Proverbe 25

25*

Proverbe 25

*

Doamne, Îţi mulţumesc pentru cartea Proverbele lui Solomon, proverbe strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Cred că slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor; înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

Vreau să fiu un vas ales, de aceea mă uit cum se scoate zgura din argint şi cum argintarul face din el un vas ales, ca să învăţ să mă las în mâinile Olarului să-mi dea forma pe care El o doreşte.

Scot afară răul din mine prin rugăciune şi prin ajutorul Tău, căci doresc să mă întăresc  prin neprihănire.

Nu mă fălesc înaintea altora şi nu iau locul celor mari; căci este mai bine să mi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fiu pogorâtă înaintea celor pe care mi-i văd ochii.

Nu mă grăbesc să mă iau la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştiu ce să fac, când mă va lua la ocări aproapele meu. Îmi apăr pricina împotriva aproapelui meu, dar nu dau pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să mă umple de ruşine şi să-mi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.

Sunt atentă la cuvintele pe care le rostesc, căci un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint; ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare; ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

Nu mă laud cu dărniciile mele, căci aşa ca norii şi vântul fără ploaie, este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Tată ceresc, ajută-mă ca prin răbdare să înduplec pe alţii şi limba mea să fie dulce, căci o limbă dulce poate vindeca oase.

Caut să fiu cumpătată în toate lucrurile. Ajută-mă să mănânc atât cât îmi ajunge, ca să nu mă îmbolnăvesc din poftă nestăpânită şi lăcomie.

Calc rar în casa aproapelui meu, ca să nu se sature de mine şi să nu mă urască.

Spun adevărul, căci ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

Nu-mi pun nădejdea în oamenii stricaţi, căci ca un dinte stricat şi ca un picior care şchiopătează, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

Doamne, învaţă-mă cum să mă port cu cei ce sunt în nenorocire, căci ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

Dacă este flămând vrăjmaşul meu, vreau să-i dau  pâine să mănânce; dăcă-i este sete, vreau să-i dau apă să bea; căci făcând aşa, adun cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îmi va răsplăti.

Mă păzesc de clevetire, căci precum vântul de miazănoapte aduce ploaia tot aşa limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.

Dă-mi putere să îmi stăpânesc limba, ca nu cumva să spună cei din casa mea că este mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o femeie gâlcevitoare.

Mă bucur să dau veşti bune, căci ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

Nu mă clatin în faţa celui rău, căci ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

Vreau să am echilibru în toate lucrurile fără să alerg după slava mea însumi.

Tată ceresc, Te rog să dezvolţi în viaţa mea roada Duhului Sfânt: stăpânirea de sine, căci omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cuvintele vieţii care izvorăsc dintr-o inimă în care Duhul Sfânt rodeşte!

 

Advertisements

Învingător sau învins?

12 june

Isaia 37:21-38

Isaia 37:35a

„Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap,

din pricina Mea.”

 *

Isaia scrie o cântare cu titlul „Fecioara, fiica Sionului”. Această tânără respinge dispreţul şi chemările împăratului Asiriei pentru că ea este logodită cu „Sfântul lui Israel”. Împăratul Asiriei nu va avea nici un succes chiar dacă se laudă cu cuceririle lui. El nu ştie planurile Domnului. Se crede important cu victoriile lui, este îmbătat de puterea lui şi crede că „Fiica Sionului” va fi o pradă uşoară pentru el. Puterea lui va fi călcată în picioare şi va fi umplut de ruşine.

Dumnezeu are câteva întrebări pentru Sanherib şi pentru toţi dictatorii lumii:

N-aţi auzit că Eu am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi (v.26)?

Nu ştiţi că, dacă Eu Îmi trag puterea, voi sunteţi neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi, ca iarba de pe câmp şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic (v.27)?

Nu ştiţi că Eu am toată puterea în cer şi pe pământ şi ştiu totul (v.28)?

Nu ştiţi că Eu pedepsesc mândria (v.29)?

Sanherib s-a lăudat că l-a împresurat pe Ezechia ca pe o pasăre în colivia ei, dar el a fost învinsul. Unii oameni se laudă cu fapte mari. Tu cu ce te lauzi?

Care din întrebări ţi le pune Domnul ţie?

Respingi tu chemările celor răi?

Te impresionează cuceririle şi succesul altora?

Dacă ai victorii sau succes te crezi importantă? Cui dai tot creditul pentru victoriile tale?

Fugi după putere? Pe cine vrei să impresionezi?

Crezi că alţii sunt o pradă uşoară pentru tine?

Cum te raportezi la cineva care trăieşte aşa?

Doamne, mulţumesc pentru ocrotirea Ta.

Doamne, inima mea recunoaşte

că a Ta este toată puterea în cer şi pe pământ!

