Proverbe 2

proverbe 2*

Proverbe 2

*

Tată ceresc, primesc cuvintele Tale, păstrez cu mine învăţăturile Tale, iau aminte la înţelepciune şi îmi plec inima la pricepere. Cer înţelepciune şi mă rog pentru pricepere. O caut ca argintul şi umblu după ea ca după o comoară, ca să înţeleg frica de Domnul şi să găsesc cunoştinţa lui Dumnezeu.

Doamne, Tu dai înţelepciune; din gura Ta iese cunoştinţă şi pricepere. Tu dai izbândă celor fără prihană, dai un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Tu ocroteşti cărările neprihănirii şi păzeşti calea credincioşilor Tăi.

Ajută-mă să înţeleg dreptatea, judecata, nepărtinirea şi toate căile care duc la bine.

Fă dar, ca înţelepciunea Ta să vină în inima mea, cunoştinţa Ta să fie desfătarea sufletului meu, chibzuinţa să vegheze asupra mea, priceperea să mă păzească ca să mă scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;  de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite.

Scapă-mă Doamne, de pofta rea, de persoana care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care este necredincioasă legământului căsătoriei şi uită legământul Dumnezeului ei; căci casa ei pogoară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi şi nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Tată ceresc, ajută-mă  să umblu pe calea oamenilor de bine şi să ţin cărările celor neprihăniţi! Caut neprihănirea, căci oamenii fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. Păzeşte-mă de răutate şi necredincioşie şi ajută-mă să păstrez legământul cu Tine până la capătul vieţii mele.

Doamne, învaţă-ne care sunt beneficiile înţelepciunii!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne ajuţi să umblăm pe calea oamenilor de bine!

Înţelepciunea şi priceperea

Isaia 5:21

*

„Vai

de cei ce se socotesc

înţelepţi

şi se cred

pricepuţi!”

*

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce se cred înţelepţi şi pricepuţi!

Când cineva respinge Cuvântul lui Dumnezeu, singura alternativă care-i rămâne este să se încreadă în puterea şi înţelepciunea lui. Nu-i de mirare că oamenii ajung la moarte spirituală.

Romani 1:22 ne spune că oamenii care au crezut că sunt înţelepţi, au înnebunit. „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Romani 1:18 se afirmă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”.

Apostolul Pavel arată clar faptul că întunecarea minţii este o consecinţă a îndepărtării omului de Dumnezeu : „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21).

Ideea se continuă şi în Romani 1:28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”.

Credincioşii adevăraţi recunosc nevoia lor de a fi salvaţi de Dumnezeu din firea lor pământească (egoismul lor).

Consideri tu că faci farte dintre acei care „au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”?

Crezi tu ce spune Proverbe 9:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”?

Crezi tu adevărul din Proverbe 8:11-12 „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Eu, Înţelepciunea am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”?

Doamne Isuse, Tu eşti Înţelepciunea de care am nevoie! Fereşte-mă de nebunie.

 

Doamne,

umple inima mea

cu înţelepciunea şi priceperea Ta!