Author: anatatar
Inima Lui şi inima mea
Isaia 15-18
Isaia 18:4 „Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului”.”
Dumnezeu este imparţial. Nu are favoriţi şi judecă nedreptatea şi cruzimea. Înaintea Lui nu contează cine comite păcatul: individul sau poporul.
Te temi că cineva te va trata cu cruzime? Te temi că cineva va fi nedrept cu tine?
Este cineva în viaţa ta pe care-l tratezi cu cruzime şi crezi că o să scapi nepedepsită?
Unde a căutat Moabul refugiu? Isaia le-a spus unde să caute refugiu, unde să caute sfat şi protecţie, dar ei l-au ignorat. Mândria şi înşelăciunea le-au orbit ochii. Isaia le-a spus mesajul Domnului.
Cum te încurajează exemplul lui Isaia în prezentarea mesajului lui Dumnezeu către cei pierduţi?
Noi trebuie să fim credincioşi Domnului ducând vestea bună fără să ne gândim dacă oamenii ascultă sau nu de Domnul. Care crezi că este bariera între oameni şi Dumnezeu? De ce crezi că unii oameni nu primesc şi nu cer ajutorul Domnului? De cele mai multe ori este mândria, aroganţa, inima şi mintea murdară.
Care este bariera ta? Ce vei face cu ea? Poţi să vezi sau să înţelegi starea ta reală înaintea Domnului?
Recunoşti că ai nevoie de ajutor? Ceri ajutor? Domnul priveşte liniştit din locuinţa Lui. Vrea să te ajute. Vrei să-ţi vorbească? Vei accepta vorbirea Lui?
Isaia suferă pentru Moab când este pedepsit pentru refuzul de a se întoarce la Dumnezeu. Cum îşi exprimă el gândurile şi simţămintele faţă de distrugerea Moabului? „Îmi plânge inima pentru Moab” (15-5), „plâng pentru via din Sibna, … ud cu lacrimile mele” (16:9), „îmi plânge sufletul ca o harfă şi inima” (16:11).
Care sunt gândurile şi simţămintele tale când cineva suferă consecinţele păcatelor? Pentru cine îţi plânge inima? Pentru cine curg lacrimi din ochii tăi? Pentru cine îţi plânge sufletul?
Doamne, Tu priveşti liniştit la mine din locuinţa Ta. Tu mă vezi căci eu sunt în atenţia Ta. Inima Ta plânge pentru mine ori de câte ori sunt neascultătoare. Îmi plâng şi eu păcatul meu şi refuzul meu de a trăi în ascultare de Tine. Mă-ntorc la Tine în fiecare zi să-Ţi cer iertare şi ajutor.
Doamne, plâng şi mă rog pentru cei pierduţi din familia mea. Te rog păzeşte inima lor de înşelăciunea păcatului. Mă rog ca ei să audă vorbirea Ta şi să Te asculte.
Doamne, păzeşte inima mea de înşelăciune!
Protecţia mea
Isaia 15-18
Isaia 18:4
„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:
„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea
pe căldura arzătoare a luminii soarelui
şi pe aburul de rouă,
în vipia secerişului”.”
Crezi că trăieşti într-o lume stabilă sau instabilă?
Este instabilitate peste tot: în domeniul financiar, în familie, la lucru, etc.
Cum te simţi în această lume? Ţi-e teamă uneori? Te întrebi unde este Dumnezeu? Te gândeşti oare ce face Dumnezeu? Care sunt planurile şi scopul Lui cu istoria?
Dumnezeu este implicat într-un mod activ în împlinirea scopului pe care-l are cu fiecare individ sau cu fiecare naţiune. Toţi suntem creaţia Lui. El nu ne urmăreşte pasiv din ceruri ca să vadă cine ce face. El judecă popoarele cu dreptate. De ce judecată? Păcatul a venit în lume prin Adam şi Eva. Noi suferim consecinţele păcatelor noastre. Disciplina lui Dumnezeu este protecţia noastră ca să nu fim distruşi.
