Mărturisirea păcatelor

1today*

Isaia 59:1-15a
Isaia 59:2a „Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui

şi-L împiedică să vă asculte!”

*

Doamne, vin la Tine în primul rând să Te rog să mă ierţi pentru păcatele mele, nelegiuirile mele, care de multe ori pun un zid de despărţire între mine şi Tine. Cred că ele Te împiedică să îmi asculţi rugăciunile. Nu mâna Ta este prea scurtă, nici urechea Ta prea tare ca să mă audă, ci, recunosc, eu sunt vinovata. Recunosc că mâinile mele, degetele mele, gura mea, lucrările mele, gândurilele mele, cărările mele sunt rele şi sucite.
De multe ori bâjbăiesc şi mă poticnesc, mormăiesc şi mă vaiet, aştept izbăvirea şi mântuirea.
Am fost vinovată şi necredincioasă faţă de Tine, Te-am părăsit, am apăsat pe alţii, am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi am vorbit cuvinte mincinoase.
Doamne, Tu ştii totul şi eşti drept în hotărârea Ta.
Doamne Isuse, Tu ai toată puterea în cer şi pe pământ şi poţi să mă eliberezi de sub puterea celui rău ca să trăiesc în ascultare de Tine. Am nevoie de puterea Duhului Sfânt în inima mea ca să biruiesc păcatul.
Doamne, în Tine mă încred ca să nu fiu dată de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta. Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea. Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi pentru Numele Tău mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii căci Tu eşti Ocrotitorul meu! (Psalm 31:1-4)
Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegea şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta am păcătuit, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta (Psalmul 51:1-4a).

Doamne, îmi pare rău, şi-mi cer iertare pentru păcatul din inima mea.

 

Advertisements

Păcatele

1sin*
Isaia 59:1-15
Isaia 59:2a „Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte!”
*
1 Ioan 1:9, ne spune că Dumnezeu ne iartă, dacă ne mărturisim păcatele. Isaia a spus păcatelor pe nume şi a cerut iertare de la Domnul. Care păcate trebuie să le mărturiseşti Domnului? Poţi spune numele lor? Care păcate pun un zid de despărţire între tine şi Domnul? Vei cere iertare?
Isaia a examinat relaţia poporului cu Dumnezeu. Dumnezeu putea să îi întărească şi să răspundă cererilor lor. Totuşi, Isaia spune că din cauza păcatelor, Dumnezeu nu poate lucra. De fapt, păcatele lor ascund faţa lui Dumnezeu. Aceasta este starea omului peste tot. Dumnezeu este departe pentru că păcatele pun un zid de despărţire între noi şi El. Unii oameni caută conflict şi violenţă mai mult decât adevărul şi pacea. Imaginea pe care o prezinţă Dumnezeu despre rău, este un cuib de şerpi veninoşi şi o pânză de păianjeni. Iacov 1:15, ne spune că pofta dă naştere păcatului şi păcatul aduce moartea. Israeliţii credeau că sunt religioşi şi spirituali, dar ceea ce făceau, producea moartea. Pânza de paianjen este o capcană pentru alţii. Faptele israeliţilor erau ca pânza de paianjen, ele nu puteau să-i protejeze de judecata lui Dumnezeu. Prin gândurile lor, alergau spre ruină şi distrugere. O astfel de comunitate este lipsită de pace.
Care este examinarea ta?
Scrierea lui Isaia reprezintă o confesiune a păcatelor poporului înaintea lui Dumnezeu. Ele sunt prezentate cu smerenie, dar cu adâncă tristeţe, oglindind lipsa de speranţă pentru un popor care n-a ajuns la momentul pocăinţei. Păcatele poporului: rebeliunea, înşelăciunea, revolta, minciuna, au adus întunecime în viaţa lor. Poporul umblă în negură, bâjbâie şi se poticneşte, mormăie, se vaită. De ce? Din cauza păcatelor lor. Este dramatic ce se întâmplă din cauza păcatului. Ritualul gol şi sentimentalismul ieftin nu au putere de transformare. Păzirea Sabatului (ziua Domnului) pentru plăcerea personală nu schimbă pe nimeni. Ochiul lui Dumnezeu vede orice formă de ritual rece, orice înşelăciune, orice indiferenţă.
Vezi tu confuzia spirituală şi declinul moral din jurul tău?
Legile şi cerinţele lui Dumnezeu sunt clare. El ne cheamă la un angajament serios. Unde este speranţa? Cum poate să scape omul din închisoarea păcatului?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea acestuia aduce restaurare.

