Mila

Matei 18:15-35

Matei 18:33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cineva ai avut milă recent. Pe cineva ai iertat recent din toată inima ta. Așa ar trebui să fie. Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Poate eşti superficială şi spui că nu-i nimic. Sau poate alegi să ierţi din toată inima. Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (9)

3 bigIsaia 40:27-31

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Aici pe pământ experimentăm boală, necazuri, sărăcie, apăsare, şi uneori vom fi tentaţi să ne plângem de soarta noastră. Alteori credem că drepturile noastre sunt nerespectate. Ne întrebăm dacă Dumnezeu vede şi ajută. Nemulţumirea pentru ceea ce se întâmplă în viaţa noastră este un păcat. Cum putem birui nemulţumirea? Cu mulţumire. Dacă atenţia noastră este la ceea ce nu avem vom ajunge la nemulţumire. Dacă ne numărăm binecuvântările una câte una, vom ajunge la mulţumire.

Te plângi că nu-i drept ce ţi se întâmplă ţie? Te-au obosit responsabilităţile vieţii? Ţi se pare că ţi se termină răbdarea într-o relaţie importantă? Eşti frustrată că nu ai un loc de muncă de o perioadă lungă de vreme? Apăsarea şi povara vieţii ţi-au întunecat gândirea şi înţelegerea?

Dumnezeu înţelege mai mult ce se întâmplă în viaţa ta decât poţi tu să-ţi imaginezi.

Îţi numeri binecuvântările? Te încrezi în Domnul pentru nevoile tale?

Dumnezeu nu se schimbă faţă de mine. El mă iubeşte necondiţionat. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui slab. Sub presiunea datoriilor zilnice şi cerinţelor celor din jur, puterea noastră creşte dacă ne punem încrederea în promisiunile lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne dea odihnă tuturor celor ce ne încredem în El.

Pune în cuvinte nevoia ta şi încrede-te în Domnul pentru ea. Roagă-te Domnului să te ridici deasupra problemei şi să umbli fără să osteneşti.

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu ne ajuţi să avem o inimă mulţumită în orice vreme. Tu mă ajuţi să mă ridic deasupra problemelor zilnice. Tu mă ajuţi să-mi număr binecuvântările şi să mă încred în Tine pentru toate nevoile mele.

 

Inima mea spune: Doamne cât de mare eşti!

 

Luaţi aminte!

28maiIsaia 34:1-7

Isaia 34:1a

„Apropiaţi-vă,

neamuri,

să auziţi!

Popoare,

luaţi aminte!”

 

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Care sunt ameninţările din viaţa ta? Cine sau ce te ameninţă pe tine?

Unde te uiţi după ajutor?

Uneori ameninţările din viaţa noastră sunt judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat. El vrea să ne aducă pe calea credinţei.

Dumnezeu este singura noastră speranţă.

Dumnezeu va judeca răul. Cum va pedepsi răul? Crezi că e necesară judecata răului?

Isaia vorbeşte tuturor naţiunilor pământului, cerului şi pământului despre judecata care va avea loc. Va fi un cataclism cosmic. Va fi un colaps total.

Numai Cuvântul Domnului nu va cădea.

Pe ce se bazează viaţa ta? Pe Cuvântul lui Dumnezeu?

Sau ai refuzat mereu adevărul prezentat de El? Eşti de partea lui Dumnezeu sau împotriva Lui?

 

Domnul este mânios din pricina păcatului; va nimici cu desăvârşire şi va măcelări totul. Va fi sânge peste tot, căci sabia Domnului va pedepsi păcatul şi păcătoşii. Scena descrisă este înspăimântătoare, îngrozitoare. Oare de ce această imagine? Pentru că păcatul este urât. Aşa vede Domnul păcatul: trupuri moarte, miros greu, urgie, măcel, sânge, foc, stele care vor cădea cum cad toamna frunzele din copaci, animale sălbatice, smoală, pucioasă, spini, mărăcini, sălbăticiune.

Oare de ce Dumnezeu urăşte păcatul aşa de mult?

Păcatul opreşte binecuvântarea Lui. Păcatul distruge creaţia Lui.

Cum vedem noi păcatul? Doar o greşeală?

