Mândrie sau umilinţă?

humbleIsaia 26:5-6

„El

a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.”

 *

Este o cetate îngâmfată a cărei cădere este hotărâtă. Domnul o va doborî la pământ şi o va arunca în ţărână. Mândria, îngâmfarea, trufia, fudulia sunt păcate. Dumnezeu va distruge pe toţi cei care nu renunţă la aceste păcate.

Este mândria cel mai grav, greu, mare, păcat?

Problemele noastre: frica de alţii (cum ne văd) şi resentimentul faţă de critică izvorăsc din mândrie. Ne îngrijorăm despre ce vor zice alţii despre noi şi despre ceea ce o să se întâmple cu noi. Dacă în centrul vieţii noastre este Domnul (nu noi), trăim fără îngrijorări. Acceptăm tot ce ne dă El. Nu avem nimic de ascuns, nu pretindem că suntem alţii, suntem transparenţi.

Mândria este o închinare la sine. Uneori ne consumăm timpul pentru mândria lumii (carieră, bani, frumuseţe fizică etc.). Opusul mândriei este umilinţa. Căutarea umilinţei este cel mai bun lucru (leac), este sănătate fizică şi spirituală. Duhul Sfânt ne ajută să învingem mândria.

Se vorbeşte mult de  cele şapte păcate: pofta rea, nestăpânirea, lăcomia, uciderea, mânia, invidia şi mândria. Se spune că mândria le generează pe toate. Tu ce crezi?

Opusul lor este păstrarea curăţiei morale, stăpânirea de sine, mulţumirea, diligenţa, răbdarea, bunătatea şi umilinţa.

Mândria creează conflicte, umilinţa vindecă rănile.

Mândria este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu oamenii. Este competiţie, rebeliune, egoism, bârfă, nemulţumire, invidie, poftă rea, neiertare. Este mândrie când privim pe alţii de sus în jos, este mândrie când privim pe alţii de jos în sus prin bârfă.

Practică umilinţa ca să învingi mândria. Este o alegere pe care trebuie să o facem.  Alege să ierţi, să iubeşti, să dai, să te pocăieşti, să cauţi pacea şi armonia etc.

Temperamentul te duce la conflicte. Mândria te ţine acolo.

Mândria este cauza tuturor problemelor în viaţă. Mândria ne face artificiali, umilinţa ne face reali.

Umilinţa aduce pace interioară. Ce cauţi: mândria sau umilinţa?

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Advertisement

Învierea morţilor

Ioan 5:16-30

Ioan 5:29

„Cei ce au făcut

binele

vor învia pentru viaţă

iar

cei ce au făcut

răul

vor învia pentru judecată.“

Crezi în învierea morţilor?

Moartea este o certitudine. Crezi tu că şi învierea morţilor este o certitudine?

Când moare cineva drag, dacă suntem credincioşi ne gândim că în viitor îl vom întâlni, în Împărăţia Domnului şi ne gândim la învierea morţilor.

Acum, astăzi, Domnul Isus este Salvatorul, Mântuitorul tuturor celor ce aleg să creadă ceea ce este scris în Scripturi.

Va veni o zi (poate astăzi, poate mâine) când Domnul Isus va fi Judecătorul tuturor celor ce aleg să nu creadă ceea ce este scris în Scripturi.

Crezi tu că Isus este Fiul lui Dumnezeu?

Crezi tu că El şi Tatăl lucrează împreună şi sunt în unitate desăvârşită în tot ceea ce fac?

Este Domnul Isus Salvatorul tău?

Crezi tu că El a murit pe cruce pentru păcatele tale?

Domnul ne spune adevărul despre cei ce au murit. „Nu voim fraţilor să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit (murit), ca să nu vă întristaţi ca ceilalti oameni care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El. Căci Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângăiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.“ 1 Tesaloniceni 4:13-18

Domnul să te mângâie pentru pierderile pe care le-ai avut în viaţă!

Tu fă binele!

