Cântare sau bocet ?

1a*

Isaia 65:1-16

Isaia 65:14 ,,Iată că robii Mei vor cânta de veselă ce le va fi inima,

dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet

şi vă veţi boci de mânios ce vă va fi duhul.”

*

Unele experienţe ne alterează viaţa. Bolile, supravieţuirea dintr-un act de violenţă sau dintr-un accident de maşină, o ocazie neaşteptată, o persoană care a avut o mare influenţă în viaţa noastră, ne pot redirecţiona viaţa, ne pot inspira sau schimba total.

Cum te-a schimbat citirea cărţii Isaia?

Nimic nu ne poate schimba mai mult ca relaţia noastră cu Dumnezeu, Cel ce a creat totul şi reînnoieşte totul în conformitate cu planurile Lui. La sfârşitul acestei cărţi extraordinare, Isaia, ne vorbeşte despre ceruri noi şi un pământ nou. Cei ce s-au împotrivit lui Dumnezeu nu vor mai fi, căci întregul univers va fi transformat. Ce va fi nou, nu poate fi comparat cu ceea ce este vechi. Dumnezeu nu va tolera filosofiile noastre religioase. Dumnezeu nu va accepta şi nu va tolera religia falsă, idolatria sau practicile oculte. Faptele rele nu sunt ignorate, nici uitate.

Mulţi oameni religioşi, uneori chiar şi creştinii, îşi stabilesc setul lor de valori, au o religie potrivită cu imaginaţia lor, fără să creadă Cuvântul Domnului.

Cei ce vin la Hristos, văd îndurarea şi iniţiativa care vine de la El.

Vii tu cu umilinţă şi recunoştinţă la El?

Vezi îndurarea şi generozitatea Lui?

Ai speranţă şi nădejde în harul Domnului?

Dacă adoptăm ceea ce este popular, dacă respectăm perspectiva altora, dacă suntem de acord cu spiritualitatea celor din jur, dar nu suntem biblici, destinul nostru este dezastru.

Cât de aproape stai de Biblie şi de Dumnezeul prezentat de Biblie?

Domnul va judeca pe cei răzvrătiţi şi va răsplăti pe slujitorii Lui.

Ce contează mai mult pentru tine: binecuvântările lui Dumnezeu sau ceea ce vrei tu?

Doamne, vreau bucurie, vreau cântare, şi nicidecum bocet ; de aceea Te rog ajută-mă să cunosc Cuvântul Tău şi să-mi aliniez viaţa după Tine, trăind aşa cum Tu mă înveţi.

 Doamne, schimbă-mi inima prin cartea Isaia!

 

Vai de mine!!!

Isaia 6:5-7

„Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ai spus vreodată: „Vai de mine, sunt pierdută!”? Sau: „Vai de mine, sunt cu buze necurate!”?

Ai spus vreodată: „Vai de închinarea mea!”? sau „Vai de încrederea mea (în om în loc de încrederea mea în Dumnezeu)!”?

Ai spus de multe ori: „Vai de …alţii!”?

Ce spui tu în prezenţa Domnului? Poţi să păstrezi tăcerea?

Când ţi S-a descoperit ţie Domnul într-un fel pe care nu poţi să-l uiţi niciodată? Ai o zi specifică sau un an (proces lung) în amintire? Cum ţi S-a descoperit? Ai văzut tu sfinţenia Lui?

Să vedem sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă să vedem că Dumnezeu este total diferit decât noi.

Când vedem sfinţenia lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatul.

Cum stau eu în prezenţa Dumnezeului celui Sfânt?

Când Isaia a stat în prezenţa Domnului a văzut păcatul lui şi păcatul poporului. Felul cum vorbim în prezenţa Domnului arată inima noastră (din prisosul inimii vorbeşte gura).

Ce spui cu gura ta? Cum sunt buzele tale? Fierbinţi? Arde vorba ta? Taie vorba ta pe alţii? Care crezi că este relaţia dintre inimă şi gură? Ce spun vorbele tale despre inima ta? Cuvintele sunt oglinda inimii.

Doamne, curăţeşte-mi inima şi vorbirea! Ajută-mă să mă lupt pentru sfinţenie!

Isaia nu a cerut iertare şi totuşi Domnul i-a dat iertare. Dumnezeu în harul Lui are iniţiativa (să ierte) şi vede inima recunoscătoare. Domnul este îndelung răbdător, bogat în bunătate, încet la mânie etc.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice

căci din ea ies izvoarele vieţii!

Slujeşti cu bucurie?

Ioan 13

Ioan 13:5

„Isus a turnat apă într-un

lighean şi a început să spele

picioarele ucenicilor

şi să le şteargă

cu ştergarul cu care S-a încins.“

*

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cu bucurie.

Domnul a dat acest privilegiu părinţilor: să ajute copiii să experimenteze bucurie în slujirea, servirea altora cu o atitudine de umilinţă şi respect. Nu este un impuls natural pentru un copil ca să-i ajute pe alţii. Dă-i ocazii să ajute pe alţii cât poţi de repede. Creşte-i treptat responsabilităţile în casă.

Învaţă-l cum se fac lucrurile, deoarece el nu ştie. Nu uita că vrei să-l înveţi să slujească cu bucurie, nu vrei să pui poveri pe umerii lui. Copilul observă o atitudine egoistă la părinţi şi începe să se plângă, să fie dezinteresat şi nu mai cooperează cu tine. Păzeşte-te de pornirea ta de a face din nou lucrurile făcute de copil. Nu trebuie să fie perfecte sau cum faci tu. Mai degrabă laudă-l că este un ajutor bun.

Fiind blândă cu observaţiile vei încuraja eforturile copilului. Prin practicare îşi va dezvolta aptitudinile.

Cântă cu copilul tău când lucraţi împreună şi vorbeşte cu el despre anumite nevoi. Lucraţi cu bucurie. Roagă-te ca el să observe nevoile altora. Laudă-l când are o iniţiativă bună.

Un copil care învaţă să vadă nevoile altora şi îşi foloseşte responsabil calităţile, deprinderile şi ştiinţa lui, este o plăcere pentru Dumnezeu, pentru părinţi, pentru alţii şi pentru el.

Domnul să te binecuvânteze cu bucurie în slujirea ta!