Postul plăcut Domnului

pray-fast*

Isaia 58:5b-7

Isaia 58:5b „Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

*

Ce este postul? Care este postul plăcut Domnului?

Isaia 58:6, ne spune: ,,Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l şi nu întoarce spatele semenului tău.”

Oare ce înseamnă să dezlegi lanţurile răutăţii?

Oare ce înseamnă să deznozi legăturile robiei?

Oare ce înseamnă să dai drumul celor asupriţi?

Oare ce înseamnă să rupi orice fel de jug?

Ce înseamnă să împarţi pâinea ta cu cel flămând? Cu cine împarţi pâinea ta?

Ce înseamnă să aduci în casa ta pe nenorociţii fără adăpost? Cine vizitează casa ta?

Cine sunt oamenii din jurul tău pe care îi acoperi cu îmbrăcăminte?

Ai întors de multe ori spatele semenului tău?

Ce zici despre voluntariat? Eşti gata să faci o muncă fără să fii plătită?

Te uiţi în jur să vezi cine are nevoie de mâncare sau adăpost? Cine în jurul tău are nevoie de o ureche care să asculte o nevoie? Cine are nevoie de un zâmbet sau o vorbă bună? Auzi nevoile familiei tale? Vezi nevoile celor din biserica ta?

Ce spune cartea Levitic (16:29-31) despre scopul şi atitudinea unui om când posteşte o zi?

Scopul postului este mărturisirea şi curăţirea de păcate, iar atitudinea corectă este smerenia.

Ziua închinată Domnului (ca o zi de Sabat) este o zi în care Îl căutăm pe Domnul, ascultăm şi învăţăm de la El, facem ce este bine, creştem în relaţia cu Dumnezeu, recunoaştem cine este El, ajutăm pe cei în nevoie, nu ne certăm, nu ameninţăm cu degetul, nu vorbim de rău pe nimeni.

Care este atitudinea ta în ziua de post?

Care este scopul tău pentru ziua de post? De ce posteşti?

Cum posteşti tu?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul produce bucurie în viaţa credinciosului.

Doamne, Îţi mulţumesc că îmi spui şi mă înveţi ce este postul şi cum trebuie să fie o zi plăcută înaitnea Ta. Ajută-mă să postesc aşa cum ceri Tu, ca să fie primit înaintea Ta tot ceea ce Îţi aduc dintr-o inimă smerită.

 

Doamne, inima mea caută postul plăcut Ţie!

 

Advertisements

Proverbe 23

23*

Proverbe 23

*

Tată ceresc, ajută-mă să ştiu cum să mă port dacă stau la masă la unul din cei mari; să iau seama ce am înainte; să-mi pun un cuţit în gât, dacă sunt prea lacom; să nu poftesc mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Ajută-mă să nu mă chinui ca să mă îmbogăţesc, să nu-mi pun priceperea în aceasta, căci abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Nu mănânc pâinea celui ce are ochiul rău şi nu poftesc mâncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” va zice el; dar inima lui nu este cu mine. Bucata pe care am mâncat-o, o voi vărsa şi cuvintele plăcute pe care le voi spune, sunt pierdute.

Nu vorbesc la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele înţelepte.

Nu mut hotarul văduvei şi nu intru în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva mea.

Îmi deschid inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Primesc mustrare, căci am nevoie de disciplinare ca să nu mor în păcatele mele şi  ca să îmi scot sufletul din locuinţa morţilor. Dacă-mi va fi inima înţeleaptă, cei din jur se vor bucura şi se vor veseli, când buzele mele vor spune ce este bine.

Nu îmi pizmuieşte inima pe cei păcătoşi, ci am totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată şi nu mi se va tăia nădejdea.

Ascult, ca să fiu înţelept; îmi îndrept inima pe calea cea dreaptă.

Nu sunt printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne, căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascult pe tatăl meu şi nu nesocotesc pe mama mea, când a îmbătrânit.

Cumpăr adevărul şi nu-l vând. Caut înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, căci tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl meu şi mama ta, să se veselească cea care m-a născut.

Tată ceresc, Îţi dau inima mea şi să găsească plăcere ochii mei în căile Tale.