Doamne, îmi pare rău,
îmi cer iertare pentru păcatele din inima mea
şi mă abat de la rău !

 

Proverbe 28

28

*

Proverbe 28

*

Tată ceresc, mă depărtez de rău şi caut neprihănirea, căci cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Înconjoară-mă cu oameni pricepuţi şi cunoscători care dau echilibru şi stabilitate, căci când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi cunoscător, stabilitatea este prelungită. Nu mă lăsa sub apăsarea celui sărac şi neînţelept care apasă pe cei obijduiţi, căci el este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

Nu părăsesc Legea Ta, nu laud pe cel rău şi mă păzesc de mânie. Te caut, Doamne, ca să înţeleg căile Tale şi ceea ce este drept.

Cred că mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite; cred că cel ce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său; cred că cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă, le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

Ajută-mă să nu întorc urechea ca să n-ascult legea, ca nu cumva  rugăciunea mea să rămână neascultată.

Descopere-mi când sunt rătăcită sau când cineva rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, ca nu cumva să cădem în groapă, ci să fim oamenii fără prihană care moştenesc fericirea.

Cred că omul bogat şi mândru se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează; cred că atunci când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

Tată ceresc, îmi mărturisesc fărădelegile şi le părăsesc, ca să capăt îndurare, căci cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Mă tem de Tine şi nu îmi împietresc inima, căci ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

Păzeşte-mă de omul cel rău care vrea să stăpânească peste mine, căci ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.

Mă depărtez de lăcomie şi asuprire, căci un om fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

Dă-mi un cuget curat, căci un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Umblu în neprihănire pe calea cea îngustă ca să găsesc mântuirea, căci cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

Nu alerg după lucruri de nimic, ci lucrez cu mâini harnice, căci cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.

Caut să fiu o credincioasă smerită şi mulţumită cu starea în care m-ai pus, căci un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Cred că nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat şi un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

Doamne, primesc mustrarea Ta şi cred că cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.

Îmi cinstesc părinţii şi nu fur pe părinţii mei, căci cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul.

Mă încred în Tine, Doamne, mă feresc de certuri şi lăcomie, căci cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. Nu mă încred în inima mea, ci caut înţelepciunea, căci cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.

Dă-mi o inimă bună faţă de cel sărac, căci cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme.

Alungă Tu pe cei răi din jurul meu, căci când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni de bine, înţelepţi, smeriţi şi cinstiţi!

 

Închinarea în Duh şi Adevăr

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:23

„Închinătorii adevăraţi

se vor închina Tatălui

în Duh şi Adevăr.“

*

 

Ce înseamnă să ne închinăm în Duh şi Adevăr?

 

Domnul vrea ca noi să ne închinăm LUI, în Duh şi în Adevăr.

Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr.

Duhul Sfânt ne ajută şi ne învaţă cum să ne închinăm.

Adevărul este Cuvântul care ne învaţă cum să ne închinăm.

 

Isus este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Numai El poate da viaţa veşnică.Viaţa veşnică pe care o dă El este complet satisfăcătoare. El dă viaţa veşnică celor ce cred.

Recunoaşterea şi mărturisirea păcatelor este necesară ca să fim curaţi.

Avem nevoie de curăţire înainte de închinare, ca să fim ascultaţi şi primiţi de Dumnezeu.

Când nu înţelegi căile Domnului, nu te îndoi. El lasă anumite situaţii în viaţa ta ca să te ajute să vezi anumite păcate la care să renunţi sau anumite consecinţe ca să te fereşti de păcat. Nu fi descurajată. Lucrarea Duhului Sfânt este ca să ne curăţească de păcate şi să rodească în noi lucruri noi cum sunt bunătatea, blândeţea, bucuria, pacea etc.

Domnul Isus împlineşte diferite nevoi. Cele mai mari nevoi ale sufletului sunt dragostea, bucuria, pacea.

 

Cum ai explica tu închinarea în Duh şi în Adevăr? Vii oricum la închinare? Este bine oricum? Ce zici despre uşurătate şi despre reverenţă?

Îţi este greu să recunoşti anumite păcate în viaţa ta? Cât timp stai înaintea Lui ca să-ţi arate păcatele la care trebuie să renunţi? Crezi că înainte de închinare trebuie curăţire de păcate sau rugăciune de mărturisire?

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta?

Care ar fi nevoile tale cele mai mari? Cui ceri ajutor?

Ce ţi-a spus Domnul cu privire la închinarea ta?

Cum te-ai închinat săptămâna aceasta?

