poezie

by

Doamne-ascultă ruga mea!

Doamne-ascultă ruga mea!
*
*
Psalmul 25:1-2a
*
,,La Tine, Doamne,
îmi înalţ sufletul.
În Tine, Dumnezeule,
mă încred.”
*
*
Doamne, Tatăl meu din ceruri, vin acum în faţa Ta
Şi Te rog să iei aminte azi, la rugăciunea mea….
Cercetează-mă Părinte, lasă Duhul Tău cel Sfânt
Ca o blândă adiere să m-atingă prin Cuvânt!
Dă-mi înţelepciune Doamne, voia Ta s-o împlinesc,
Să Te laud, să Îţi cânt, să Te-ador, să-Ţi mulţumesc,
Dă-mi cuvinte să-Ţi pot spune dorul inimii din piept
Să mă-nalţ pe căi de vise…să Te caut…să Te aştept!
Sufletul sfios tresaltă…plânge slova nerostită
Cănd m-atingi cu mâna Ta şi mă simt din nou iubită,
Se revarsă ca un râu cântul împletit din har…
Tu asculţi….deci toată truda ştiu că nu e în zadar!
Vulcan-26-07-2012
Mary
by

Suferinţă!

Isaia 60:20b

,,Domnul

va fi

Lumina ta

pe vecie

şi

zilele suferinţei tale

se vor sfârşi.”

*

SUFERINŢA !

Suferinţă, veşnic nouă şi mereu neaşteptată,
Toate pot a le deprinde, dar pe tine niciodată.
Tu mă afli orişiunde, sus pe deal ori jos în vale,
Şi când vii îmi pui pe umăr, un sac nou şi-o nouă jale.

Suferinţă taina vieţii, ce-ntâlneşti în jurul tău,
Treci prin foc şi prin cuptoare, prin ciocane şi ilău.
Ca să-mi dai desăvârşirea, tu un meşter făurar,
Mă frămânţi, mă-nvârţi pe roată, între palme de olar.

Suferinţă, ploaie rece, când prefaci pământu-n tină,
Inmoi bulgării din brazdă să scoţi florile-n lumină.
Suferinţă  daltă sfântă, ce-mi dai chipul lui Cristos,
Mai umil, mai blând şi  harnic, slujitor mai credincios.

Suferinţă, ai o vreme … nu te-aduce întâmplarea,
Chiar de nu pot a-nţelege îţi sărut îmbrăţişarea.
Suferinţă drum de lacrimi şi cu harul mângâierii,
Suferinţă calea crucii!… calea crucii şi-nvierii.
(Florian Guler,  2009)

by

Mama în rugăciune

Mama în rugăciune….
Prăbuşită lângă pat, mama, stă în rugăciune…
Glasul ei se-aude lin, ca un susur de izvor
Şi se-nalţă către ceruri să aştepte o minune,
Căci e mare-a ei credinţă în Divinul Salvator.
*
Ochii ce-s scăldaţi în lacrimi, povestesc despre iubirea
Ce a dăruit-o zilnic, tuturor, în jurul său,
Iar obrazul obosit mai păstrează amintirea
Unui chip -frumos odată- dăruit de Dumnezeu.
*

Anii au săpat adânc…inima-i acum slăbită
Şi tresare suspinând când gândeşte la copii.
Cât ar vrea să-i ştie-alături, să-i mai vadă o clipită…
Apoi poate merge-acasă, la Tatăl din veşnicii.

*

Noaptea s-a lăsat de mult. Ea se roagă mai departe…
-Toată viaţa rugăciunea i-a fost scut, i-a dat putere-
Din înalturi, Dumnezeu, ascultă a mamei şoapte
Şi-i trimite Duhul Sfânt să-i aducă mângâiere!

*

Obosită, tremurând, se ridică într-un târziu
Şi priveşte spre fereastră…simte dorul cum o cheamă…
Inima în piept se zbate…se avântă-n clocot viu
Când aude-o voce scumpă spunând: “Sărut mâna mamă!”

