Un singur părinte

 

Ioan 4:43-54

*

Ioan 4:46

„În Capernaum era un

slujbaş împărătesc

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Nu ştim ce s-a întâmplat cu mama acestui copil bolnav.

În fiecare familie intervin situaţii când unul dintre părinţi lipseşte şi celălalt trebuie să poarte toate responsabilităţile. Poate fi o situaţie de călătorie sau afacere (business), o urgenţă sau boală, moartea şi divorţul. Trebuie explicată orice schimbare în familie. Chiar şi copii mici se îngrijorează. Ei simt tristeţea, singurătatea şi nesiguranţa. Copiii ştiu când lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. De multe ori simt că nu li se spune adevărul.

Divorţul este lucrul cel mai greu pentru copii, de aceea trebuie multă atenţie la explicare.

Moartea unui părinte este o ocazie de a discuta despre viaţa după moarte, despre credinţă şi înviere.

Când copilul rămâne numai cu un părinte, va încerca să schimbe regulile, să vadă ce anume rămâne la fel. Va trebui să fii la fel cu dragostea şi cu disciplina, nu să îţi plângi de milă sau să răsfeţi copilul.

Menţine rutina normală, deoarece aceasta contribuie la stabilitatea casei. Oboseala fizică este un pericol. Roagă-te  pentru înţelepciune; trebuie să păstrezi echilibru. Cere ajutor copilului, vecinului, rudelor, prietenilor.

Cum vorbeşti tu cu copilul despre lucruri grele şi triste?

Cum ai explica tu unui copil ce este divorţul?

 

Domnul să protejeze familia ta!

 

Te rogi ca să te împotriveşti minciunii?

Cum te rogi pentru vorbirea copilului tău?

 „Mare

putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

Sfinte Tată,

luminează-l pe copilul meu să aleagă adevărul şi să respingă minciuna. Ajută-l să înţeleagă că minciuna este o bază pentru celelalte păcate (pavează drumul pentru rău), că aduce moarte, separare de Dumnezeu şi confuzie în viaţa lui, că diavolul este tatăl tuturor minciunilor (Ioan 8:44), că are consecinţe grave, că trebuie pedepsită (Proverbe 19:5) şi trebuie să se ferească de ea. Descopere-i că nu scapă dacă minte şi nici nu se rezolvă problema (minciuna are picioare scurte). Dă-mi înţelepciune să explic ce spune Cuvântul despre minciună, cum să mă rog şi cum să-l disciplinez. Doamne, smulge din rădăcină toate minciunile din mine şi din copilul meu şi pune adevărul Tău. Nu mă lăsa să trec cu vederea minciunile copilului pentru că şi eu mint, ci, mai degrabă să mă schimb de dragul Tău şi de dragul copilului meu, căci nu-i mai mare bucurie decât să văd pe copilul meu că umblă în adevăr (3 Ioan 1:4). Mă rog ca Mângâietorul, Duhul adevărului să-l călăuzească în tot adevărul (Ioan 16:13) care să aducă integritate în viaţa lui.

Doamne, aminteşte-i copilului meu să spună adevărul!

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.