Unde te uiţi tu pentru protecţie? Dumnezeu poate distruge una după alta toate protecţiile tale ca să vezi că ai nevoie de El. Numai El protejează cu adevărat. Popoarele au făcut alianţe în istorie dar nu au câştigat. Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi? Pe puterea militară a ţării tale? Pe soţul tău? Pe banii tăi? Pe prieteni? Pe educaţie, experienţă sau profesie?
Oamenii sunt mândri şi refuză oferta lui Dumnezeu.
Securitatea se găseşte numai în Dumnezeu. Nu se găseşte în ajutorul omului, nici în alianţele lui umane. Dumnezeu ne spune că ne va apăra fără să avem nevoie de aliaţii umani. El ne oferă ajutorul Lui. Astăzi este har. Va veni o zi în istorie când va fi prea târziu. Pocăieşte-te astăzi! Acceptă astăzi ajutorul şi oferta Domnului.
În care domenii din viaţa ta te bazezi pe oameni? La care alianţe vei renunţa?
Doamne, mă bucur că inima mea a acceptat oferta Ta!
Eu privesc liniştit
Isaia 15-18
Isaia 18:4
„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:
„Eu privesc liniştit
din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului”.”
*
Care este scopul lui Dumnezeu? De ce ne vorbeşte?
Oamenii de afaceri, părinţii, artiştii, soldaţii şi toate popoarele din timpul lui Isaia, toţi aceştia au fost conştienţi că lumea lor este o lume instabilă. Oare se gândeau ei la Dumnezeu? Oare se gândeau ei că ţara lor va fi condusă de o putere străină, de o ţară străină? Oare se îngrijorau de creşterea taxelor şi impozitelor? Era oare Dumnezeu prezent în cadrul acestor naţiuni? Cunoştea El viaţa de fiecare zi a fiecărui individ din aceste naţiuni? Va fi oare dreptate pentru cei ce suferă sub apăsarea omului? Va veni Mesia cel promis de Isaia?
Oamenii caută soluţii la problemele vieţii. Din nefericire, mulţi dintre ei caută greşit ca prin alianţe omeneşti să rezolve probleme care nu au rezolvare umană. Dumnezeu priveşte liniştit din locuinţa Lui şi Îşi desfăşoară planurile Lui cu fiecare naţiune.
Te-ai gândit vreodată cum te vede Dumnezeu când priveşte liniştit din locuinţa Lui?
Isaia a fost rudenie cu împăratul. A avut acces la palat. A fost chiar unul dintre sfătuitorii împăratului. Nici un împărat din vremea lui nu a avut un sfătuitor mai bun, pentru că Isaia i-a făcut de cunoscut scopul şi viziunea lui Dumnezeu pentru popor. Dar împăratul n-a ascultat.
Cine sunt sfătuitorii tăi? Ce te sfătuiesc ei? Au ei o viziune de la Dumnezeu pentru tine?
Ce fel de sfătuitor eşti tu? Vorbeşti de la tine sau îţi dă Domnul viziune?
Dacă primeşti un sfat bun, îl asculţi?
Doamne, pune sfaturile Tale în inima mea!
Misiunea de părinte
Isaia 14: 24-32
Isaia 14:24
„Domnul oştirilor a jurat şi a zis:
„Da, ce am hotărât
se va întâmpla,
ce am pus la cale
se va împlini”.”
*
Domnul a hotărât familia ta, aşa cum este ea. El are un plan şi o hotărâre pentru familia ta.
Copiii sunt un dar de la Domnul. Este o mare binecuvântare să-i iubim, să-i îngrijim şi să-i învăţăm. Odată cu trecerea anilor, descoperim că Dumnezeu lucrează şi în viaţa noastră prin bucuriile şi necazurile vieţii. Ne formează caracterul nostru de părinţi în asemănare cu Părintele Ceresc. Dumnezeu foloseşte copiii să ne modeleze pe noi, părinţii. Misiunea de părinte ne îmbogăţeşte şi ne adânceşte relaţia noastră cu Tatăl Ceresc. Cere ajutor Domnului. Aşteaptă prezenţa Lui. Încrede-te şi bazează-te pe Tatăl în toate lucrurile. Nu uita că El este Perfect. Încrede-te în Domnul să-ţi modeleze copilul după planul Lui.