Vulcan-24-05-2012
Mary

by

Pâinea bună

PâINEA BUNĂ      (Valentin Popovici)

Ca să faci o pâine bună
Aromată si gustoasă,
Foloseşte in covată
Făina cea mai aleasă.

*

Trei măsuri să pui: de Pace
De Iubire jertfitoare,
Intr-o singură unire
Cu masura de Rabdare.

*

Mai adaugă: Blândete,
Cât cuprinde Bunătate,
Umilinta, ‘ntelepciune;
Si frământă-le pe toate.

*

Nu uita apoi cuptorul:-
Pâinea bună a credintei,
Nu se coace decât pusă
In cuptorul suferintei.

*

Când e gata rumenită,
Mai presară Bucurie,
Si-apoi repede deschide
Uşa la bucătărie.

*

Toti vecinii să cunoască
Si să vină impreună,
Să mănânce si să spună
“Eh, aceasta-i Pâine Bună!”

ISUS A SPUS: ,,Eu sunt Pâinea vieţii” Ioan 6:35.

by

Pus în cumpăna divină…

PUS  ÎN  CUMPĂNA  DIVINĂ …

Daniel 5:27

„Ai fost cântărit în cumpănă, 

şi

ai fost găsit uşor.“

Pus în cumpăna divină,
Doamne, cât aş cântări?
Mi-ar fi inima senină
Sau, uimit, aş tresări?!
M-aş ascunde de lumină
Sau, smerit, Te-aş preamări?!

*

Pus în cumpăna credinţei,
Sunt eu aur curăţit?!
Simt şi-n măduva fiinţei
Cum Calvarul m-a sfinţit?!
Sau, în mreaja neputinţei,
Zac şi-n zori şi-n asfinţit?!

Pus în cumpăna iubirii
Oare cât aş fi de greu?
Port în freamătul trăirii
Flăcări vii din Dumnezeu?!
Sau doar spini, nu trandafirii,
Mişună pe câmpul meu?!

Pus în cumpăna răbdării,
Nu-s cumva găsit uşor?!
Merg pe drumul încercării
Liniştit şi-ncrezător?!
Sau, ca sclav al frământării,
N-am prezent, nici viitor?!

Pus în cumpăna slujirii,
Clar se vede-un chip de rob
Care-n văile cârtirii
Nu aruncă nici un bob?!
Sau, din vasele jertfirii,
N-a rămas decât un ciob?!

Pus în cumpăna dreptăţii,
În ce parte am s-o-nclin?
Sunt vrăjmaş al strâmbătăţii,
Sau sfinţeniei străin?!
Apăr porţile cetăţii,
Sau trădez când gloanţe vin?!

Pus în cumpăna speranţei,
Par un deznădăjduit?!
Sau ofrandă cutezanţei
Inima mi-am dăruit?!
Umblu-n calmul siguranţei
Sau mi-i duhul năruit?!

*****

Cel ce stai mai sus de stele,
Dar pui omul pe cântar,
Dă substanţă vieţii mele
Să nu curgă în zadar:
Pe senin şi-n zile rele
Să trăiesc frumos, prin har!

Ticu Moisa

Bucureşti, 12.06.2012

by

Ziua Copilului

Copii ai mulţumirii

*

*

Copii ai mulţumirii, popor de biruinţă,
cât datoraţi voi oare, azi Domnului n-o ştiţi.
— Ce multă mulţumire şi ce recunoştinţă
că-n faţa Lui de-atâtea aţi fost învredniciţi!

*

Copii dragi ai credinţei, popor de biruinţă,
sunteţi puţini şi umili? — fiţi tari şi-ncrezători
— Voi nu pe altă cale, ci numai prin credinţă
putea-veţi pân-la capăt să fiţi biruitori!

*

Copii ai rugăciunii, popor de biruinţă,
supuşi fiţi ca şi Domnul şi blânzi ca nişte miei
slăvită-i rugăciunea făcută-n umilinţă
puternică-i aceasta! — voi fiţi copii ai ei!

*

Copii ai mărturiei, popor de biruinţă,
voi numai cât vesti-veţi pe Domnul veţi trăi
şi veţi pieri în clipa când slaba nevoinţă
s-ar ruşina sau teme de El a mai grăi.

