Ascultarea şi recunoştinţa

1 be*

Isaia 48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Când ne apropiem de Domnul trebuie să-L auzim şi să-L ascultăm. Apropierea de Dumnezeu ne ajută să cunoaştem planul Lui pentru viaţa noastră.

Planul şi scopul lui Dumnezeu pentru poporul Israel şi pentru neamuri va sta în picioare.

S-a împlinit în trecut, se împlineşte acum şi se va împlini în viitor.

Este acest adevăr fundamentul pe care stai în picioare astăzi, mâine şi în viitor?

Ca şi căderea Babilonului, orice naţiune care respinge astăzi adevărul lui Dumnezeu va cădea sub judecată. Câtă importanţă dă naţiunea noastră adevărului lui Dumnezeu? Câtă importanţă dau eu şi familia mea adevărului lui Dumnezeu? Unde este atenţia ta: la păcatele naţiunii sau la păcatele personale (bârfă, nerăbdare, mânie, mândrie, lăcomie, supărare, amărăciune, răutate etc.)?

Cum te rogi pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta?

Naţiunea babiloniană a stăpânit cu permisiunea lui Dumnezeu şi pentru scopul pe care El l-a avut. Când planul s-a împlinit, Dumnezeu a judecat păcatul lor şi a pedepsit mândria conducătorilor. Dumnezeu nu-şi împarte slava cu nimeni. A Lui este puterea şi autoritatea.

Dacă Domnul te foloseşte, recunoşti că puterea şi slava este a Lui sau te prinde mândria?

Cum te rogi ca să vezi mândria din inima şi viaţa ta? Cum te lupţi ca să biruieşti mândria?

În ciuda purtării rele a poporului Israel, Dumnezeu îi aduce acasă din robie. El nu-Şi compromite standardul, ci ceea ce promite, face.

Dacă faci o promisiune în paguba ta, te ţii de ea? Eşti credincioasă promisiunilor tale?

Cum te rogi ca să fii credincioasă promisiunilor tale?

Domnul a curăţit poporul Israel prin suferinţă. El îşi curăţeşte şi astăzi copiii Lui prin suferinţe. Tăria spirituală care-i aduce glorie lui Dumnezeu se formează prin greutăţi. Care este răspunsul tău la curăţirea pe care o face Domnul în viaţa ta? Te uiţi după binele şi gloria Lui pe care El le vrea în viaţa ta?

Pentru cine te rogi ca să biruiască în încercările vieţii?

Cei necredincioşi din poporul Israel sau dintre neamuri care nu ascultă de Dumnezeu, nu vor vedea promisiunile Lui, pentru că ele aparţin celor ce prin credinţă aleg să asculte de El.

Tu unde te uiţi după mântuire? Este Domnul Isus Cristos, Răscumpărătorul tău? Cât efort depui zilnic pentru a asculta de Domnul?

Doamne, ajută-mă în fiecare dimineaţă şi seară să îmi amintesc să-Ţi mulţumesc că sunt iertată, sunt fiica Ta care caută ascultarea de legile şi poruncile Tale..

 

Doamne, inima mea este plină de recunoştinţă faţă de Tine!

 

Mândria şi smerenia

18aIsaia 20-23

Isaia 23:9

„Domnul oştirilor

a luat această hotărâre,

ca să ruşineze mândria

a tot ce străluceşte

şi să smerească

pe toţi cei mari ai pământului.”

Dumnezeu foloseşte naţiunile pământului să-Şi împlinească planul şi să-Şi descope adevărurile Lui. Uneori Dumnezeu cere lucruri şocante ca să-Şi prezinte mesajul. Dumnezeu i-a cerut lui Isaia să umble gol şi desculţ trei ani de zile ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi Etiopia. Isaia a fost umilit. Egiptul şi Etiopia vor fi umilite când va veni Asiria şi le va distruge. Vor fi pedepsite pentru mândria lor.

