl ignori pe Dumnezeu? Dumnezeu vrea să ne ierte şi să ne dea tăria Lui când trecem prin consecinţele neascultării noastre. Sunt vremuri de întuneric (necaz, opoziţie, moarte) când nu putem vedea prezenţa lui Dumnezeu sau nu putem auzi vocea Lui. Tatăl ne îndeamnă să ne încredem în El, să ne bizuim pe El, chiar în astfel de situaţii.

 

Doamne, păzeşte inima mea de întunecime spirituală!

 

Advertisements

Urechea

1 urecheIsaia 42:18-25

Isaia 42:23

„Cine dintre voi,

însă,

pleacă urechea

la aceste lucruri?

Cine vrea să ia aminte la ele

şi să asculte pe viitor?”

 *

Israel, robul Domnului, prietenul Domnului este surd, orb şi nu ia aminte la glasul Domnului.

N-au voit să umble pe căile Domnului şi n-au ascultat Legea Lui. Au fost pedepsiţi, duşi în captivitate, din dragoste, ca să înveţe că idolatria este păcat.

Domnul foloseşte suferinţa ca să curăţească pe cei credincioşi.

Totuşi, Dumnezeu îi iubeşte şi are har pentru ei. Israel este poporul Domnului, chemat pe nume ca să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, chiar dacă l-a pedepsit. Israel nu a înţeles.

Oare înţeleg eu glasul Domnului? Iau aminte? Este urechea mea surdă? Sunt ochii mei închişi?

Păcatul are consecinţe. Neascultarea are consecinţe.

Ce-i învăţăm pe alţii despre consecinţele păcatului?

Care sunt consecinţele cu care te lupţi acum din cauza neascultării tale? Nu lăsa să treacă suferinţa fără să înveţi ceva din ea.

De multe ori şi noi, robii Domnului, prietenii Domnului nu luăm aminte la glasul Domnului, dar El ne cheamă pe nume şi vrea o relaţie personală cu noi, chiar şi atunci când ne disciplinează din cauza păcatului (Ioan 10:3-5; Romani 8:29, 33-39; 2 Corinteni 5:17; Efeseni 1:11-12; 1 Petru 1:18-19).

Domnul Isus este singurul Salvator care poate să ne elibereze din păcat.

Din care obicei păcătos ai nevoie să fii eliberată? Eşti de multă vreme în întuneric? Te vei ruga? Dumnezeu are har pentru noi. Nu te teme. Avem un Izbăvitor! Noi suntem ai Lui. El ne iubeşte, şi pentru că Îi aparţinem ne va apăra, ne va proteja.

Doamne, păzeşte pe roaba Ta de surzenie, orbire şi nebăgarea de seamă!

Vestea cea bună

gospelIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Care este vestea cea bună şi cum trebuie prezentată?

Vestea cea bună este: Iată Dumnezeul vostru! El are puterea! El este  plin de compasiune pentru poporul Lui.

El este lângă mine şi îmi cunoaşte nevoile. Mă ajută şi are grijă de mine. El mă va iubi întotdeauna, indiferent de greşelile mele, pentru că sunt copilul Lui.

De multe ori nici nu ştiu că sunt o oaie rătăcită, dar El mă caută, mă găseşte şi mă aduce înapoi la turmă. Mă călăuzeşte cu blândeţe.

Vestea bună trebuie prezentată cu îndrăzneală, cu puterea lui Dumnezeu, fără teamă, cu voce tare, nu în şoaptă.

Cum au înţeles israeliţii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând? Cum au experimentat ei mângâierea lui Dumnezeu?

În ciuda haosului care domnea în vieţile lor, Dumnezeu era în control. El este acolo ca să aibă grijă de ei, să-i ţină aproape de inima Lui, în mijlocul problemelor lor.

Cum te mângâie pe tine faptul că ştii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând?

Gândeşte-te la o mamă şi copilul ei. Când copilul are o problemă, dacă merge la mama lui, problema nu dispare, dar, dacă mama îl ţine în braţe, aproape de inima ei, copilul este mângâiat şi calmat.

Doamne, mulţumesc că mă mângâi când am nevoie de mângâierea Ta.

Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, pentru puterea şi prezenţa Ta în viaţa mea.

Doamne, inima mea se bucură de vestea cea bună!

A sosit ceasul

Ioan 12:20-33

„Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Isus. Drept răspuns Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!“  Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El.“ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.“

 

Sunt şi astăzi oameni care Îl caută pe Isus. Lor le spune Domnul că trebuie să moară faţă de firea pământească şi să învieze pentru viaţa cu Dumnezeu. Moartea faţă de sine este grea, dar moartea este necesară ca să răsară viaţa.

Ca să aduci roadă, trebuie să îngropi firea pământească. Adevărata slujire nu se face în firea pământească. Renunţarea de sine este o suferinţă. Înţelepciunea se câştigă în şcoala suferinţei. Acceptă suferinţa.

Cine slujeşte Domnului va fi cinstit de Tatăl.

A sosit ceasul să aducem roadă!!!

Domnul să te binecuvânteze ca să aduci multă roadă!

Mărturia şi mărturisirea

Ioan 5:31-38

„Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Este un Altul, care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr. Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea ca să fiţi mântuiţi. Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa. Şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.“

Domnul Isus a vorbit despre autoritatea Lui să dea viaţă şi să judece. Oamenii nu au crezut în autoritatea Domnului pentru că au căutat slava lor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Unii oameni refuză să vină la Domnul şi nu vor să aibă viaţă.

Moise a scris despre Domnul, dar oamenii nu au vrut să cerceteze Scripturile. Ioan Botezătorul a mărturisit despre Domnul Isus, dar oamenii nu au primit mărturia Lui.

Cercetezi tu Scripturile? Crezi tu ce citeşti? Eşti mulţumită să ştii adevărul sau vii la Domnul după ajutor ca să trăieşti ceea ce citeşti şi să trăieşti în dependenţă de El?

Doamne, vin la Tine, ca să Te caut. Îmi însetează sufletul după Tine. Vreau să-Ţi văd puterea şi slava. Vreau să Te binecuvântez toată viaţa mea şi în Numele Tău să îmi  ridic mâinile pentru că Tu eşti ajutorul meu. Eu sunt plină de veselie la umbra aripilor Tale. Vreau să vestesc bunătatea şi mântuirea Ta. Ajută-mă să trăiesc adevărul pe care îl citesc în Sfintele Scripturi.

Tu eşti nădejdea mea, în Tine mă încred.

 

Domnul să te ajute să depui mărturie pentru adevăr!

Binele şi răul

Ioan 5:24-30

„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta, vor învia. Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi, judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis.“

 

Îţi este greu să asculţi cuvintele Domnului? Este o promisiune pentru cei ce ascultă: viaţa veşnică.

Dacă alegem să facem lucrarea Domnului avem pace, siguranţă, bucurie.

Cu cât depind mai mult de Domnul, Îl văd la lucru. Nu fac nimic de la mine, numai ce-L văd pe El, ca să înţeleg şi să văd mai clar planul Lui, puterea Lui. Bucuria Lui de a lucra cu Tatăl devine şi bucuria mea.

„Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.“ A face binele înseamnă a alege să vii la Cristos care este sursa vieţii şi să-L urmezi. A face răul înseamnă a alege să respingi lumina şi oferta Domnului.

Doamne, aleg astăzi binele. Aleg astăzi dependenţa totală de Tine!

 

Fie viaţa şi  lucrarea Ta în dependenţă totală de Domnul!