Doamne, mă apropiu de Tine ca să Te aud. Vreau să iau aminte la ceea ce spui Tu ca să nu ajung sub judecata şi sub pedeapsa Ta. Mă depărtez de păcat ca să nu pier. Iubesc Cuvântul Tău căci este veşnic şi adevărat. Mă bazez pe promisiunile Tale, mă rog şi caut curăţia inimii mele.

 

Doamne, inima mea urăşte păcatul!

 

O pildă

Ioan 13:1-17

Ioan 13:15a

„Pentru că

Eu v-am dat o pildă

ca şi voi

să faceţi

cum am făcut Eu.“

*

Cum înţelegi slujirea?

Domnul Isus are putere să curăţească şi să ierte păcatele.

Sunt două feluri de curăţiri: una trupească  (spălat cu apă) şi una spirituală (spălat de păcat).

Domnul nu are favoriţi, ci El îi iubeşte şi-i iartă pe toţi. El le dă ocazie tuturor să se pocăiască. Unii oameni nu recunosc păcatul pentru că nu cunosc Cuvântul.

Domnul întotdeauna cunoaşte pe cei ce sunt curaţi şi pe cei ce nu sunt curaţi.

Care sunt cele două curăţiri şi care e importanţa lor?

Ce este pocăinţa? Este un eveniment unic, o singură dată în viaţă? Este ceva ce trebuie să faci zilnic?

Crezi tu că Domnul iartă orice păcat?

Crezi tu cu adevărat că Domnul te iartă dacă Îi ceri? Mulţumeşti tu pentru iertare?

Îi condamni tu pe alţii că au greşit şi nu pot fi iertaţi?

Îţi este uşor să ierţi pe alţii? Crezi că Domnul te iartă pe tine, dar nu şi pe alţii?

Au greşit alţii mai mult faţă de tine decât ai greşit tu faţă de Domnul?

*

Iertarea este o slujire. Cei ce urmează pe Domnul trebuie să slujească altora. Numai în umilinţă pot fi împlinite nevoile altora. În Împărăţia Domnului cine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat de Cristos. Noi putem să-i păcălim pe alţii, dar nu pe Domnul.

*

Îţi aminteşti de o ocazie recentă când de dragul lui Cristos, te-ai coborât jos de tot în slujire faţă de cineva în nevoie şi ai văzut o eliberare din păcat în viaţa acelei persoane?

Domnul să te binecuvânteze cu o inimă smerită, gata de slujire!

Cu faţa la pământ

Genesa 50:15-26

Genesa 50:17-18  

„Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”

*

Te mustră conştiinţa pentru faptele tale?

Te gândeşti cum să rezolvi tu problemele?

Fraţii lui Iosif au vrut să rezolva problema lor cu o minciună. Tatăl lor nu a lăsat nici o poruncă cu privire la relaţia dintre fraţi, înainte de moarte.

Oare de ce nu au avut curajul doar să-şi ceară iertare? De ce au mai adăugat şi o minciună?

Din teamă!?

Păcatul aduce teamă. Teama are cu ea pedeapsa. Dumnezeu vrea să ne elibereze de teamă căci El este dragoste şi în dragoste nu este frică. Dragostea Lui alungă teama.

Fraţii lui Iosif s-au aruncat cu faţa la pământ şi au cerut iertare de la Iosif.

Când ultima dată te-ai aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi i-ai cerut iertare?

Când ultima dată te-ai prăbuşit la picioarele Domnului şi ţi-ai mărturisit păcatele?

Când ultima dată ai plâns cu amar pentru purtarea ta cea rea?

Te doare păcatul tău?

Vrei să părăseşti robia păcatelor şi să alegi robia Domnului?

Când ultima dată ai spus Domnului că vrei să fii robul Lui?

Nu vezi tu că bunătatea Domnului te îndeamnă la pocăinţă?

1 Ioan 1:7 ne spune: ,,Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

Pentru care păcate te vei prăbuşi în genunchi înaintea Domnului astăzi?