Doamne, Tu eşti Învingătorul şi mă ajuţi să biruiesc răul prin bine!

Mândrie sau umilinţă?

humbleIsaia 26:5-6

„El

a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.”

 *

Este o cetate îngâmfată a cărei cădere este hotărâtă. Domnul o va doborî la pământ şi o va arunca în ţărână. Mândria, îngâmfarea, trufia, fudulia sunt păcate. Dumnezeu va distruge pe toţi cei care nu renunţă la aceste păcate.

Este mândria cel mai grav, greu, mare, păcat?

Problemele noastre: frica de alţii (cum ne văd) şi resentimentul faţă de critică izvorăsc din mândrie. Ne îngrijorăm despre ce vor zice alţii despre noi şi despre ceea ce o să se întâmple cu noi. Dacă în centrul vieţii noastre este Domnul (nu noi), trăim fără îngrijorări. Acceptăm tot ce ne dă El. Nu avem nimic de ascuns, nu pretindem că suntem alţii, suntem transparenţi.

Mândria este o închinare la sine. Uneori ne consumăm timpul pentru mândria lumii (carieră, bani, frumuseţe fizică etc.). Opusul mândriei este umilinţa. Căutarea umilinţei este cel mai bun lucru (leac), este sănătate fizică şi spirituală. Duhul Sfânt ne ajută să învingem mândria.

Se vorbeşte mult de  cele şapte păcate: pofta rea, nestăpânirea, lăcomia, uciderea, mânia, invidia şi mândria. Se spune că mândria le generează pe toate. Tu ce crezi?

Opusul lor este păstrarea curăţiei morale, stăpânirea de sine, mulţumirea, diligenţa, răbdarea, bunătatea şi umilinţa.

Mândria creează conflicte, umilinţa vindecă rănile.

Mândria este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu oamenii. Este competiţie, rebeliune, egoism, bârfă, nemulţumire, invidie, poftă rea, neiertare. Este mândrie când privim pe alţii de sus în jos, este mândrie când privim pe alţii de jos în sus prin bârfă.

Practică umilinţa ca să învingi mândria. Este o alegere pe care trebuie să o facem.  Alege să ierţi, să iubeşti, să dai, să te pocăieşti, să cauţi pacea şi armonia etc.

Temperamentul te duce la conflicte. Mândria te ţine acolo.

Mândria este cauza tuturor problemelor în viaţă. Mândria ne face artificiali, umilinţa ne face reali.

Umilinţa aduce pace interioară. Ce cauţi: mândria sau umilinţa?

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Colaps şi binecuvântare

15aIsaia 19

Isaia 19:12b

„ Să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.”

*

Isaia 19:25b

„Binecuvântat să fie Egiptul.”

Domnul judecă Egiptul. Cum? Isaia proroceşte un dezastru politic (19:2 se vor lupta între ei: frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie), un dezastru economic (Nilul va seca, canalele goale şi uscate, pescarii vor geme, cei ce lucrează vor fi acoperiţi de ruşine, stăpânitorii întristaţi, simbriaşii cu inima amărâtă), un dezastru intelectual (înşelăciune, sfaturi rele, cunoştinţă slabă, voievozii au înebunit, sfetnicii înţelepţi s-au prostit, căpeteniile sunt în rătăcire, duh de ameţeală). Va fi un colaps total.

Domnul va lovi Egiptul, dar tot El îl va tămădui.

Se aseamănă vremea noastră cu vremea lui Isaia? Crezi că urmează un colaps în omenire? Crezi că Domnul dă o şansă celor ce se pocăiesc?

Cum vezi judecata Domnului în societatea noastră?

Ce se va întâmpla cu Egiptul în împărăţia de o mie de ani? Ei vor cunoaşte pe Domnul. Vor alege alianţa cu Domnul. Cinci cetăţi vor vorbi limba Canaanului. Va fi un altar pentru Domnul în Egipt. Va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul la hotarele Egiptului. Vor striga către Domnul şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător care să-i izbăvească. Domnul se va descoperi egiptenilor. Imposibilul tuturor lucrurilor imposibile se poate întâmpla. Imposibilul este posibil cu Dumnezeu. Noi avem un Dumnezeu care schimbă imposibilul, în posibil.

Care este situaţia imposibilă din viaţa ta? Relaţii rupte? O boală terminală? Lipsuri financiare? Căsătorie nefericită? Un copil rebel? Îţi dă capitolul 19 din cartea Isaia, o speranţă?

Ce schimbă Domnul în viaţa ta? Ai curaj să ceri Domnului să facă imposibilul?

Dacă eşti în suferinţă astăzi, Domnul te poate tămădui. Cunoşti tu pe Domnul? Unde este altarul tău? Cum strigi către Domnul? Este El Mântuitorul tău, Apărătorul tău, Izbăvitorul tău?

