credincioşie

Ioan 3:22-36

Ioan 3:27 ,,Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer!”

Ţi-a spus cineva vreodată că Dumnezeu nu-i drept cu tine? Că tu meriţi mai mult?

Ai spus tu cuiva că merită mai mult decât îi este dat?

Atitudinea ucenicilor lui Ioan a fost greşită. Din simpatie faţă de stăpânul lor, nu au judecat bine. Ce uşor ar fi fost pentru Ioan să se simtă neglijat pentru că era pe locul al doilea. Câteodată simpatia prietenilor şi sugestiile lor că suntem trataţi nedrept, pot fi cel mai rău lucru pentru noi. S-ar putea să ne plângem de milă (că nu suntem noi pe primul loc), să permitem ca amărăciunea să dea lăstari şi chiar credinţa să se clatine.

Ce fel de prietenă eşti tu? Ce fel de gânduri le sugerezi altora?

Ioan nu a căzut în plasa lor ci s-a dus la rădăcina problemei. Nu poţi fi mai loial omului decât lui Dumnezeu. Nici nu trebuie să existe comparaţie, nici invidie. Ioan a fost foarte mulţumit cu locul doi. Lupta noastră pentru un loc în frunte nu-şi are rostul. Lupta noastră trebuie să fie pentru a rămâne în voia Domnului. Dacă suntem credincioşi Domnului nu vom căuta puterea ci credincioşia în lucrurile mici. El ne va ridica în lucrare acolo unde darurile Lui sunt cel mai bine exprimate în noi. Ai o inimă mulţumită cu ce ai primit?

Cum mulţumeşti tu Domnului pentru ceea ce ţi s-a dat?

Ioan a ştiut care este misiunea lui de la început: să-L prezinte pe Domnul Isus tuturor.

Misiunea noastră este să-i conducem pe oameni la Cristos.

Acesta este cel mai mare şi măreţ scop în viaţă: Cristos să fie mare şi eu mică.

Vrei ca oamenii să te iubească pe tine sau pe Domnul Isus? Creşte Domnul Isus în viaţa ta şi se micşorează sinele?

Domnul să te ajute să fii o prietenă bună!

Domnul să te binecuvânteze cu prietene bune!

Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

Ioan 14:26

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.