Eu nu te voi uita

1 never*

Isaia 49:14-18

„Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!” Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Fiii tăi aleargă; dar cei ce te dărîmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău. Ridică-ţi ochii de jur împrejur, şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine.” „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.”

 *

Oare de ce a crezut Israel că Dumnezeu l-a uitat? Din cauza robiei? Oare pentru că ţara era distrusă? Oare nu au crezut promisiunile Lui? Au obosit să aştepte ajutorul Lui?

Poate o persoană în mijlocul sărbătorii să fie descurajată? Oare de ce cred oamenii că Dumnezeu i-a uitat? Din cauza problemelor? Oare nu credem promisiunile Lui?

Unde ai nevoie de mângâiere şi speranţă în viaţa ta?

În toate domeniile! În toate lucrurile!

Ce mângâiere îţi aduce faptul că ştii că eşti în mâna Domnului?

Ce mângâiere îţi aduce faptul că tu eşti întotdeauna înaintea ochilor Domnului?

Dumnezeu întotdeauna este credincios, El nu este uituc.

Eşti tu uitucă sau credincioasă? Ţi-ai numărat astăzi binecuvântările sau le-ai uitat?

Vei căuta tu astăzi ca atenţia ta să fie la Cel credincios?

Vei alege tu să-ţi ridici ochii şi să priveşti la ceea ce face Domnul în viaţa ta?

Vei alege tu să te încrezi în Domnul, să citeşti Cuvântul, să te rogi?

Doamne, mulţumesc pentru toate promisiunile Tale. Cred că Tu nu mă uiţi niciodată. Tu nu mă părăseşti niciodată. Ochiul Tău mă vede tot timpul. Tu mă iubeşti mai mult decât poate o mamă să-şi iubească copilul ei. Îmi voi ridica ochii şi voi privi la Tine, mă voi încrede în Tine şi voi aştepta în tăcere ajutorul Tău. Când mă simt abandonată, mă uit la Tine, căci Tu eşti ajutorul şi mângâietorul meu.

 

Inima mea se bucură că Tu nu mă uiţi niciodată!

Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare! (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Dar pentru voi

“Dar pentru voi,
care vă temeţi de
Numele Meu,
va răsări
Soarele neprihănirii,
şi tămăduirea va fi
sub aripile Lui.”
*
Maleahi 4:2

*

Să fii binecuvântat în casa ta şi la locul tău de muncă,

Domnul să te facă învingător în toate clipele tale grele!
Tot ce faci să fie binecuvântat şi pe orice vei pune mâna să prospere!
Tot ce începi să duci la bun sfârşit, şi să-ţi aducă o bună răsplată şi-o mare bucurie!

Oriunde vei merge şi de oriunde vei veni, binecuvântarea să fie cu tine!
Să ai mereu biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi, oricare ar fi ei:
boala, lipsa, îngrijorarea, tristeţea, teama, durerea, răutatea, singurătatea…
Domnul ţi-a dat odihnă din toate părţile.
Pacea Lui, care întrece orice închipuire, îţi păzeşte mintea şi inima în Isus Cristos.

Din toate bunătăţile să ai la vremea potrivită, din belşug,
Să poţi da cu mână largă şi cu bucurie şi celor care duc lipsă,

Să dai cu împrumut, dar să nu iei niciodată.

Domnul să te facă să fii cap, şi nu coadă, totdeauna sus, şi niciodată jos.
În fiecare seară să pui capul liniştit pe pernă şi să adormi mulţumind Domnului pentru ziua care s-a isprăvit.
Să aştepţi doar lucruri bune de la Dumnezeul tău.

Teama şi îngrijorarea să nu-ţi fie niciodată tovarăşi,
Încrederea ta să fie nestrămutată în bunătatea şi dragostea Domnului pentru tine.

Nici o armă ridicată împotriva ta să nu aibă putere,
Orice limbă care te va judeca să fie osândită,
Căile tale să fie totdeauna drepte şi netede.
Dacă păşeşte pe ele cel ce şchiopătează, să nu se abată de la ele, ci mai degrabă să fie vindecat.

Privirea ta să fie totdeauna aţintită spre Cel care poate totul,
Care te-a iubit atât de mult încât a plătit preţul suprem pentru a te răscumpăra. În El toate lucrurile sunt posibile.

Pacea, bucuria, nădejdea şi dragostea
să nu te părăsească niciodată!

Binecuvântare scrisă de Titi Moga

Niciodată?

Ioan 13:1-17

*

Ioan 13:8a

„Petru I-a zis:

Niciodată

nu-mi vei spăla

picioarele.“

*

Uneori când oamenii ajung în poziţii de conducere şi conduc bine, pentru că au pregătire şi talent, cred că munca de jos nu este pentru ei. Nu se pot coborî. Nu pot sluji altora. Pentru Domnul Isus nu a fost greu să spele picioarele ucenicilor.

Spălarea picioarelor înainte de masă era un obicei şi era făcută de către un sclav. Ucenicii nu s-au coborât la statura de sclav, aşa că au rămas cu picioarele nespălate. Fiecare a fost mândru şi nu a spălat picioarele altora.

Încearcă să-ţi imaginezi scena cu ucenicii şi Domnul lângă un lighean. Cred că le-a fost ruşine la toţi dar numai Petru a refuzat. Petru ne aminteşte că şi astăzi unii oameni refuză să fie curaţi, chiar ajung să spună că nu au păcate. Nu se pot pleca să-şi recunoască păcatul.

Cum aş putea să-i ajut pe alţii să fie curaţi?

Trebuie să ne smerim şi să le slujim altora, împlinind nevoile lor.

Doamne, mulţumesc că Te-ai coborât aşa de jos pentru mine ca să mă curăţeşti. Vreau să fiu curată, smerită şi o slujitoare care este datoare să împlinească poruncile Tale. Te rog să mă ajuţi să văd cum aş putea să ajut pe alţii să fie curaţi.

 

Domnul să te păzească de mândrie!

 

Înainte

Ioan 13:1-17

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Acela care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“ „Doamne,“ i-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!“ Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi dar nu toţi.“  Căci îl ştia pe cel ce avea

să-L vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.“  După ce le-a spălat picioarele şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă, şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: „Învăţătorul şi Domnul“, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.“

Vrei să te gândeşti la o persoană care are mare nevoie de ajutor, de slujire sau de curăţire, şi să faci paşii pe care i-a făcut Domnul?

(S-a sculat de la masă) Fii gata de acţiune.

(S-a dezbrăcat de hainele lui) Îmbracă-te cu smerenie.

(A luat ştergarul) Plănuieşte ce faci.

(A turnat apă într-un lighean) Cercetează cazul. Roagă-te.

(A spălat picioarele ucenicilor) Pune mâna şi lucrează.

Cine iubeşte, slujeşte!

Cum arăţi tu altora că eşti o pildă (exemplu) de slujire?

Domnul Isus te iubeşte până la capăt (sfârşit)!