Ia în considerare rolul tău de părinte în fiecare zi. Domnul ţi-a dat această responsabilitate.
Cere mereu, chiar şi de multe ori pe zi lumină de la Domnul cu privire la copilul tău.
Foloseşte Biblia ca cea mai importantă resursă de pregătire pentru creşterea copilului tău.
Notează din când în când binecuvântările pe care le primeşti prin copilul tău.
Cei mai importanţi paşi în misiunea de părinte sunt recunoaşterea şi acceptarea cu mulţumire a locului pe care Dumnezeu ţi-l dă, acela de a creşte copii.
Valorile lumii sunt diferite. Familia nu mai este o valoare în societatea noastră. Dacă gândim ca cei din lume, va fi foarte uşor să neglijăm oportunităţile zilnice pe care ni le dă Dumnezeu.
Dar noi vrem să căutăm valorile Domnului. Fereşte-te de tentaţiile lumii de a căuta mulţumire şi fericire în afara casei tale. După Dumnezeu, cea mai mare valoare este familia. Este înţelepciune, încredere (confidenţă) cînd cineva poate mărturisi: „Sunt părinte, sunt responsabil pentru copiii mei. Este important să fiu lângă ei. Nici o altă responsabilitate nu-i mai mare.” Nimic nu-i mai important decât să-i înveţi pe copii despre Dumnezeu.
Domnul să te ajute să fii mulţumită şi împlinită în locul în care El te-a aşezat pentru o vreme. Domnul să te ajute să-ţi împlineşti responsabilităţile tale cu înţelepciune, putere, bucurie şi bunătate.
Eşti mulţumită cu misiunea de părinte? Eşti mulţumită cu ce ţi-a dat Domnul?
Doamne, vreau să am în inima mea valorile Tale!
Beauty for Ashes
Beauty for Ashes
God gives us beauty for ashes
and His love washes away our tears.
He stills the storms around us
and gives hope to replace our fears.
*
God gives strength for our weakness
and comfort when we are in pain.
He gives peace to calm our anxieties
and sends sunshine after the rain.
*
God gives us joy for our sadness
and wisdom to direct our way.
He sends healing for our sicknesses
and His grace keeps us every day.
*
God gives sweet rest from our labor
and His mercy eases our sorrows.
He meets us when we are in the valley
and promise a bright tomorrow.
*
God’s compassion never fails
His mercies are new every morning.
He gives living water to quench our thirst
and He satisfies our every longings.
~ Lenora McWhorter
Inapoi la Legamant – Ezra 9 si 10
Fericirea de pe munte
Stand pe munte cu ucenicii, langa Marea Galilei,
Domnul Isus ii invata, astfel zise catre ei:
“E ferice de aceia ce-s saraci in duhul lor,
Caci in slava cea eterna, este-Mparatia lor!”
Domnului ii place jertfa duhului zdrobit, ranit;
Nu refuza niciodata sufletul ce-i trist, lovit.
Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Preainalt,
Care locuieste vesnic in locasul cel inalt:
“Locuiesc in sfintenie, sus in ceruri Ma gasesc,
Dar cobor la omul care e smerit, sa-l mantuiesc.
Sunt cu cel zdrobit pe cale, sa-l inviorez ades;
Inimile ce-s mahnite, Eu, Domnul, le-mbarbatez.”
Fericirea cea mai mare, pentru cei ce plang acum,
Si suspina, tristi pe cale, si se roaga pe-al lor drum,
Este mangaierea dulce care-o vor gusta doar ei,
Chiar din mana Celui care mijloceste pentru ei.
El e-Acela ce transforma, plansul tau in zambet clar;
Lacrima-n burduf o strange, nici un chin nu e-n zadar.
Caci durerea-i cantarita si-aprobata de Isus
Nu-i mai mare, nu-i mai multa, e exact cat poti sa duci.
Roaga-te fara-ncetare, roaga-te cand nu mai poti;
Roaga-te, caci Domnu-I mare, El te-asculta cand te rogi!
Crede, frate, caci credinta, e balsam vindecator;
Prin credinta vezi ca Isus este Bunul tau Pastor.
