L-a rugat pe Isus să vină

Ioan 4

Ioan 4:47b

„L-a rugat pe Isus

să vină

şi

să tămăduiască

pe fiul lui.“

*

Doamne Isuse,

Mulţumesc pentru izvorul de apă vie pe care l-ai pus în mine. Numai el poate potoli setea sufletului meu. Fă-l să curgă din belşug, ca oamenii care vor veni să vadă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi să se închine Ţie în duh şi adevăr.

Dă bucurie semănătorului şi secerătorului, binecuvântează munca lor!

Vindecă fetele şi feciorii noştri, ca toţi împreună în casele noastre să lăudăm Numele Tău.

Doamne, Tu eşti Salvatorul nostru şi al întregii lumi.

Ne bucurăm de Cuvântul Tău şi vrem ca El să fie sănătatea şi viaţa noastră în fiecare zi.

Mulţumim că vrei să fim sănătoşi şi în trupurile noastre, de aceea Te rugăm să ne ajuţi să avem grijă de „templul Duhului Tău cel Sfânt“ în fiecare zi, împlinind nevoile lui cum ştim mai bine. Învaţă-ne cum să venim la Tine, cum să ne rugăm când ajungem în boală şi durere.

Mulţumim că Tu eşti singurul care potoleşti setea sufletului nostru.

Fie în inima ta un izvor de apă vie din care curge viaţă spre alţii!

Templul Duhului Sfânt

Ioan 2

„Domnul Isus

transformă apa în vin

şi face curăţire în Templu.“

Ioan 2:21

,,Dar El le vorbea despre

Templul trupului Său.”

Doamne Isuse,

Mulţumesc pentru trupul meu pe care mi l-ai dat ca să fie un templu curat pentru Duhul Tău cel Sfânt. Tu mă poţi transforma după voia Ta şi poţi să mă curăţeşti. Mulţumesc că pot aduce înaintea Ta toate problemele mele şi crizele prin care trec de multe ori, aşa cum a făcut şi mama Ta. Ea este un exemplu pentru mine. A venit cu convingere că la timpul Tău, Tu vei face o minune, vei ajuta, vei aduce vinul cel mai bun din belşug, când nimeni nu se aşteaptă.

Tu întotdeauna păstrezi ceea ce este mai bun la sfârşit, aşa că eu întotdeauna vreau să sper şi să-mi pun nădejdea în Tine, ştiind că Tu ai toată puterea în cer şi pe pământ şi Tu ai ultimul cuvânt.

Tu ai puterea să faci o curăţire de păcate în templul vieţii mele, aşa cum nimeni nu poate. Tu poţi să scoţi afară din viaţa mea tot ce nu Îţi aparţine.

Tu poţi să aduci învierea şi viaţa în trei zile. Îmi pun toată încrederea în Tine.

„Cercetează-mă Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaştem gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!“ Psalmul 139:23-24

Doamne, aşterne slava Ta în templul vieţii mele; mistuie tot ce e rău şi iartă-mi păcatele grele!

 

Tu eşti un templu în care locuieşte Duhul Sfânt!

 

Limitele rugăciunii exterioare

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

De-a lungul vremurilor, credincioşii spirituali au avut părerea că un credincios nu poate ajunge la o umblare profundă cu Domnul prin intermediul unei rugăciuni constituite din ardoare, cereri, meditaţie, judecată şi foarte multe discuţii obiective. În cel mai bun caz, o astfel de rugăciune este benefică la începutul umblării spirituale.

Mai mult, s-a observat că rugăciunea de suprafaţă şi obiectivă se învaţă foarte uşor. Dar nu se învaţă uşor relaţia cu Isus Christos despre care vorbim aici. Dacă vei continua cu o rugăciune tipică – exterioară – şi dacă o astfel de practică continuă an de an fără prea mult progres, atunci îţi iroseşti o mare parte a timpului. De ce Îl cauţi pe Domnul sforţându-ţi mintea, căutând un anumit loc în care să mergi pentru a te ruga, alegând anumite lucruri pe care să le discuţi, şi sforţându-te să-L găseşti pe Dumnezeu în afară … când de fapt El este în tine?

Sf. Augustin a spus-o atât de minunat: „Doamne, am hoinărit ca o oaie rătăcită, căutându-Te neliniştit cu judecata mea. Am obosit mult căutându-Te în afară. Totuşi, Tu locuiai în mine. Dacă Te-aş fi dorit numai, şi să fi tânjit după Tine. Am mers pe străzile şi în pieţele acestei lumi, şi nu Te-am găsit, pentru că degeaba Te căutam afară pe Tine, care erai înlăuntrul meu”.

Nu Îl vom găsi pe Dumnezeu în afară. Şi nici nu-L vom găsi prin judecată şi logică şi cunoştinţe superficiale. Fiecare din noi Îl are prezent în el. Se pare că acei credincioşi, care tot timpul Îl caută pe Dumnezeu, strigă după El, tânjesc după El, cheamă Numele Lui, se roagă zilnic, au un fel de orbire, nedescoperind niciodată că ei înşişi sunt un templu viu (templul Duhului Sfânt) şi locuinţa adevărată a Lui.

Spiritul lor este locul şi tronul unui Dumnezeu care se odihneşte tot timpul înlăuntrul lor. Cine atunci, dacă nu un nebun, Îl va căuta pe Dumnezeu în afară, atunci când ştie că El este înlăuntru? Sau cine se va sătura vreodată, dacă îi este foame şi totuşi, refuză să guste?

Totuşi aceasta este viaţa pe care o trăiesc mulţi oameni buni, care tot timpul caută, şi niciodată nu găsesc. Faptele lor nu sunt perfecte. Nu ar trebui să crezi că este dificilă calea spirituală şi nici că este numai pentru cei cu multă minte.

Domnul tău a dovedit foarte clar lucrul acesta atunci când şi-a ales apostolii. Erau oameni neştiutori şi de rând. El (Isus) i-a spus Tatălui: „Îţi mulţumesc Tată pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi Le-ai descoperit pruncilor”. Este foarte clar că nu vom ajunge la lucrurile profunde, şi nici la locurile adânci din noi, prin intermediul gândirii sau printr-o rugăciune de suprafaţă.

Tatăl are grijă de păsările care rămân singure atunci când sunt părăsite de părinţii lor; crezi că te va abandona pe tine? Gândeşte-te la păsări. Nu pot vorbi şi nu au judecată, şi totuşi le poartă de grijă şi le dă mâncarea necesară. Ele nu se prea pricep să spună rugăciuni frumoase, nu-i aşa? Şi nici nu se simt incomod  pentru că nu pot să spună rugăciuni, care sună frumos.

Atunci de ce te simţi tu? De fapt, este bine atunci când te găseşti deposedat de plăcerea simţămintelor şi ca atare trebuie să mergi doar prin intermediul credinţei – da, chiar şi atunci când călătoreşti pe cărări întunecoase, prin deşert, care duc… unde? Nu ştii cu certitudine. Fără o astfel de experienţă va fi foarte dificil să ajungi în umblarea ta spirituală în anumite locuri. O cale dureroasă, da, dar una sigură. Din nou, te îndemn să fii constant. Nu da înapoi, chiar dacă Domnul nu-ţi mai spune nimic şi tu nu mai ai nimic ce să spui în rugăciune.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)