Poporul Domnului trebuia să înţeleagă că Egiptul şi Etiopia nu pot fi aliaţi împotriva Asiriei, ci numai Domnul poate fi refugiul lor. Tot aşa, şi copiii Domnului când trec prin crize, trebuie să gândească altfel decât ceilalţi oameni necredincioşi.

Dumnezeu este refugiul nostru şi cu umilinţă să ne încredem în El.

Edomul este Iordania de azi. Este noapte şi va fi noapte în Edom. Aceasta înseamnă că Edomul va înceta ca naţiune. Nu este speranţă pentru Edom.

Confuzia întunericului în orice domeniu sau experienţă a vieţii este alungată numai de Lumina adevărată.

Cuvântul Domnului trebuie auzit şi trăit. Pentru anumiţi oameni este noapte şi va fi noapte pentru totdeauna. Ei nu vor să vină la Lumină.

Ierusalimul este prezentat alături de popoarele care Îl resping pe Domnul. De obicei, Ierusalimul este descris ca fiind deasupra altor popoare. Isaia vede oraşul cu oameni plini de învăţătură care ar fi trebuit să ducă la pocăinţă. În loc să se întoarcă la Dumnezeu ei vor să petreacă. În aroganţa lor au refuzat să ceară ajutor de la Dumnezeu, să se supună voiei Lui şi să se încreadă în protecţia Lui. Dumnezeu va pedepsi păcatul lor.

Ai tu multă învăţătură despre Domnul? Ce faci cu ea? Te duce la pocăinţă sau la mândrie? Când ţi-e greu, începi să te revolţi sau te umileşti sub pedeapsa Domnului?

Doamne, îmi doresc să am o învăţătură care duce la smerenie şi pocăinţă, ca să nu mă revolt când este greu, ci, să cer ajutorul Tău.

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Totul este sub controlul Lui

14aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare

a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 

Lumea în care trăim este într-o schimbare rapidă. Internetul, televizorul, ziarele şi magazinele ne spun acest lucru. Piaţa financiară este în necaz, ne îngrijorează teroriştii, căsătoriile sunt în crize, locurile de muncă tot mai puţine. Ne întrebăm unde este Dumnezeu, şi ce face.

Dumnezeu ţine totul sub controlul Lui. El îşi împlineşte scopul cu fiecare individ şi cu fiecare naţiune. El nu este pasiv. Este implicat într-un mod activ în viaţa mea.

Chiar dacă sunt judecată pentru păcatul meu, ştiu că Dumnezeu este drept.

Judecata lui Dumnezeu aduce consecinţe pentru păcatului meu. Păcatul este pedepsit.

Judecata lui Dumnezeu este întotdeauna spre restaurarea mea. El nu este răzbunător, nici rău. Mă disciplinează în dragoste, ca să mă întorc la El. Dumnezeu nu mă distruge prin pedeapsă pentru că mă încred în El pentru protecţia Lui. El îmi oferă ajutorul Lui, şi vreau să-l accept. Îmi cer iertare pentru mândria şi aroganţa mea care mi-au adus căderea.

Dumnezeu urăşte mândria. Mândria este un păcat grav.

Nu vreau ca mândria mea să încurce planul Domnului în viaţa mea. Aleg să depind de Domnul, nu de ceea ce ştiu eu. Aleg să mă încred în Domnul. Aleg să mă întorc la El ori de câte ori cad. El este tot ce am nevoie. În El singur îmi găsesc siguranţa.

Dumnezeu nu mă va dezamăgi niciodată. Promisiunile Lui sunt da şi amin.

Doamne, ajută-mă să nu mă bazez pe bani, pe prieteni, pe familia mea, pe soţul meu, pe profesia mea, ci numai pe Tine, căci toate celelalte pot cădea, dar Tu rămâi veşnic.

Păzeşte de asemenea pe roaba Ta de mândrie ca să nu stăpânească peste mine. Descoperă-mi dacă se furişează în inima mea şi fă-mă vegheatoare. Aminteşte-mi mereu de umilinţă.