E ferice si de-aceia ce sunt blanzi, blandetea lor
Mostenire le aduce, pe pamant, si sus in nor.
Caci doar cel ce-si stapaneste vasul sfant, curat, supus
Poate mosteni cetatea cea de aur, cea de sus.
E ferice de aceia ce-s flamazi si insetati,
Ce doresc neprihanirea, caci ei fi-vor saturati.
E ferice de asemeni de aceia milostivi,
Caci ei mila de la Domnul, Dumnezeu o vor primi.
Este scris in sulul Cartii, ce ai dat, ti se va da;
Ce-ai facut in viata-aceasta se va-ntoarce-asupra ta.
Daca ai vorbit de bine, te-ai rugat, si-ai ajutat
Pe-un neinsemnat, pe-un semen, pe-un orfan de-ai cercetat;
Domnul te-a vorbi de bine, si te-a cerceta pe tine.
Te va ajuta in lipsa,si-ti va rasplati cu bine.
Dar de ai vorbit de rau, de-ai inchis inima ta,
Cand a-ntins sarmanul mana, zavorat-ai poarta ta,
Nu te astepta ca Domnul sa-Si intinda mana Sa,
Caci e scris in Cartea Vietii, fapta ta te va urma.
De aceea e ferice, de acei ce au in viata,
Suflet sincer, mana larga, si o inima curata.
Caci barfirea, si minciuna, lauda si egoismul,
Sunt de-acelasi rang cu zeii, cu baalii si-ocultismul.
Dar acel care slujeste Domnului in orice vreme,
El vegheaza, si se roaga, cere lui Isus putere
Sa nu-ntoarca rau cu ura, ci sa ierte si sa faca
Asa cum Domnului ii place, dupa cum scrie-n Scriptura:
“Daca iti loveste-obrazul, cineva cu palma sa,
Nu-i intoarce lovitura, ci intoarce-i fata ta.”
Daca suferi chiar batjocuri, nu te plange, nu carti,
Spune-I Domnului durerea, El te poate izbavi!
Binecuvinteaza-ntr-una, si pe cel ce te blesteama,
Aminteste-ti de menirea, de-a fi grau si nu o pleava.
E ferice de aceia care-s impaciuitori,
Ei sunt fiii Celui Vesnic, Domnul Imparatilor!
Cauta pacea-ntotdeauna, stinge focul cel strain,
Nu-atata cu-a ta vorbire, cearta din al tau camin.
Om al pacii, om al milei, om al rugii de vei fi,
“Fiu” vei fi chemat atuncia, fiu al Domnului, sa stii!
Iar atuncia de-ai sa suferi pe nedrept in calea ta,
Prigoniri si defaimare, lovituri in viata ta
Bucura-te, multumeste, pentru harul care-l ai
Caci rasplata ta e mare, sus in ceruri, sus in Rai!
E ferice-atunci de tine, cand iti spune “pocaitul”
Si cand lumea te uraste, ca pe Lot neprihanitul;
Caci oricine vrea sa faca voia Tatalui ceresc,
Nu poate sa placa lumii, e Cuvant Dumnezeiesc.
Cum lumina-n intuneric, nu poate sa stea ascunsa,
Si crestinul pentru lume, este-o candela aprinsa.
Fii lumina, deci, crestine, vrednic de acea rasplata
Ce o vei primi in ceruri, de la Domnul dupa moarte.
Fii curat, pastreaza-ti haina, in sfintenie, mereu
Rabdator si bland in toate, cum a fost si Domnul tau.
Sa citesti mereu Scriptura, si s-o implinesti, te rog,
Daca vrei cu sfintii-alaturi sa-ti urmezi al tau Pastor.
Sa fii simplu, sa fii harnic, bun, milos si intelept.
Sa fii altfel decat lumea, om curat si mereu drept.
Doar asa vedea-vei rodul vietii tale de crestin,
Daca stai in ascultare de Parintele Divin.
Doar asa putea-vei spune, ca apostolul din Carte,
M-am luptat lupta cea buna, si in Rai avea-voi parte!
Amin.
anonim
ANA TATAR ANDRAS 