Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Răscumpărătorul meu

Isaia 26:19:21

Isaia 26:19b „Treziţi-vă şi săriţi de bucurie!”

Dumnezeu este suveran. El a ales poporul Israel ca să ducă vestea cea bună tuturor neamurilor. Prin acţiunile lor au dovedit că au căzut. Când Domnul va veni, va restaura poporul Israel. Va fi o înviere, o trezire, când va reveni Domnul Isus. Vor fi vremuri grele, dar Dumnezeu va proteja pe cei aleşi şi va pedepsi nelegiuirile locuitorilor pământului. El disciplinează, dar şi protejează. Are măsură în toate lucrurile. Poporul Domnului va fi ascuns de mânia Lui. Dumnezeu a promis viaţă veşnică. Moartea nu este ultimul răspuns.

După ce trupul meu va muri, sufletul meu va trăi veşnic împreună cu Răscumpărătorul meu (Iov 19:25-27).

Pentru că eu cred că Domnul Isus Cristos este Salvatorul meu, voi avea viaţă veşnică şi voi fi scăpată de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24-29).

Trupul meu fizic va muri, dar trupul meu spiritual va trăi veşnic (Ioan 11:25-26).

Viaţa veşnică este cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea Fiului Său. Viaţa veşnică este posibilă prin Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:3).

Te încrezi în Dumnezeu pentru viaţă veşnică? Crezi în învierea morţilor?

Mânia lui Dumnezeu nu va fi pentru totdeauna, va trece. Aşa cum Domnul a salvat poporul Israel în Egipt (Exod 12:1-30) şi a pedepsit pe egipteni, poate să salveze pe credincioşi, când va pedepsi pe necredincioşi.

Crezi că Dumnezeu va face o diferenţă între credincioşi şi necredincioşi în ziua judecăţii?

Dacă tu crezi că va fi o diferenţă, cum o explici?

Doamne, mulţumesc că eşti Răscumpărătorul meu şi într-o zi Te voi vedea şi Îţi voi mulţumi, căzând la picioarele Tale ca să mă închin înaintea Ta. Cu bucurie mă voi închina şi Te voi slăvi că ai cucerit inima mea pentru Tine şi Împătăţia Ta. Mulţumesc pentru promisiunea că voi fi scăpată de mânia lui Dumnezeu şi ascunsă de pedeapsa care va veni peste locuitorii pământului. Mulţumesc pentru viaţa veşnică pe care o am prin credinţa în Domnul Isus Cristos, care a murit pentru păcatele mele şi a înviat, ca împreună cu El să trăim veşnic toţi cei credincioşi.

Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi ochii mei Îl vor vedea!

Inima mea este plină de bucurie pentru că am un

Răscumpărător!

L-a rugat pe Isus să vină

Ioan 4

Ioan 4:47b

„L-a rugat pe Isus

să vină

şi

să tămăduiască

pe fiul lui.“

*

Doamne Isuse,

Mulţumesc pentru izvorul de apă vie pe care l-ai pus în mine. Numai el poate potoli setea sufletului meu. Fă-l să curgă din belşug, ca oamenii care vor veni să vadă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi să se închine Ţie în duh şi adevăr.

Dă bucurie semănătorului şi secerătorului, binecuvântează munca lor!

Vindecă fetele şi feciorii noştri, ca toţi împreună în casele noastre să lăudăm Numele Tău.

Doamne, Tu eşti Salvatorul nostru şi al întregii lumi.

Ne bucurăm de Cuvântul Tău şi vrem ca El să fie sănătatea şi viaţa noastră în fiecare zi.

Mulţumim că vrei să fim sănătoşi şi în trupurile noastre, de aceea Te rugăm să ne ajuţi să avem grijă de „templul Duhului Tău cel Sfânt“ în fiecare zi, împlinind nevoile lui cum ştim mai bine. Învaţă-ne cum să venim la Tine, cum să ne rugăm când ajungem în boală şi durere.

Mulţumim că Tu eşti singurul care potoleşti setea sufletului nostru.

Fie în inima ta un izvor de apă vie din care curge viaţă spre alţii!