Păzeşte pe toţi fiii mei şi pe toţi fraţii mei de femei stricate, căci curva este o groapă adâncă şi străina o fântână strâmtă. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat; ale celor ce se uită la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, când alunecă uşor,  dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă; ale celor a căror ochi se vor uita după femeile altora şi a căror inimă va vorbi prostii; ale celor care sunt ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg; ale celor care spun: „M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”.

Doamne, păzeşte pe toţi cei credincioşi de băuturi alcoolice şi pofte sexuale neîngăduite şi ajută-i să vadă consecinţele groaznice care îi aşteaptă pe cei neascultători de poruncile Tale.

*

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni curaţi,  credincioşi şi ascultători de poruncile Tale!

*

Proverbe 20

20*

Proverbe 20

*

Tată ceresc, iubesc înţelepciunea, de aceea nu iubesc vinul, căci vinul este batjocoritor; nu iubesc nici băuturile tari, căci băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

Nu vreau să păcătuiesc, ci să mă tem de Tine, ca să nu Te supăr. Mă feresc de certuri, căci este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Mă feresc de lene, căci toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Vreau să fiu priceput, căci sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Preţuiesc credincioşia şi nu îmi trâmbiţez bunătatea, căci mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Mă lupt ca să fiu un om neprihănit, căci cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!

Apăr dreptatea şi risipesc răul; îmi mărturisesc păcatele ca să am o inimă curată şi alung înşelătoriile.

Binecuvântează pe cei dragi ai mei ca să se vadă încă din faptele lor o purtare curată şi fără prihană. Dă-ne urechi care aud de la Tine şi ochi care văd lucrările Tale. Păzeşte-ne de sărăcie şi satură-ne de pâine. Nu ne plângem de lipsuri, ci căutăm înţelepciunea, căci cine are buze înţelepte este mai scump decât aurul şi mărgăritarele.

Nu mă lăsa pe mâna celor răi care zic: ,,Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii, căci pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

Tată ceresc, eu cred că planurile se pun la cale prin sfat. Vreau să fac războiul cu chibzuinţă, vreau să mă lupt ca să rămân curată şi să fac alegeri bune în toate domeniile vieţii.

Nu  umblu cu bârfeli, nu dau pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura nu mă amestec.

În gura mea nu va fi blestem, căci dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. În înima mea să nu fie locomie, căci o moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.

Nu zic: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiesc în Domnul şi El mă va ajuta.

Mă depărtez de înşelăciune şi minciună, căci Domnul urăşte două feluri de greutăţi şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

Doamne, îndreaptă paşii mei ca să înţeleg calea Ta.

Vreau să înţeleg că este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.

Dă-mi înţelepciune ca să vântur pe cei răi din jurul meu.

Doamne, Tu cunoşti suflarea omului, căci este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Fie ca bunătatea şi credincioşia să mă păzească şi să mă întărească.

Binecuvântează tinerii din jurul meu şi ţine-i tari pe calea Ta; binecuvântează bătrânii din jurul meu ca să-i preţuiesc ca pe o podoabă şi vindecă-ne pe toţi, ca împreună să Te lăudăm pe Tine!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi ca să preţuim bunătatea şi credincioşia!

20a

Proverbe 4

proverbs 4Proverbe 4

Tată ceresc, ascult învăţătura Ta şi iau aminte, ca să pricep. Tu îmi dai sfaturi bune şi nu lepăd învăţătura Ta.

Când eram încă un copil la tatăl meu şi prunc gingaş la mama mea, ei mă învăţau atunci, şi-mi ziceau: „Păstrează bine în inima ta cuvintele noastre, păzeşte învăţăturile şi vei trăi!”

Tată ceresc, ajută-mă să dobândesc înţelepciune şi pricepere; să nu uit cuvintele gurii Tale şi nu mă abate de la ele; să nu părăsesc înţelepciunea căci ea mă va păzi; să o iubesc şi ea mă va ocroti!

Vreau să înţeleg începutul înţelepciunii, să dobândesc înţelepciunea şi cu tot ce am, să dobândesc priceperea; s-o înalţ şi ea mă va înălţa; ea va fi slava mea, dacă o voi îmbrăţişa. Ea îmi va pune pe cap o cunună plăcută, mă va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Tată ceresc, Te ascult, primesc cuvintele Tale ca anii vieţii mele să se  înmulţiască.