Închinarea în Duh şi Adevăr

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:23

„Închinătorii adevăraţi

se vor închina Tatălui

în Duh şi Adevăr.“

*

 

Ce înseamnă să ne închinăm în Duh şi Adevăr?

 

Domnul vrea ca noi să ne închinăm LUI, în Duh şi în Adevăr.

Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr.

Duhul Sfânt ne ajută şi ne învaţă cum să ne închinăm.

Adevărul este Cuvântul care ne învaţă cum să ne închinăm.

 

Isus este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Numai El poate da viaţa veşnică.Viaţa veşnică pe care o dă El este complet satisfăcătoare. El dă viaţa veşnică celor ce cred.

Recunoaşterea şi mărturisirea păcatelor este necesară ca să fim curaţi.

Avem nevoie de curăţire înainte de închinare, ca să fim ascultaţi şi primiţi de Dumnezeu.

Când nu înţelegi căile Domnului, nu te îndoi. El lasă anumite situaţii în viaţa ta ca să te ajute să vezi anumite păcate la care să renunţi sau anumite consecinţe ca să te fereşti de păcat. Nu fi descurajată. Lucrarea Duhului Sfânt este ca să ne curăţească de păcate şi să rodească în noi lucruri noi cum sunt bunătatea, blândeţea, bucuria, pacea etc.

Domnul Isus împlineşte diferite nevoi. Cele mai mari nevoi ale sufletului sunt dragostea, bucuria, pacea.

 

Cum ai explica tu închinarea în Duh şi în Adevăr? Vii oricum la închinare? Este bine oricum? Ce zici despre uşurătate şi despre reverenţă?

Îţi este greu să recunoşti anumite păcate în viaţa ta? Cât timp stai înaintea Lui ca să-ţi arate păcatele la care trebuie să renunţi? Crezi că înainte de închinare trebuie curăţire de păcate sau rugăciune de mărturisire?

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta?

Care ar fi nevoile tale cele mai mari? Cui ceri ajutor?

Ce ţi-a spus Domnul cu privire la închinarea ta?

Cum te-ai închinat săptămâna aceasta?

 

Doamne, mulţumesc că Tu mă înveţi şi mă ajuţi

să mă închin Ţie în Duh şi Adevăr!

 

Ce înseamnă să îţi duci crucea?

Ioan 19:17 

,,Isus,

ducându-Şi

CRUCEA

a ajuns la locul zis al

,,Căpăţânii“,

care în evreieşte

se cheamă

,,Golgota.“

Domnul Isus a fost socotit necurat pentru că a ales să poarte păcatele mele şi păcatele tale. El a fost făcut păcat, ca eu şi tu să fim curaţi. El a fost necurat pentru că a purtat pentru mine, gândurile mele rele, mânia mea, superficialitatea mea, minciuna mea, critica mea, lipsa mea de bunăvoinţă, neglijenţa mea, etc. A fost scos în afara oraşului, în afara cetăţii, afară din tabără, ca şi ţapul lui Azazel, pentru ca eu şi tu, care eram departe de Dumnezeu, să fim apropiaţi de El.
Simon din Cirena a avut parte de crucea Lui, şi a rămas amintit pe paginile Bibliei.
Care este partea ta în crucea lui Cristos? Eşti doar un spectator?
Mulţi plâng în vinerea mare la vederea suferinţelor Domnului, dar nu se implică, nu poartă crucea, nu dovedesc adevărata pocăinţă după ce au primit salvarea Mântuitorului.

Plângi tu pentru suferinţele Lui? Plângi pentru păcatele tale care au fost cauza suferinţelor Lui? Continui să te rogi pentru izbăvire şi eliberare de sub puterea păcatului? Cauţi tu ascultarea de Domnul prin credinţă?

Noi putem să plângem acum în pocăinţă sau vom plânge odată la marea judecată când harul Domnului nu va mai fi la dispoziţia noastră.

Emoţiile şi sentimentele religioase, fără angajament personal şi implicare în lucrarea Domnului, în fiecare zi, nu ajută. Ziua judecăţii o va dovedi.

Domnul să te ajute să îţi porţi crucea în fiecare zi!