Minciuna? Lăcomia? Mândria? Răutatea? Mânia? Amărăciunea? Pofta rea? Uşurătatea? Legalismul? Necredinţa? Neiertarea? Supărarea? Idolatria? Imoralitatea? Gânduri murdare? Judecăţi, prejudecăţi? Resentimente? Bârfă? Vorbire de rău? Lene? Nepăsare? Făţărnicie? Îngrijorare? Teamă? Lipsa rugăciunii? Necitirea Cuvântului? Lipsa părtăşiei frăţeşti? Nemulţumirea? Invidia? Cearta? etc.

Cu cât stai mai mult în prezenţa Domnului, vei căuta sfinţirea,  vei vedea păcatele pe care trebuie să le mărturiseşti Domnului şi să le părăseşti. Puterea de a părăsi păcatul vine de la Dumnezeu. Isus Cristos a murit ca să ne elibereze din păcat.

Tu cere iertare Domnului în fiecare zi!

Vestim viaţa veşnică

1 Ioan 1:1-10

,,Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată;– deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de  orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Este foarte greu să ştim ce a fost la început. Oamenii au multe teorii, dar numai Cuvântul Domnului ne spune adevărul. Ioan a avut harul să cunoască prin revelaţie ce era de la început. A văzut cu ochii lui şi a pipăit cu mâinile lui ,,Cuvântul care S-a făcut trup“. A mărturisit despre viaţa veşnică care i-a fost arătată.

Crezi tu ce spune Cuvântul despre ,,începutul zidirii“?

Ce ai auzit cu urechile tale, ce ai văzut cu ochii tăi, ce ai pipăit cu mâinile tale? Care este mărturisirea ta? Ce ţi-a arătat Tatăl ţie?

Care este vestea bună pe care ai auzit-o şi o duci mai departe?

Vesteşte cu bucurie ce ai văzut şi ai auzit despre Domnul!

Te recunoşti în persoana lui Petru?

Ioan 18:1-27

Ioan 18: 19

,,Marele preot

a întrebat pe Isus

despre ucenicii Lui

şi

despre învăţătura Lui.”

Cunoşti învăţătura Domnului Isus? Cum se poate ca un mare preot (care cunoştea Legea), să nu recunoască învăţătura Domnului Isus? De ce este greu pentru unii oameni foarte religioşi ca să recunoască adevărul?
Din exemplul lui Petru înţelegem că oricine poate ajunge într-o stare de tăgăduire a Mântuitorului. Petru s-a lepădat de trei ori. Un păcat aduce altul şi altul după el. Ce anume din exemplul lui Petru te-ar ajuta în starea ta de negare?
Domnul ştie că noi vom cădea, dar este gata să ne dea iertare când ne pocăim.
Petru nu a fost un rebel. A fost slab şi fricos. Tu cum eşti? Unde ai căzut? Care îţi este păcatul? Poţi să îţi vezi păcatul? Eşti gata să-l mărturiseşti Domnului şi să îţi ceri iertare? Cum Îi vei mulţumi Domnului pentru iertarea din săptămâna aceasta?
Petru a plâns cu amar. Cum îţi plângi tu păcatul? Te doare păcatul tău?
Te recunoşti în persoana lui Petru?
Domnul Isus S-a lăsat legat şi răstignit ca eu şi tu să fim liberi.
Ce înseamnă eliberarea şi libertatea pentru tine?
Domnul Isus îi iubeşte pe cei ce sunt ai Lui şi are grijă de ei.
Domnul i-a apărat pe ucenici când a spus celor ce L-au căutat, să-i lase pe ucenici să plece. Cum ai tu grijă de cei de lângă tine şi cum îi aperi? Este atenţia ta numai la tine sau vezi şi pe cei din jurul tău?
Fiecare persoană trebuie să aleagă: credinţa sau necredinţa.
Necredinţa aduce frică şi cine se teme nu poate face o lucrare. Credinţa poate lucra.
Ce alegi tu în problema ta? Credinţa sau frica?
Există curăţire şi iertare pentru cei ce se pocăiesc.
Petru a fost iertat. A fost şi folosit de Dumnezeu ca să lucreze în Împărăţia Lui şi a rămas un exemplu pentru noi. Ce este pocăinţa pentru tine? Trebuie să te pocăieşti în fiecare zi? Cum ţi-e inima când ceri iertare Domnului?

Domnul are un viitor şi pentru tine!
El vrea să te folosească în Împărăţia Lui!