Mândria şi smerenia

18aIsaia 20-23

Isaia 23:9

„Domnul oştirilor

a luat această hotărâre,

ca să ruşineze mândria

a tot ce străluceşte

şi să smerească

pe toţi cei mari ai pământului.”

Dumnezeu foloseşte naţiunile pământului să-Şi împlinească planul şi să-Şi descope adevărurile Lui. Uneori Dumnezeu cere lucruri şocante ca să-Şi prezinte mesajul. Dumnezeu i-a cerut lui Isaia să umble gol şi desculţ trei ani de zile ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi Etiopia. Isaia a fost umilit. Egiptul şi Etiopia vor fi umilite când va veni Asiria şi le va distruge. Vor fi pedepsite pentru mândria lor.

Poporul Domnului trebuia să înţeleagă că Egiptul şi Etiopia nu pot fi aliaţi împotriva Asiriei, ci numai Domnul poate fi refugiul lor. Tot aşa, şi copiii Domnului când trec prin crize, trebuie să gândească altfel decât ceilalţi oameni necredincioşi.

Dumnezeu este refugiul nostru şi cu umilinţă să ne încredem în El.

Edomul este Iordania de azi. Este noapte şi va fi noapte în Edom. Aceasta înseamnă că Edomul va înceta ca naţiune. Nu este speranţă pentru Edom.

Confuzia întunericului în orice domeniu sau experienţă a vieţii este alungată numai de Lumina adevărată.

Cuvântul Domnului trebuie auzit şi trăit. Pentru anumiţi oameni este noapte şi va fi noapte pentru totdeauna. Ei nu vor să vină la Lumină.

Ierusalimul este prezentat alături de popoarele care Îl resping pe Domnul. De obicei, Ierusalimul este descris ca fiind deasupra altor popoare. Isaia vede oraşul cu oameni plini de învăţătură care ar fi trebuit să ducă la pocăinţă. În loc să se întoarcă la Dumnezeu ei vor să petreacă. În aroganţa lor au refuzat să ceară ajutor de la Dumnezeu, să se supună voiei Lui şi să se încreadă în protecţia Lui. Dumnezeu va pedepsi păcatul lor.

Ai tu multă învăţătură despre Domnul? Ce faci cu ea? Te duce la pocăinţă sau la mândrie? Când ţi-e greu, începi să te revolţi sau te umileşti sub pedeapsa Domnului?

Doamne, îmi doresc să am o învăţătură care duce la smerenie şi pocăinţă, ca să nu mă revolt când este greu, ci, să cer ajutorul Tău.

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Advertisement

Ziua aceea

Isaia 2

*

Isaia 2:11b

*

„Numai

Domnul

va fi înălţat

în ziua aceea.”

*

 

Cum defineşti ziua Domnului?

Ioel 2:11, Zaharia 14:9, Maleahi 3:2-3, spun că ziua Domnului este o zi înfricoşată, o zi în care Domnul va fi Împărat înălţat peste tot pământul, o zi în care va fi o mare curăţire pe care o va face Domnul în viaţa celor aleşi, ca ei să aducă daruri neprihănite.

Zilele din urmă au început odată cu naşterea Domnului Isus. Noi trăim în zilele din urmă. Isaia vorbeşte despre zilele din urmă (încă în viitor) când în Ierusalim va fi tronul de domnie pentru o mie de ani (Isaia 2:2). Domnul Isus se va întoarce la Ierusalim unde va fi centrul mondial de guvernare şi de închinare a naţiunilor pământului. Naţiunile vor merge la Ierusalim pentru că El va învăţa pe poporul Lui legile Lui, ca să umble pe căile Lui, în ascultare de El.

Ce mare bucurie şi speranţă că va veni ziua când toate naţiunile vor fi învăţate de Domnul să umble în căile Lui! Nu va mai fi război şi toate resursele pământului vor fi folosite în scopul păcii.

De ce te duci tu la biserică? Care este motivul? Ca să înveţi căile Domnului? Ca să înveţi ascultarea de El?

Domnul este Învăţător pentru credincioşi şi Judecător pentru necredincioşi. Nu va fi pace pe pământ până nu va veni Domnul. Domnul Isus este sursa păcii. El este Prinţul păcii.

Doamne Isuse, mulţumesc pentru pacea pe care mi-o dai ori de câte ori ascult de învăţăturile Tale din Sfintele Scripturi. Vreau să cunosc căile Tale. Vreau să umblu în ascultare de Tine pentru ca în ziua aceea să recunosc domnia şi înălţarea Ta ca Stăpân şi Suveran peste întreg pământul.

Doamne, inima mea este bucuroasă când mă gândesc la ziua Domnului!

 Tu, Doamne, eşti înălţat!

Iată!

*

Isaia 1:21-31

*

Isaia 1:24a

*

„Iată

ce

zice Domnul.”

*

Domnul zice că Ierusalimul este o cetate de răzvrătiţi.

Ce se întâmplă când mă răzvrătesc?

Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul?

În trecut Ierusalimul a fost o cetate credincioasă, acum este necredincioasă.

A fost plină de judecată şi dreptate, acum a ajuns o cetate plină de ucigaşi, hoţi, iubitori de mită.

A avut argint, dar acum are numai zgură.

A avut un vin ales, dar acum are numai amestecătură.

A avut conducători buni, dar acum s-au unit cu hoţii, aleargă după plată, nu fac dreptate orfanului şi pricina văduvei nu ajunge la ei.

Cum arată societatea noastră? Vezi similarităţi? Crezi că este nevoie de o trezire?

De aceea Domnul (singurul Dumnezeu), Dumnezeul oştirilor (Domnul universului), Puternicul lui Israel (Dumnezeul poporului ales), le va cere socoteală şi se va răzbuna. Răzbunarea nu este tot una cu mânia. Toată puterea este a Domnului, El este în control şi nici un păcătos nu poate scăpa (nu-L poate fenta, păcăli) nepedepsit. Dumnezeu nu este rău, El disciplinează copiii Lui cu dorinţa de a-i aduce înapoi pe calea Lui.

Fiecare trebuie să aleagă una din cele două: răzvrătirea sau pocăinţa. Cine alege pocăinţa, va primi răscumpărarea (eliberarea), pregătită, plătită cu sângele lui Cristos.

Totuşi scopul ultim al lui Dumnezeu este să-i salveze.

Isaia 1:27  ne spune; „Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu vor fi mântuiţi prin dreptate.”

Inima lui Dumnezeu este zdrobită de durere când sunt o răzvrătită.

Vreau să aleg astăzi să mă pocăiesc ca să fiu eliberată şi salvată.

Doamne, trezeşte inima mea la pocăinţă!