Arată-mi calea înţelepciunii şi povăţuieşte-mă pe cărările neprihănirii.

Binecuvântează-mă când voi umbla, ca pasul să nu-mi fie stânjenit; şi când voi alerga, să nu mă poticnesc.

Ajută-mă să ţin învăţătura, să n-o las din mână; s-o păstrez, căci ea este viaţa mea; să  nu intru pe cărarea celor răi şi să nu umblu pe calea celor nelegiuiţi, ci să mă feresc de ea; să  nu trec pe ea, ci s-o ocolesc trecând înainte!

Păzeşte-mă de cei răi, căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

Păstrează-mă pe calea celor neprihăniţi, căci cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

Păzeşte-mă de calea celor răi, căci calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Tată ceresc, iau aminte la cuvintele Tale, îmi plec urechea la vorbele Tale! Îmi doresc să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii mei, ci să le păstrez în fundul inimii mele, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Tată ceresc, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii; să izgonesc neadevărul din gura mea şi să depărtez viclenia de pe buzele mele; ochii mei să privească drept şi pleoapele mele să caute drept înaintea Ta; cărarea pe care merg să fie netedă şi toate căile mele să fie hotărâte; să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga şi să mă feresc de rău.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să luăm aminte la învăţăturile Tale!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (12)

7 bigIsaia 40

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi

pe Dumnezeu?

Şi

cu ce

asemănare

Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cât de mare este Creatorul tău?

Acest capitol ne ajută să înţelegem cine este Dumnezeu, nu cine gândim noi că este.

Trăiesc eu prin credinţă când trec prin probleme?

Cred eu că Dumnezeu este suficient de puternic să mă ajute? Mă încred în El?

Naţiunea lui Israel se întreba dacă Dumnezeu poate ajuta. Au fost duşi în robia Asiriană, apoi în robia Babiloniană şi au ajuns să se întrebe dacă Dumnezeul lor este mai mare decât idolii popoarelor din jur.

Când noi trecem prin greutăţi trebuie să ne uităm cine este Dumnezeul nostru.

Recunoaştem noi că El este un Dumnezeu viu şi adevărat care are grijă de noi?

Cum ne schimbă El perspectiva când ne uităm la El?

Cum L-ai descrie pe Dumnezeu? Cine este Dumnezeu pentru tine?

Scumpe Tată, mă bucur să ştiu că Tu eşti Creatorul meu,Tu eşti Tatăl meu ceresc,Tu mă iubeşti, Tu mi-ai iertat păcatele, Tu mi-ai dat Duhul Sfânt, Tu mi-ai dat Cuvântul Tău.

Doamne, Te laud pentru că eşti cu mine în problemele vieţii, pentru că mi-ai scos viaţa din groapă, pentru că mă binecuvântezi cu lucruri bune, pentru că mă aperi, pentru că îmi descoperi căile Tale, pentru că ai milă de mine, pentru harul (favoarea) Tău, pentru că bunătăţile şi îndurările Tale nu se sfârşesc niciodată, pentru că mă înţelegi (ştii că sunt ţărână), pentru că domneşti peste întreg pământul (nu mă tem de alţii).

Doamne, Te laud pentru că eşti Păstorul meu cel bun, Călăuzitorul meu, Scutul şi Adăpostul meu, Cetăţuia mea, Prietenul meu, Lumina mea, Pacea mea, Ajutorul meu, Speranţa mea, Sfătuitorul meu, Mângâietorul meu.

Doamne Isuse, Te laud pentru că eşti bun, eşti sfânt, eşti atotputernic, eşti măret, eşti răbdător, eşti îndurător, eşti drept, eşti adevărat, eşti curat, eşti credincios, eşti înţelepciune, eşti speranţă, eşti mângâiere, eşti un loc de adăpost, eşti pace, eşti pâinea vieţii, eşti apa vieţii, eşti Medicul suprem, eşti suveran, eşti Dumnezeu tare, eşti Părintele veşniciilor, eşti Biruitorul.

 

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (11)

6 bigIsaia 40

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Iată câteva versete care Îl descriu pe Dumnezeu:

Doamne, Tu eşti nemărginit de mare!

Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri. Dim locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană: vin care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa şi pâine care-i întăreşte inima. Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. În ei îşi fac păsările cuiburi iar cocostârcul  îşi are locuinţa în chiparoşi; munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri. El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

Tu, Doamne, aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare; puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeeu. Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor. Psalmul 104:10-22

Doamne, cu mintea mea limitată, eu nu pot pricepe măreţia Ta, de aceea, mă încred în Tine cu inima mea. Tu eşti deasupra puterii mele de înţelegere, dar Te iubesc pentru că Tu m-ai creat şi mă iubeşti. Nădejdea mea este în Tine. Îţi dau Ţie toate lucrurile chiar şi cele pe care le cred mici, ca nu cumva să se transforme în lucruri mari care să-mi aducă frica în viaţa mea.

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

Doamne, ai milă de noi!

mercyIsaia 33

Isaia 33:2a

„Doamne,

ai

milă

de

noi!”

*

 

Vai de vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vai de cei ce jefuiesc. Vai de cei ce pustiesc.

Dumnezeu, Judecătorul, îi va pedepsi, iar pe cei credincioşi îi va apăra.

Întotdeauna când ne întoarcem la Dumnezeu, El are har pentru noi şi ne iartă (căci ştie din ce suntem făcuţi). Trebuie să ne temem de El cu o teamă sfântă. Cu reverenţă să-I dăm locul cel mai bun (inima) în fiecare zi. El poate păzi inima noastră. El niciodată nu ne părăseşte, nu ne uită şi nu ne lasă singuri. Orice am greşit, El nu ne părăseşte, ci aşteaptă să ne întoarcem la El cu pocăinţă. Te-ai depărtat de Domnul? Dumnezeu nu se schimbă. Eu şi tu, da, ne schimbăm.

El ne aşteaptă, ne iubeşte şi vrea restaurarea noastră.

Cine sunt vrăjmaşii tăi? Te temi de ei? Biruinţa noastră este câştigată atunci când Domnul e de partea noastră. Sau mai bine zis când noi suntem de partea Lui. Suntem noi de partea Lui? În care domeniu din viaţa ta te cercetează Domnul şi-ţi spune să te întorci la El? Strigi către Domnul după ajutor? Cum descrii strigarea ta?

Iată strigarea mea când sunt înconjurată de duşman:

Doamne, Tu eşti înălţat şi locuieşti în înălţime. Tu eşti drept şi nepărtinitor. Tu dai înţelepciune şi Tu dai pricepere. Tu eşti statornic. Tu eşti izvorul mântuirii. Ai milă de mine, căci nădăjduiesc în Tine. Fii ajutorul meu în fiecare dimineaţă. Fii izbăvirea mea la vreme de nevoie (v.5,6,2). Nu mă lăsa să mă plâng şi să umblu pe drumuri străine (v.8). Nu mă lăsa să tremur, să jelesc, să tânjesc, să fiu întristată, nici să fiu dată de ruşine, nici să cad ca o frunză (v.9), ci să mă tem de Tine, căci Tu eşti comoara, înţelepciunea, priceperea şi mântuirea mea (v.6). Ajută-mă să umblu în neprihănire, să vorbesc fără vicleşug, să nesocotesc un câştig scos prin stoarcere, să-mi trag mâinile înapoi ca să nu primesc mită, să-mi astup urechile ca să nu audă cuvinte setoase de sânge, să-mi leg ochii să nu vadă răul (v.15) pentru că vreau să locuiesc în locuri înalte, unde este siguranţă; în prezenţa Ta, căci Tu eşti o stâncă tare pentru mine. Tu eşti locul meu de scăpare. Tu ai grijă de nevoile mele (pâine şi apă) (v.16). Tu eşti Împăratul meu, şi ochii mei vor vedea strălucirea Ta (v.17). Ochii mei vor vedea judecata Ta asupra vrăjmaşilor (v.19). Ochii mei vor vedea Ierusalimul, cetatea sărbătorilor, ca o locuinţă liniştită şi în siguranţă (v.20).

Doamne, Tu eşti minunat, Tu eşti Judecătorul, Tu eşti Legiutorul, Tu eşti Împăratul, Tu eşti Mântuitorul (v.21-22)! Tu mă vindeci şi Tu mă ierţi (v.24).

 

Doamne, inima mea strigă către Tine,

mereu,

după ajutor!