Lazăr a murit

Ioan 11

*

Ioan 11:14

*

„Atunci

Isus

le-a spus

pe faţă:

„Lazăr a murit”.“

*

*

Cum răspunzi la întrebările unui copil despre moarte?

Discuţia despre moarte, cu un copil, este foarte limitată. Evitarea subiectului sau născocirea unor poveşti despre moarte poate fi mai gravă decât adevărul. Este bine să dai copilului o informaţie corectă potrivită cu vârsta lui. Vorbeşte simplu şi clar. Ascultă întrebările copilului cu atenţie şi nu folosi fraze religioase. Nu-i spune mai mult decât poate cuprinde cu mintea lui. Dacă-i spui copilului că moartea e ca şi cum ai dormi, poate trezi în el frica. Unii copii se sperie şi nu mai vor să meargă la culcare. De altă parte, dacă spunem că cel care a murit este acum un înger, răspunsul nu este biblic.

Cel mai bun răspuns pe care un părinte creştin poate să-l dea copilului este acesta: toţi cei ce Îl iubesc pe Domnul Isus, când mor merg la El.

Încurajează copilul să vorbească despre ce gândeşte, despre ceea ce s-a întâmplat, ca să poţi corecta dacă e nevoie.

Într-un fel natural povesteşte despre cel plecat (amintiri frumoase), uitaţi-vă la poze ca să ştie că morţii nu sunt uitaţi.

Nu uita să spui că într-o zi Domnul Isus, care l-a înviat pe Lazăr, va învia pe cei dragi.

Dacă treci pe lângă un cimitir şi te întreabă ce este acolo, spune-i adevărul.

*

Poţi tu spune: căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri e un câştig?

Nu te teme de moarte căci te vei întâlni cu Cristos!

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş