Dumnezeu sau Mamona?

Matei 6:24: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Nimeni nu poate fii sclav la doi stăpâni. Orice stăpân vrea şefie absolută. Dumnezeu este Stăpânul nostru, pentru că este Creatorul nostru. Dacă eşti creştin, Dumnezeu este Stăpânul Tău, pentru că te-a cumpărat cu un preţ: sângele (viaţa) Domnului Isus. Ai primit Duhul Sfânt când ai crezut. Tu nu mai eşti al tău, ci eşti proprietatea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:19-20 spune: ,,Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Banii tăi, timpul tău, talentele tale nu îţi mai aparţin, ci sunt ale Domnului. Ai fost creată să ai un Stăpân. Înveţi zilnic să iei decizii bune: ignori una în favoarea alteia. Domnul Isus ne-a spus că nu putem sluji lui Dumnezeu şi banilor. Majoritatea oamenilor caută banii, crezând că vor fi împliniţi, vor avea confort şi securitate. Cea mai mare atenţionare este ispita, tentaţia să slujim succeselor noastre, posesiunilor materiale sau afirmării de sine. Încerci să slujeşti lui Dumnezeu, dar şi ţie însăţi în acelaşi timp? Domnul Isus nu spune că nu poţi încerca, ci spune că nu vei avea succes pe două planuri. Dacă trăieşti să ai plăceri, posesiuni materiale şi admiratori, acest lucru duce la dorinţa de a avea şi mai mult; de a câştiga mai mulţi bani şi a-i cheltui. Şi, uşor-uşor, ajungi sclavul acestor lucruri. Ai tot mai puţin şi mai puţin timp pentru Dumnezeu şi tot mai puţină înclinaţie spre lucrurile Lui. Dacă atenţia ta este concentrată asupra unei persoane sau relaţii care îţi consumă gândurile, banii şi timpul, atunci acesta ţi-e stăpânul. Nimeni nu poate să-L iubească şi să-L servească pe Dumnezeu cu jumătăţi de măsură şi să slujească şi altor dumnezei (banii, plăceri etc.). Examinează-ţi atenţia! Ce iubeşti cu adevărat? Ţi-ai făcut idoli din darurile bune ale Domnului? Unde îţi concentrezi toată atenţia: la lucrurile materiale sau la Hristos? Pe cine slujeşti? Cine este cu adevărat Stăpânul tău? Poate îi condamni pe cei ce îşi cheltuiesc banii pe lucruri trecătoare în timp ce contul tău din bancă a pus stăpânire pe tine. Cercetează-te să vezi câtă bucurie şi libertate ai să dăruieşti din comorile lumii. Nu lăsa să te controlează banii. E nevoie să recunoşti că nu banii trebuie să pună stăpânire pe tine. Când a fost ultima oară când te-ai bazat pe Hristos şi pe puterea Lui, ca să te elibereze din iubirea lucrurilor materiale şi din falsa securitate creată de ele?

Tată ceresc, Tu eşti Stăpânul meu. Îţi mulţumesc că m-ai creat şi m-ai răscumpărat. Tu mă ajuţi să nu iubesc mai mult lucrurile materiale decât pe Hristos, Cel care a murit pe cruce pentru mine, ca să mă salveze din această neputinţă. Prin puterea Duhului Sfânt voi alege să fiu atentă la valorile Tale, ca ele să devină şi valorile mele.

Doamne, ajută-mă să Te iubesc şi să Te slujesc cu toată inima!

Cum priveşti spre viitor?

1 who i amIsaia 17-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit

din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare

a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 *

Cel ce priveşte liniştit este Făcătorul tău, Domnul, Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor.

În perioada mileniului, oameni din popoare diferite se vor închina Domnului.

Ce înseamnă pentru tine să te uiţi la Făcătorul tău şi să îţi întorci ochii spre Sfântul lui Israel? Cine aduce daruri Dumnezeului Atotputernic, şi unde vor fi aduse?

Ce poţi tu face ca să te uiţi la Făcătorul tău şi să-i aduci daruri?

Dumnezeu se uită din ceruri şi vede ce se face pe pământ. El este Făcătorul, Sfântul lui Israel, Salvatorul, Stânca, Scăparea, Cel Atotputernic. În El trebuie să ne punem încrederea. Numai El poate să ne salveze.

Cei ce se închină la idoli, vor ajunge în necaz. Care crezi că sunt idolii în cultura noastră?