 

Inima mea spune:

Tu eşti Mântuitorul meu!

Tu eşti Apărătorul meu!

Tu eşti Izbăvitorul meu!

 

Inima, gura, ochii şi mâinile

Isaia 1

*

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul Domnului.”

*

 

Doamne, vreau să ascult şi să iau aminte când îmi vorbeşti. Mulţumesc că mă hrăneşti şi mă creşti prin Cuvântul Tău. Nu vreau să mă răzvrătesc împotriva Ta. Tu eşti Stăpânul meu şi vreau să Te recunosc în toate căile mele.

Ştiu că fac parte dintr-un neam păcătos, încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi care au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel şi I-au întors spatele. Răzvrătirea noastră a atras pedeapsa Ta peste noi şi inima noastră suferă de moarte. Numai Tu poţi da viaţă inimilor noastre. Viaţa noastră este o pustie de multe ori şi străinii noştri ne nimicesc. Păcatul ne-a făcut să ajungem ca o cetate împresurată.

Doamne, caut ce este plăcut înaintea Ta. Când vin la închinare, învaţă-mă să mă înfăţişez cu lucrurile care nu-Ţi spurcă Templul Tău, să aduc daruri care nu sunt o scârbă pentru Tine. Fereşte-mă de orbire spirituală care mi-ar ascunde nelegiuirea unită cu sărbătoarea. Nu vreau ca darurile mele să fie o povară pe care Tu nu o poţi suferi. Nu-Ţi întoarce ochii când îmi întind mâinile spre Tine. Curăţeşte-mi inima şi mâinile. Ajută-mă să iau dinaintea ochilor Tăi faptele mele rele şi să încetez să mai fac răul.

Învaţă-mă să fac binele, să caut dreptatea, să ocrotesc pe cel asuprit, să fac dreptate orfanului, să apăr pe văduvă. Vreau să ascult de Tine ca să fiu binecuvântată.

Ajută-mă să mă feresc de necredincioşie şi ucidere cu limba sau cu fapta. Hoţia şi mita să nu se lege de mine.

Mulţumesc că mă aperi de duşmani. Tu Îţi vei întinde mâna asupra lor şi îi vei depărta de mine. Cred că vei aduce vremuri bune. Vei aduce mântuirea Ta peste mine şi peste casa mea. Ajută-ne să ne întoarcem cu toţii la Tine ca să fim mântuiţi. Nu ne lăsa să Te părăsim prin răzvrătirea şi păcatele noastre ca nu cumva să ajungem la pieire, să nu ajungem la ofilire sau ca un câlţ care arde, piere şi se stinge.

 

Doamne, curăţeşte inima, gura, ochii şi mâinile mele!

 

Iată!

*

Isaia 1:21-31

*

Isaia 1:24a

*

„Iată

ce

zice Domnul.”

*

Domnul zice că Ierusalimul este o cetate de răzvrătiţi.

Ce se întâmplă când mă răzvrătesc?

Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul?

În trecut Ierusalimul a fost o cetate credincioasă, acum este necredincioasă.

A fost plină de judecată şi dreptate, acum a ajuns o cetate plină de ucigaşi, hoţi, iubitori de mită.

A avut argint, dar acum are numai zgură.

A avut un vin ales, dar acum are numai amestecătură.

A avut conducători buni, dar acum s-au unit cu hoţii, aleargă după plată, nu fac dreptate orfanului şi pricina văduvei nu ajunge la ei.

Cum arată societatea noastră? Vezi similarităţi? Crezi că este nevoie de o trezire?

De aceea Domnul (singurul Dumnezeu), Dumnezeul oştirilor (Domnul universului), Puternicul lui Israel (Dumnezeul poporului ales), le va cere socoteală şi se va răzbuna. Răzbunarea nu este tot una cu mânia. Toată puterea este a Domnului, El este în control şi nici un păcătos nu poate scăpa (nu-L poate fenta, păcăli) nepedepsit. Dumnezeu nu este rău, El disciplinează copiii Lui cu dorinţa de a-i aduce înapoi pe calea Lui.

Fiecare trebuie să aleagă una din cele două: răzvrătirea sau pocăinţa. Cine alege pocăinţa, va primi răscumpărarea (eliberarea), pregătită, plătită cu sângele lui Cristos.

Totuşi scopul ultim al lui Dumnezeu este să-i salveze.

Isaia 1:27  ne spune; „Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu vor fi mântuiţi prin dreptate.”

Inima lui Dumnezeu este zdrobită de durere când sunt o răzvrătită.

Vreau să aleg astăzi să mă pocăiesc ca să fiu eliberată şi salvată.

Doamne, trezeşte inima mea la pocăinţă!

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!