mântuirea mea

Matei 5:1-12

Matei 5:6: ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Ce însemnă să fii flămând şi însetat după neprihănire? Să nu te mai saturi de Dumnezeu. Să nu-L pierzi din privirea ta. Să stai conectat cu El în Cuvânt şi în rugăciune. Lumea spune să nu petrecem timp cu Dumnezeu, să nu-L căutăm, ci să alergăm după securitate financiară, după plăcerile de o clipă ale păcatului, după lucruri materiale şi relaţii personale. Ce mare diferenţă între valorile lumii şi valorile Împărăţiei Domnului!

Nutriţioniştii spun că suntem ceea ce mâncăm. Nu știu care este foamea ta, nici dacă este diferită de foamea lumii în care trăieşti. Tu știi cum îţi stâmperi foamea şi setea sufletească. Cred că nu îţi ajunge să mănânci doar duminica, nici nu îți este suficient doar două ore pe săptămână la biserică. Cred că te uiți cum îşi satisfac foamea spirituală cei din jurul tău și cauți să ai în jurul tău modele de oameni flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Cum îţi este apetitul pentru lucrurile lui Dumnezeu? Poate iubeşti legile, poruncile, orânduirile, sfaturile, judecăţile Domnului și ești flămândă şi însetată după Cuvântul Domnului. Atunci, multă bucurie primeşti din citirea Cuvântului. Psalmi 19:7-11 exprimă adevărata bucurie şi binecuvântare: ,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Cei săraci în duh îşi plâng păcatele şi cei blânzi Îl ascultă pe Dumnezeul care le descoperă voia Lui. O relaţie bună cu Domnul este un dar pentru cei săraci în duh. O asemenea persoană va fi flămândă şi însetată după Domnul. Cred că vrei să trăieşti drept într-o lume strâmbă, cred că vrei să-i ajuţi pe alţii să aibă un standard de viaţă plăcut Domnului. Cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire vor fi săturaţi. Dumnezeu îi va hrăni. Gândeşte-te dacă poţi să spui ca şi psalmistul în Psalmi 42:1, 2, 11: ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

Doamne, satură-mi sufletul cu bucatele Tale alese!

Isaia 41:17

„Cei nenorociţi şi cei lipsiţi

caută apă şi nu este;

li se usucă limba de sete.

Eu, Domnul, îi voi asculta;

Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.”

Cum cauţi apa cea vie? Recunoşti nenorocirea şi lipsa din sufletul tău? Recunoşti uscăciunea spirituală din viaţa ta şi din jurul tău? După ce tânjeşte sufletul tău?

Este nădejde! Dumnezeu ascultă! El nu părăseşte pe nimeni!

Psalmul 42 ne spune: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea, la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon şi din Muntele Miţear.

Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. De aceeea zic lui Dumnezeu, Stînca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu prin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?” Parcă mi se sfărâmă oase cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?” Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mânturea mea şi Dumnezeul meu.”

Este acest psalm rugăciunea ta?

Este Domnul nădejdea ta?

Doamne, Tu ai promis că asculţi rugăciunea şi nu părăseşti pe cei nevoiaşi. Mă încred în Tine pentru toate nevoile mele.

Inima mea spune: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu!