Isaia 25:1a
„Doamne,
Tu
eşti
Dumnezeul meu.”
*
Doamne, Tu eşti Dumnezeu meu! Pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate. Planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.
Tu, Doamne, ai prefăcut în dărâmături cetatea celor răi, Tu ai nimicit cetatea cea mare a străinilor, de aceea Te slăvesc popoarele care se încred în Tine. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.
Doamne, Tu ai domolit zarva popoarelor cum domoleşti căldura într-un pământ arzător. Cum este înnăduşită căldura de umbra unui nor aşa ai înnăduşit cântările de biruinţă ale asupritorilor.
Tată, mă bucur să ştiu că Tu pregăteşti pe muntele Tău cel sfânt un ospăţ de bucate gustoase şi miezoase, pline de măduvă. Tu înlături mahrama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile. Tu dai la o parte tot ceea ce îi împiedică pe oamenii să Te vadă şi să Te recunoască ca Domn şi Stăpân.
Tu nimiceşti moartea pe vecie!
Tu ştergi lacrimile de pe toate feţele!
Tu îndepărtezi ocara de peste oameni!
Tu eşti Dumnezeul nostru în care avem încredere că ne mântuieşte!
Ne veselim şi ne bucurăm de mântuirea Ta!
Ne odihnim sub mâna Ta cea mare care ne ocroteşte!
Cei răi vor fi călcaţi în picioare. Cei mândri vor fi doborâţi. Dibăcia mâinilor celor răi va fi o nimica, pentru că Tu prăbuşeşti la pământ zidurile lor cele înalte şi le surpi temeliile la pământ, în ţărână.
Doamne, mă bucur că Tu mă iubeşti şi eu sunt fiica Ta.
Inima mea Te înalţă, Doamne,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!