 

Doamne, mulţumesc că Tu mă înveţi şi mă ajuţi

să mă închin Ţie în Duh şi Adevăr!

 

Cu faţa la pământ

Genesa 50:15-26

Genesa 50:17-18  

„Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”

*

Te mustră conştiinţa pentru faptele tale?

Te gândeşti cum să rezolvi tu problemele?

Fraţii lui Iosif au vrut să rezolva problema lor cu o minciună. Tatăl lor nu a lăsat nici o poruncă cu privire la relaţia dintre fraţi, înainte de moarte.

Oare de ce nu au avut curajul doar să-şi ceară iertare? De ce au mai adăugat şi o minciună?

Din teamă!?

Păcatul aduce teamă. Teama are cu ea pedeapsa. Dumnezeu vrea să ne elibereze de teamă căci El este dragoste şi în dragoste nu este frică. Dragostea Lui alungă teama.

Fraţii lui Iosif s-au aruncat cu faţa la pământ şi au cerut iertare de la Iosif.

Când ultima dată te-ai aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi i-ai cerut iertare?

Când ultima dată te-ai prăbuşit la picioarele Domnului şi ţi-ai mărturisit păcatele?

Când ultima dată ai plâns cu amar pentru purtarea ta cea rea?

Te doare păcatul tău?

Vrei să părăseşti robia păcatelor şi să alegi robia Domnului?

Când ultima dată ai spus Domnului că vrei să fii robul Lui?

Nu vezi tu că bunătatea Domnului te îndeamnă la pocăinţă?

1 Ioan 1:7 ne spune: ,,Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

Pentru care păcate te vei prăbuşi în genunchi înaintea Domnului astăzi?

Minciuna? Lăcomia? Mândria? Răutatea? Mânia? Amărăciunea? Pofta rea? Uşurătatea? Legalismul? Necredinţa? Neiertarea? Supărarea? Idolatria? Imoralitatea? Gânduri murdare? Judecăţi, prejudecăţi? Resentimente? Bârfă? Vorbire de rău? Lene? Nepăsare? Făţărnicie? Îngrijorare? Teamă? Lipsa rugăciunii? Necitirea Cuvântului? Lipsa părtăşiei frăţeşti? Nemulţumirea? Invidia? Cearta? etc.

Cu cât stai mai mult în prezenţa Domnului, vei căuta sfinţirea,  vei vedea păcatele pe care trebuie să le mărturiseşti Domnului şi să le părăseşti. Puterea de a părăsi păcatul vine de la Dumnezeu. Isus Cristos a murit ca să ne elibereze din păcat.

Tu cere iertare Domnului în fiecare zi!

Mărturisirea păcatelor

1 Ioan 1

1 Ioan 1:9

,,Dacă ne mărturisim păcatele,

El este

credincios şi drept

ca să ne ierte păcatele

şi să ne curăţească de orice nelegiuire.“

 *

Trebuie să ne recunoaştem păcatul fie că este vorba de greşeli neintenţionate, alunecări sau neglijenţe, fie că este vorba de călcări de lege intenţionate şi chiar premeditate.

Jertfa Domnului Isus Cristos, sângele lui Cristos, este singura cale de refacere a sănătăţii spirituale şi singura rezolvare a relaţiilor rupte. Părtăşia cu ceilalţi trebuie refăcută.

Unele păcate trebuie mărturisite numai Domnului, deoarece ar fi dăunător să le ştie alţii. Părtăşia cu alţi oameni nu trebuie distrusă prin prezentarea în public a anumitor păcate, întrucât în biserică sunt oameni cu măsuri diefrite de maturitate. Poate că unii nu înţeleg ce se întâmplă, şi poate că alţii abia aşteaptă să bârfească. Înţelepciunea trebuie să te călăuzească ce să spui, şi ce să nu spui.

Când păcatele sunt grave, trebuie să ceri ajutor de la oamenii duhovniceşti, oameni puşi de o parte, oameni de încredere, chemaţi de Domnul, oameni ai rugăciunii, care se pot ruga pentru cazuri grele.

Mărturisirea este mult mai mult decât vorbire cu sinceritate. Mărturisirea vine dintr-o convingere a Duhului Sfânt, în urma unei relaţii profunde cu Domnul.

Este nevoie de mărturisirea păcatelor şi de o curăţire ca să mergem mai departe pe calea credinţei. Nu există viaţă spirituală fără mărturisirea păcatelor; există numai robie.

Domnul să-ţi asculte rugăciunile de mărturisire

pentru tine sau pentru alţii!