Banii, puterea, faima, case, maşini, inteligenţă, popularitate, închinare fără Dumnezeu, clădirile bisericeşti sau alte lucruri? Idolii nu ajută.

Care este relaţia dintre Dumnezeu şi idolii Egiptului?

Cum va distruge Dumnezeu Egiptul?

Ce metode foloseşte Dumnezeu astăzi ca să ni se descopere?

Ce învăţăm când privim la: conducători politici, economie, cutremure, inundaţii, autodistrugere?

Etiopia (Cuş) a venit să ajute Iuda în luptă împotriva Asiriei. Isaia i-a trimis acasă spunând că Dumnezeu este Apărătorul poporului.

(18:7) Etiopia are un viitor. Cei ce vor crede promisiunile lui Dumnezeu vor aduce daruri Domnului oştirilor.

Este un viitor şi o nădejde şi pentru mine şi pentru tine. Oriunde se uita Iuda erau numai duşmani (la nord- Asiria, la sud Etiopia, la est Moab, la vest Filistia). Singura şansă era să privească în sus de unde vine ajutorul. Priveşte şi tu în sus de unde va veni ajutorul tău.

Cine sunt eu şi ce viitor voi avea?

Doamne, inima mea se bucură de viitorul pe care Tu mi l-ai pregătit!

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş

Lord, give me a blessing!

Iosua 15:13-20

Iosua 15:19

,,She answered: ,,Give me a blessing, for thou hast given me a south land; give me also springs of water.” And he gave her the upper springs, and the nether springs.”

,,Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.”

 

Caleb a binecuvântat-o pe fiica lui. Ea a primit mai mult decât a cerut.

Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze. Când Domnul Isus a murit pe cruce, a restaurat ceea ce diavolul a furat. Dumnezeu poate restaura şi viaţa mea ori de câte ori diavolul mă înşeală sau îmi fură bucuria.

Ceri o binecuvântare de la Domnul? Cine cere capătă (Matei 7:7).

Când suntem mântuiţi intrăm în ţara promisă.

Avem o moştenire în Cristos.

Tot ce avem nevoie, putem găsi în Isus Cristos.

Alergi după Domnul Isus sau după oameni?

Crezi că ai nevoie de păstori, preoţi, vindecători, icoane, îngeri, etc.? Recunoşti mare ta nevoie? Cine este Cristos pentru tine şi ce ai tu în Cristos?

Avem un scop şi un loc în Împărăţia lui Dumnezeu.

Suntem pescari de oameni, nu doar stăm câteva ore pe bancă la biserică şi dăm bani la colectă.

Avem un destin păstrat de Fiul lui Dumnezeu.

În lumea spirituală avem şi duşmani, uriaşi, dar Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume. Acelaşi Dumnezeu care a secat Marea Roşie şi Iordanul, care a dat apă din stâncă şi mană, în pustie, poporului Israel, este de partea noastră cu ajutorul Lui.

Cine suntem noi în Cristos?

Noi suntem învingători din pricina a ceea ce a făcut Cristos la cruce pentru noi şi nici un duşman nu poate sta împotriva noastră (mlădiţele) atâta timp cât rămânem în Cristos (viţa). Dumnezeu ne dă mai mult decât cerem, dacă Îl credem că El poate face imposibilul, dacă ne bazăm pe El şi voia Lui.

Fata lui Caleb a cerut mai mult decât a primit. Nu s-a mulţumit cu pustia. A cerut izvoare de apă ca pustia să rodească. Nu este viaţă fără apă.

Fără Duhul Sfânt religia este o pustie. Avem nevoie de izvoare de apă (Duhul Sfânt). Religia este moartă şi plictisitoare dar Duhul Sfânt o poate transforma, poate aduce viaţă şi putere. Biserica este vie când Duhul Sfânt dă viaţă mesajului Scripturilor.

Cea mai mare binecuvântare este prezenţa, puterea, roada şi ungerea Duhului Sfânt.

Cum îţi începi anul? Ceri această binecuvântare? Vrei să fii plină de Duhul Sfânt?

Ceri Domnului să vezi oameni venind la crucea Lui ca să fie mântuiţi?

Ceri Domnului vindecare pentru sufletele celor dragi nemântuiţi?

Pentru cine plânge inima ta? Vrei să vezi roadă în viaţa ta? În familia ta? În biserica ta? Vrei să biruieşti frica prin credinţă? Vrei să ceri mai multe binecuvântări? Vrei ca Duhul Sfânt să inunde fiinţa ta? Vrei ca din inima ta să curgă izvoare de apă vie?