*

Copii ai înfrăţirii, popor de biruinţă,
uniţi-vă-ntr-un suflet, o inimă având,
să-L aşteptaţi pe Domnul şi-a Lui făgăduinţă
căci doar atunci staţi bine,
când sunteţi într-un gând!
Traian Dorz

by

Poezie

Mai cheamă-mi, Isuse,

al meu duh zdrobit,

să verse şiroaie de lacrimi
şi spală-l, Isuse, de tot ce-a trăit
prin negura nopţii de patimi;
mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,
să umblu pe căi de lumină…
*

*
Mai iartă-mi, Isuse, tot cât Ţi-am greşit,
că nu este om fără vină
şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
şi-n pacea iertării-l alină.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,
şi ia-mă cu Tine, Isuse, la greu,
să scap de ispitele firii.
*
Mai lasă-mi, Isuse, suspinul trudit,
plecat în genunchi să Te cheme,
mai iartă-mi, Isuse, piciorul greşit
şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
din sfânta şi dreapta credinţă,
uneşte-mă veşnic, Isus-Dumnezeu,
cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.

Traian Dorz

by

Rugăciune

Doamne, nu-Ți cer eliberarea
Mâinilor din lanțurile grele
Ci dragostea și bucuria
Să pot cânta atunci în ele.

*

Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna
Ce bate crunt în arca mea
Ci Tu să fii cu mine-ntruna
Pe mări călătorind în ea.

*

Nu-Ți cer pâine nici avere
Nici pescuire-mbelșugată.
Nici țară de lapte și de miere
Ci în dimineața minunată,

*

Sub geana cerului văratec
În pacea de la țărmul mării
La sfântul prâz al învierii
Să-mi dai din pește pe jăratec.

*

Nu-Ți cer răsplata celor drepți
Ci dincolo de moarte să m-aștepți.

Petru Lascău

by

Sunt zori de zi

Sunt
*
zori
*
de
*
zi…
*
*
e dimineata Invierii,
*
*

Si Creatorul umbla iarasi prin gradina.
Cum a umblat atunci, in faptul serii,
Cand il chema pe om, sa iasa la Lumina.
*
Dar au urmat milenii, de « nesfarsita noapte »,
De ratacire trista cu jale si amar.
Iar ingerii, strajerii, cu spade invapaiate,
Ne inchideau si poarta si calea catre Har…
*
In zori, insa, Lumina, a descuiat mormantul,
Cu ceru-n sarbatoare puterea I s-a dat.
In trupul Lui de slava transfigurand pamantul,
El rodu-ntai al Vietii… Hristos a inviat!.
*
A fost intai o noapte…. Si-apoi o dimineata,
Incepe ziua lumii, sa urce la zenit.
Vin ingeri la morminte, ies sfintii la viata,
Femeile se-nchina… Hristos a biruit!
Florian Guler
by

Şi dacă…

De la

*

noaptea fără ziuă

*

la

*

ziua fără noapte

*

Şi dacă…

Şi dacă Răstignirea se scurge prin lacrimi odihnite,
Privind spre Dumnezeul ce nu poate privi,
Descopăr azi în mine, dorinţi neîntâlnite
De-a fi cu EL acolo, la noaptea fără zi.

Şi dacă Răstignirea se scurge tăcută prin mulţime,
Şi Dumnezeu °Şi-ntoarce privirea de la El,
Descopăr că păcatul şi tot cu ce el vine
L-a aşezat pe cruce, atunci. Un Fiu, un Miel.

Şi dacă Răstignirea se scurge lent prin mine,
Iar Dumnezeu mă-nalţă, prin vrednicia Lui,
Descopăr că-Nvierea cu tot ce ea conţine
E Lacrima Lui scursă pe răstignita-mi fire.

Şi dacă Răstignirea o port şi azi în mine,
Iubind pe Dumnezeul ce este-n tot şi-n toate
Descopăr o dorinţă ce treaz mereu mă ţine
Să fiu cu Domnul Slavei în ziua fară noapte.

Gilu Florea
Arad-Sega