Dătătorul vieţii

 1 Ioan 5:11

*

,,Dumnezeu

*

ne-a

*

dat

*

viaţă.“

*

Cuvântul lui Dumnezeu este un izvor de viaţă!

,,Doamne,

învăţăturile Tale din Cuvântul Tău, sunt minunate! De aceea le păzeşte sufletul meu, pentru că vreau să am viaţă.

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.

Întoarce-Ţi faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.

Întăreşte-mi paşii în Cuvântul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpânească peste mine.

Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor ca să păzesc poruncile Tale.

Fă să strălucească faţa Ta peste mine şi învaţă-mă orânduirile Tale.

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.

Să cânte limba mea Cuvântul Tău, şi să se bucure inima mea.

Mă bucur de Domnul!” (Versete din Psalmul 119)

 

Fie Cuvîntul Domnului dătăror de viaţă pentru tine!

 

Cântarea Mariei

Luca 2:46-55

,,Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.  A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

 

Poţi să spui şi tu ceea ce a spus Maria, mama Domnului?

Ce simte inima ta când rosteşti această cântare a Mariei?

Maria niciodată nu s-a pus deasupra Domnului şi nici deasupra altora. Smerenia a fost o calitate importantă pentru ea. Ultimele ei cuvinte,  rămase scrise în Evanghelia după Ioan capitolul 4:5b, la nunta din Cana din Galilea au fost: „Să faceţi orice vă va zice El”. Ea ne-a lăsat scris ce trebuie să facem. Atenţia noastră să fie la Domnul Isus şi să facem ce zice El.

Avea Maria, mama Domnului, nevoie de Mântuitor?

De ce zice ea: ,,Mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”?

Adevărata închinare vine dinlăuntru: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu.”

Ce face sufletul tău?

Închinarea nu se bazează pe circumstanţele vieţii, nu depinde de calitatea vieţii, ci numai de relaţia omului cu Dumnezeu. Ai o relaţie vie cu Domnul?

Nimeni nu înţelege naşterea, întruparea Domnului până nu ajunge la o închinare în Duh şi Adevăr. Adevăraţii închinători se închină în Duh şi Adevăr (Ioan 4). Bucuria vine dinlăuntru. Este roada Duhului Sfânt.

Este pasiune pentru închinare înlăuntrul tău?

Ce te determină să te bucuri? Ce pasiune ai?

Ne răcim cu vremea? Ne pierdem pasiunea?

Când a fost ultima dată când a explodat bucuria dinlăuntrul tău în prezenţa Domnului?

Poţi spune ,,Paharul meu este plin de dă peste el”?!

Poţi să te bucuri chiar dacă nu primeşti nimic (nici un dar pământesc)?

Firea bate sufletul de multe ori. Bucuriile fireşti sunt scurte dar cele duhovniceşti dau sens şi valoare vieţii.

Bucură-te de Darul cel mai minunat! Domnul Isus este Darul cel mai minunat!

Numai cine se smereşte ajunge la adevărata închinare!

*

Domnul are o companie unde sunt primiţi numai cei smeriţi. Faci parte dintre ei? Mândria este închinare la ,,eu”. Cei egoişti nu ajung la o închinare în Duh şi Adevăr. Smerenia este închinare la Dumnezeu.

Maria a spus despre ea că este roaba Domnului. Ce spui tu despre tine?

Domnul Isus ne-a spus să învăţăm de la El, căci El este blând şi smerit cu inima. Ai ales măcar o dată să posteşti pentru ca Domnul să te ajute să fii smerită? Ai experimentat vreodată că foamea trupului este hrana sufletului?

Cum măreşte sufletul tău pe Domnul?

Cum creşte pasiunea ta pentru închinarea în Duh şi Adevăr?

Să nu pierdem ce este mai important. Maria a zis: ,,Mântuitorul meu”. Laudele sunt în inima celor ce au Mântuitor şi închinarea adevărată în Duh şi Adevăr se naşte atunci când Mântuitorul se naşte în inimă.

Spune ca şi Maria: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.”

 

Merry Christmas!

Crăciun fericit!