Cât de aproape de Domnul vrei să fii în anul acesta? Ce binecuvântare vrei să experimentezi?

Experimentează

puterea, prezenţa,

roada şi ungerea Duhului Sfânt!

Magii şi darurile lor

Matei 2:1-12

Adevărul important este ,,Călătoria magilor şi închinarea lor în faţa Pruncului“.

 

,,După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: ,,Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.“ Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. I-a adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Cristosul. ,,În Betleemul din Iudea“ i-au răspuns ei, ,,căci iată ce a fost scris prin proorocul: ,,Şi tu, Belteeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.“ Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: ,,Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc, şi când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.“ După ce l-au ascultat pe împărat, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat. Apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.“

 

Ce ştii tu despre Împăratul?

Este tulburare în inima ta, în casa ta, în relaţiile tale când se vorbeşte despre Împăratul?

De ce Îl cauţi pe Împăratul? Ca să te închini Lui? Ce daruri ai pentru Prunc?

Care lucruri le vorbeşti tu în ascuns şi crezi că Împăratul nu le bagă în seamă?

Cercetezi tu cu deamănuntul despre Prunc?

Ce stea urmezi tu?

Te înştiintează Domnul pe ce drum să mergi?

 

Nimeni nu poate să-ţi facă rău când Dumnezeu te păzeşte!

 

Iubeşti colinda?

Noaptea, când pe deal păstorii

Străjuiesc în pace turma,

Îngeri mii din cer se-arată!

Străluceşte zarea toată!

Ascultaţi păstori, cântul lor în zori:

Adorăm pe Fiul, Adorăm pe Fiul,

Cel venit din cer, pe Emanuel!

 

Îngeri albi la ceruri zboară

Prin câmpii păstori coboară

Ca să vadă o minune

Prunc venit din altă lume

În umil sălaş, Sfântul Copilaş.

Haideţi cu păstorii, haideţi cu păstorii

Pruncul să-L vedem, jos la Betleem.

 

Steaua-n răsărit răsare,

Magii vin din depărtare.

Dăruiesc cu bucurie

Aur, smirnă şi tămâie.

Şi se-nchină-apoi. Dar, ce faceţi voi?

Ne-nchinăm cu magii, ne-nchinăm cu magii

Pruncului iubit, Rege preamărit!

 

Într-o noapte bolta toată

Se va lumina de-odată.

Îngeri sfinţi vor umple zarea

Şi va-ncepe sărbătoarea

Celor mântuiţi, în văzduh răpiţi.

  Adorăm pe Fiul, Adorăm pe Fiul

          Care vine iar, în slavă şi har!

(Colind tradiţional spaniol)

 

 

Happy Thanksgiving!

Psalmul 50:14

,,Adu ca jertfă

lui Dumnezeu

mulţumiri

şi împlineşte-ţi juruinţele

făcute

Celui Preaînalt.”

 

Scumpe Tată ceresc,

mulţumesc

pentru lumina Ta din fiecare dimineaţă,

pentru păsărelele care zboară în jurul casei mele şi cântă cu veselie,

pentru norii care stau deasupra şi mă păzesc de arsura soarelui,

pentru clipe şi momente plăcute cu familia mea şi prietenii,

pentru surâsul celor mici,

pentru Duhul Sfânt care m-a mângâiat în momentele grele,

pentru bucuria în cântare,

pentru haine şi odihna din timpul nopţii,

pentru casă şi mâncare,

pentru o plimbare prin pădure sau pe malul mării,

pentru părtăşia sfinţilor când se adună la închinare să proclame Împărăţia Ta,

pentru iertarea păcatelor,

pentru speranţa în inimă că voi fi cu Tine pentru totdeauna,

pentru tot ce îmi dai,

pentru tot ce am,

pentru tot ce sunt,

pentru toate darurile care vin de la Tine,

pentru că pot respira,

pentru că pot vedea un apus de soare,

pentru stelele de pe cer, copacii, munţii şi văile,

pentru anii în care am văzut bunătatea Ta,

pentru că prin rănile Tale m-ai tămăduit,

pentru că ai purtat cununa de spini pentru mine,

pentru sângele Tău care a curs pe cruce ca eu să fiu eliberată din robie.

Mulţumesc,

Mulţumesc,

Mulţumesc.