Doamne, dă-mi o inimă veghetoare!

Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

27 fIsaia 8:1-18

Isaia 8:13

„Sfinţiţi însă pe

Domnul oştirilor.

De El să vă temeţi

şi

să vă înfricoşaţi.”

*

 

Care sunt temerile care tronează în societatea noastră? Nesiguranţa economică, lipsa banilor, viitorul, pierderea caselor şi slujbelor, boala, foamete, calamităţi naturale etc.?

Te temi şi tu de ce se teme lumea? Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

Copiii Domnului trebuie să se teamă de Domnul nu de oameni şi nici de evenimente. Dumnezeu are mai multă putere şi înţelepciune decât orice om sau naţiune. Te rogi tu ca să te încrezi în puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu? Te rogi tu ca să vezi, să auzi şi să înţelegi Cuvântul Domnului?

Ce spune Cuvântul Domnului despre frică?

Cum te ajută Cuvântul Domnului când treci prin momente de teamă?

Ce ne spune Isaia despre frică? În comparaţie cu Ahaz, care se teme de oameni, Isaia alege să se teamă de Domnul. Isaia spune că nădejdea lui este în Domnul, Îl va aştepta pe Domnul, se va încrede în El. Isaia nu a urmat calea majorităţii, calea celor suspicioşi, calea făuritorilor de teorii conspiratoare care inspiră frică.

Frica de Domnul înseamnă încrederea în sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este respectul şi onoarea faţă de El care este sfânt, perfect, transcendent, suveran, foc mistuitor, drept, dragoste, plin de îndurare şi har, bogat în bunătate şi credincioşie.

Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi o viaţă de credinţă.

Ce înseamnă să te temi de Domnul? Ce este frica de Domnul?

Frica de Domnul este puterea de a sta în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită şi cu un duh mâhnit. Este plecăciunea înaintea lui Dumnezeu cu un duh blând şi liniştit. Este îngenuncherea la picioarele Domnului într-o închinare tăcută ca şi cum aş aparţine gloriei şi maiestăţii Sale. Este dorinţa ca să nu supăr cu nimic inima lui Dumnezeu, să fiu atentă la ceea ce gândeşte şi ce simte Dumnezeu când se uită la mine.

Doamne, pune în inima mea o teamă sfântă!

Ascultaţi Cuvântul!

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

*

 

La Domnul este salvarea!

Prosperitatea are şi ea un sfârşit. Poporul Israel continua să se închine, dar nu şi cu inima. Când inima lipseşte în închinare, începe decăderea morală. Istoria a dovedit că un individ sau o naţiune ajunge la momente tragice. Societatea vorbeşte (acum ca şi atunci) despre prosperitate, bogăţie şi arată multă superficialitate în lucrurile spirituale.

Profeţii nu au fost de acord cu „alianţele poporului cu unii dintre vecinii mai puternici”, pentru că ei credeau că puterea este a lui Dumnezeu şi El hotărăşte destinul unei naţiuni.

Când accepţi ca aliat un străin, trebuie să accepţi şi dumnezeii lui. Supunerea este un alt lucru pe care aliaţii pot să-l ceară, şi asta poate implica alte lupte cu care tu nu ai fi de acord.

 

Cât timp dai pentru căutarea prosperităţii?

Ce înseamnă pentru tine să te închini şi cu inima şi cu mintea şi cu trupul?

Te duci cu cei mulţi sau eşti preocupată de lucrurile spirituale?

Cine sunt aliaţii pe care te bazezi? De unde ai putere?

Ai ajuns în bătălii pe care nu le poţi duce?

 

Doamne, ajută-mă să văd când paşii mei o iau în direcţie greşită. Dezlipeşte-mi inima de bogăţie şi lăcomie. Schimbă-mi inima după inima Ta. Pune în mine valorile Tale. Caut supunerea faţă de Tine ca să nu mă lupt degeaba în viaţă.

 

Doamne, schimbă-mi inima după voia Ta!