Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!

Advertisements

Voi umbla smerit

18 juneIsaia 39-39

Isaia 38:15b

„Acum

voi umbla smerit

până

la

capătul anilor mei.”

*

Mândrie sau umilinţă?

Ezechia a avut un musafir foarte important şi a vrut să-l impresioneze lăudându-se cu bogăţiile lui. Isaia nu s-a bucurat şi i-a spus răspunsul Domnului faţă de lipsa lui de discreţie: poporul „musafirului important” va veni şi va distruge ţara lui Ezechia. Răspunsul lui Ezechia este şocant. El zice: „Cuvântul Domnului este bun”. Pare să fie mulţumit că în vremea lui va fi pace iar după el,…potopul. Mândria spune: mie să-mi fie bine, ce va fi după mine, nu mă interesează.

Ai făcut şi tu o promisiune că vei umbla smerită cu Dumnezeul tău până la capătul anilor tăi? Cum continui să trăieşti viaţa pe care ai primit-o de la Domnul? Cum te rogi pentru sfârşitul vieţii tale aici pe pământ?

Sfârşitul lui Ezechia este trist. Dumnezeu i-a mai dat cincisprezece ani să trăiască şi el a uitat minunile lui Dumnezeu şi promisiunea lui că va lăuda pe Domnul până la sfârşit.

Cred că Ezechia a fost singurul om care a cunoscut anul morţii lui (cincisprezece ani de la boala lui). Ezechia şi-a mutat ochii de la Dumnezeu, la el însuşi, şi a pierdut perspectiva corectă.

Dacă atenţia mea este la mine, şi nu la Domnul, mă îndrept spre calea căderii, calea păcatului. Unde este ţinta ta? Ţi-ai pierdut perspectiva corectă? Unde se uită ochii tăi?

Unde este atenţia ta? La tine sau la Domnul?

Este lipsă de discreţie în viaţa ta? Te lauzi cu ceea ce ai? Vorbeşti mult despre tine? Vorbeşti despre lucruri intime în public? Publici secretele altora?

Protejează familia ta. Nimeni nu poate să te ajute, numai Dumnezeu. Dacă soţul sau copilul tău nu ascultă de Domnul, nu va asculta nici de părinţi, nici de păstor, nici de alţii. Roagă-te pentru ei.

Dacă suntem indiscrete, vom suferi. Sunt urmări pentru indiscreţia noastră.

Eşti tentată să te prezinţi pe tine în loc să-L prezinţi pe Dumnezeu?

Promovarea sinelui nu este niciodată calea păcii şi siguranţei.

Iubirea de sine este mândrie.

Care calităţi ale lui Ezechia ai vrea să le ai şi care nu ai dori să le ai?

Viaţa omului este plină de crize. Unde alergi în crizele din viaţa ta?

Dumnezeu este singura speranţă. Nădăjduiesc să alergi la El.

Cum vei demonstra încrederea ta în Domnul într-o situaţie dificilă?

Doamne, vin cu inima mea înaintea Ta, căci doresc să am o inimă curată în care locuieşte smerenia. Mărturisesc că sunt mândră de multe ori şi mă lupt cu acest păcat ca să nu stăpânească peste mine. Descopere-mi când sunt în pericol sau vinovată ca să îmi cer iertare şi să mă pocăiesc. Te rog ajută-mă prin puterea Ta să biruiesc mândria şi să trăiesc smerită cu Dumnezeul meu.

 

Doamne, dă-mi o inimă smerită!

 

Înţelepciunea şi priceperea

Isaia 5:21

*

„Vai

de cei ce se socotesc

înţelepţi

şi se cred

pricepuţi!”

*

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce se cred înţelepţi şi pricepuţi!

Când cineva respinge Cuvântul lui Dumnezeu, singura alternativă care-i rămâne este să se încreadă în puterea şi înţelepciunea lui. Nu-i de mirare că oamenii ajung la moarte spirituală.

Romani 1:22 ne spune că oamenii care au crezut că sunt înţelepţi, au înnebunit. „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Romani 1:18 se afirmă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”.

Apostolul Pavel arată clar faptul că întunecarea minţii este o consecinţă a îndepărtării omului de Dumnezeu : „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21).

Ideea se continuă şi în Romani 1:28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”.

Credincioşii adevăraţi recunosc nevoia lor de a fi salvaţi de Dumnezeu din firea lor pământească (egoismul lor).

Consideri tu că faci farte dintre acei care „au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”?

Crezi tu ce spune Proverbe 9:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”?

Crezi tu adevărul din Proverbe 8:11-12 „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Eu, Înţelepciunea am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”?

Doamne Isuse, Tu eşti Înţelepciunea de care am nevoie! Fereşte-mă de nebunie.

 

Doamne,

umple inima mea

cu înţelepciunea şi priceperea Ta!

 

Este dat din cer!

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer.“

Ioan a fost mulţumit cu „cine este el“ şi cu „ce face el.“

Ioan a fost mulţumit cu ceea ce i-a fost dat din cer.

Ioan a slujit prin puterea Duhului Sfânt, totuşi a avut o putere limitată. El a recunoscut că poate boteza numai cu apă dar Domnul Isus poate boteza cu Duhul Sfânt. Toate lucrurile, fără limită au fost date Domnului Isus.

Ioan a fost de pe pământ, Domnul Isus a venit din cer.

A fost greu pentru Ioan să uite momentul minunat când L-a botezat pe Domnul, când a auzit vocea lui Dumnezeu spunând despre Fiul:  „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.“  Cred că ori de câte ori a văzut un porumbel şi-a amintit de porumbelul care s-a aşezat pe umărul Domnului Isus.

Totul în viaţă se invârte în jurul Domnului Isus!

Sau, totul în viaţă se învârte în jurul meu?

Unde este atenţia mea? La mine sau la Domnul?

A fost Ioan invidios pe Domnul Isus pentru că misiunea Lui devenea tot mai populară?

Cum explici tu atitudinea lui Ioan?

Dacă te uiţi la Ioan care calitate din viaţa lui ţi-ai dori s-o ai?

Ce a spus Ioan despre Domnul Isus?

Ce spui tu despre Domnul?

Care este ţinta vieţii tale?

Fie inima ta mulţumită cu ce ai primit!