Crezi că dragostea exclude dreptatea?

Isaia 5:8-30

Isaia 5:25a

„De aceea

Se şi aprinde

Domnul

de mânie.”

 

Înţelegi mânia şi harul lui Dumnezeu?

Mânia şi harul lui Dumnezeu sunt subiecte greu de înţeles.

Pe vremea lui Isaia poporul Israel nu era interesat de Dumnezeu. Eu cred că Domnul a vrut să-i salveze de la distrugere totală (ei erau porniţi la beţie şi petreceri – lucruri care duc la distrugere).

Poate a vrut să-i înveţe dependenţa totală de El.

Când au pierdut totul, atenţia lor putea fi doar la Domnul. Au putut să vadă o altă închinare la popoarele din jur (închinare la idoli) şi să facă diferenţa între Dumnezeul lor şi alţi dumnezei. Puteau să examineze situaţia lor, păcatul lor şi să se întoarcă la Domnul.

Când te gândeşti la harul lui Dumnezeu şi la judecata lui Dumnezeu, cum te rogi?

Cum vezi echilibru între harul şi judecata (mânia) lui Dumnezeu?

Cum înţelegi dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu?

Cum te-a ajutat acest text biblic să te gândeşti la harul şi judecata lui Dumnezeu?

Cum primim noi harul lui Dumnezeu şi cum ne pocăim pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu?

Ceea ce credem despre Dumnezeu determină ceea ce credem despre toate celelalte lucruri.

Doamne, mulţumesc că mai ai har pentru mine, ca să mă pocăiesc şi să scap de mânia Ta. Mulţumesc că doreşti să mă scapi de la distrugerea pe care o aduce păcatul şi mă înveţi să trăiesc în dependenţă totală faţă de Tine.

Cred că Tu mă iubeşti şi ai har pentru mine. Mulţumesc că mă iubeşti şi mă ierţi.

Doresc să am o viziune clară despre Tine şi lucrarea Ta, ca apoi să văd clar viaţa şi lucrarea la care m-ai chemat.

 

Doamne, mulţumesc pentru harul Tău

şi Te rog  umple inima mea de credinţă!

Advertisements

Mântuit sau răzvrătit?

Isaia 1

*

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

 

Toate păcatele pot fi iertate ca rezultat al schimbării atutudinii noastre faţă de Domnul şi cerinţele Lui. Este încă timp, astăzi este încă har să ne întoarcem la Domnul.

Domnul vrea restaurarea noastră. De fapt este mai interesat de curăţirea şi restaurarea noastră decât de pedeapsă. El nu doreşte moartea păcătosului ci împăcarea lui cu El.

Atenţia noastră trebuie să fie la Domnul nu la conducătorii, judecătorii şi sfetnicii de pe pământ. Este o mare diferenţă între conducătorii lumii şi Dumnezeu. Numai Dumnezeu este Suveran, Atotputernic, Domnul oştirilor (cereşti şi pământeşti).

Oferta iertării Lui este încă la dispoziţia noastră. Ce alegem?

Unde vei pune numele tău: în versetul 27 (mântuit) sau în versetul 28 (răzvrătit)?

Isaia 1:27 ne spune: „Cei ce se vor întoarce la Dumnezeu, vor fi mântuiţi.”

Isaia 1:28 ne spune: „Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.”

Care este alegerea ta? Care este răspunsul tău?

Doamne, mulţumesc că ai răbdare cu mine şi mă chemi mereu la ascultare de Tine. Tu vrei binele meu. Tu vrei să mă salvezi nu să mă pedepseşti. Harul Tău mă îndeamnă la pocăinţă. Mulţumesc că mă iubeşti şi mă ierţi. Cred că Tu eşti Suveran, Atotputernic şi tot ce faci este drept. Atenţia mea va fi la Tine şi doresc ca alegerile mele zilnice să Te onoreze pe Tine.

Doamne, restaurează inima mea!

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş