ritual

by

Inima mea

1heartIsaia 58

Isaia 58:2a

„În toate zilele mă întreabă

şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Dumnezeu vede inima noastră şi observă când suntem duse de val şi când aşteptăm doar binecuvântările Lui.

Cum arată ceea ce vine de la El? Cum ştiu că ceea ce am, este de la El, nu de la mine?

Oare ce crede Domnul despre pretenţiile noastre?

Oare ce zice Domnul despre ritualurile noastre?

Domnul nu vrea ritualul nostru, El vrea inima noastră.

Care este purtarea pe care o aşteaptă Domnul de la noi?

Domnul vrea ca dragostea Lui să curgă prin noi spre alţii.

Este bunătate, compasiune, dreptate, fapte şi vorbe în dragoste etc., în viaţa mea?

De când nu ţi-ai văzut părinţii şi bunicii? Ai dat un telefon sau le-ai scris o scrisoare recent? Cum te rogi pentru părinţii tăi? Dar pentru bunicii tăi? Dar pentru fraţii şi surorile tale? Dar pentru copiii tăi? Dar pentru neamurile (rudeniile) tale?

Crezi tu că în primul rând dragostea noastră trebuie să vadă şi să împlinească nevoile din familia noastră?

Cu cine îţi împarţi pâinea?

Cui dai timp, atenţie şi grijă?

În viaţa cui investeşti din dragoste?

Când facem lucrul cel bun, urmează binecuvântările. (Iacov 2:14-18)

Ai adus în casa ta pe nenorociţii fără adăpost? Ţi-ai împărţit pâinea cu cel flămând? Auzi nevoile celor din jurul tău? Ţi-ai oprit piciorul de la rău? Dar gura? Urmezi drumul tău? Înfăptuieşti tu dreptatea? Ai părăsit tu Legea Domnului? Vrei să afli căile Domnului? Este Domnul călăuza ta? Este Domnul desfătarea ta? Ce strigă gura ta? Ce strigă inima ta?

 

Doamne, inima mea este proprietatea Ta!

 

Advertisement
by

Te-ai obosit?

His will

Isaia 43:22-28

Isaia 43:22

„Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!”

*

Israel a păcătuit: nu L-a chemat pe Domnul (lipsa rugăciunii), L-a obosit pe Domnul (lucrare în firea pământească), nu L-a cinstit pe Domnul cu jertfe (pocăinţa pentru păcat).

Care din aceste păcate le-ai făcut şi tu?

Cum stai cu rugăciunea?

Te oboseşte lucrarea ta la Casa Domnului? De ce? Este făcută în firea pământească?

Cum stai cu pocăinţa zilnică?

Este închinarea în biserică pe placul tău sau pe placul Domnului? Este Domnul onorat prin închinarea ta? Inima şi mintea ta Îl onorează pe Domnul? Îl oboseşti pe Domnul cu închinarea ta?

Este atitudinea ta corectă la închinare sau te duci doar ca să obţii ceva? Te duci la închinare să-i dai Domnului bucuria ta? Este închinarea ta un ritual? Este atenţia ta la Dumnezeu? Eşti obosită de biserica ta? Te rogi pentru timpul tău de biserică? Cum te pregăteşti pentru timpul pe care îl vei petrece în Casa Domnului sau în întâlnirile frăţeşti? Cât de preţioasă este închinarea ta zilnică în cămăruţa ta?

Dumnezeu merită toată gloria pentru salvarea pe care ne-a dat-o.

Când a fost ultima dată când ai adus Domnului o închinare fără oboseală şi plictiseală?

Adevărata închinare nu este obositoare pentru că este o închinare de la Duhul Sfânt.

Dacă suntem plini de Duhul Sfânt, alţii vor simţi prezenţa puterii lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

Adevărata închinare aduce înviorare sufletului nostru.

Tată, Te rog să mă ierţi că de multe ori merg la biserică aducând o închinare în firea pământească. Mă obosesc pe mine, îi obosesc pe alţii, şi Te obosesc şi pe Tine. Te rog, ajută-mă să nu fiu cu nebăgare de seamă în prezenţa Ta, în Casa Ta. Fereşte-mă de ritual religios fără inimă. Îmi doresc o închinare din toată inima, plăcută înaintea Ta.

Doamne, Tu meriţi toată gloria, şi Te rog, fă ca prezenţa Ta în adunarea noastră să aducă înviorare sufletelor noastre.

 

Doamne, inima mea tânjeşte după o închinare de la Duhul Sfânt!

 

by

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!