poezie

by

ÎNCREDINȚAȚI…

1 jesusÎncredințați c-am fost chemați
Să împlinim ce Cartea spune
Pornim la luptă ne-nfricați
Să-nvingem orice presiune.

Venind dușmani nu dăm ‘napoi
Știind ce-aduce biruința:
Elan spre viața de apoi
Tării să stingem neputința.

Convingerea ce s-a format
Urmând, prin har, pe-al nostru Mire
De El, pe veci, ne-a atașat,
Ne-a îndrumat spre moștenire.

Parcurgem fără ezitări
Traseul stabilit de Dânsul
Trăim preafericite stări
Ce-alină zbuciumul și plânsul.

Nu ne-ndoim că în final
Primi-vom veșnica răsplată
Și nu doar un buchet floral
Ci tot ce-a spus cerescul Tată.

Încredințați că-ndeplinim
Ce-a Lui voință ne arată
Vrem misiunea s-o sfârșim
Pe drumu-ngust, nu calea lată.

George Cornici/16 Iunie, 2014

by

Adu-ne, Doamne, la unire!

1 flowerAdu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascultă.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.

By Valentin Popovici

by

Am invatat iubirea

love*

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.

Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.

Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.

Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.

Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.

Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.

By Valentin Popovici

by

Aprinde, Doamne, focul sfânt

heal*
Aprinde, Doamne, focul sfânt pe-altarul vieţii mele
Primeşte arderea de tot întinsă pe nuiele.
În inima şi-n dorul meu, şi-n toată-a mea fiinţă,
Vreau Duhul Tău să-L simt mereu că-şi face locuinţă.

Nu sunt decât un vreasc uscat când nu Te am pe Tine,
Aprinde, Doamne, focul sfânt, şi pune viaţă-n mine,
Un far luminător să fiu, şi-n mâna Ta, făclie,
Aprinde, Doamne, viaţa mea, ca rugul în pustie.

Prea mult pământ am adunat în sacii de pierzare
Că nu mai pot s-adun nici har, nici binecuvântare.
Isuse, arde-n mine tot ce-i zgură şi mândrie,
Şi să rămână dragostea şi sfânta-Ţi bucurie.

Am tot zidit dar fără rost, nimic nu stă-n picioare,
Căci am zidit cu trestie şi fân fără valoare.
Să ardă-n mine tot ce nu-s comori adevărate,
Şi să rămână aurul nădejdilor curate.

E totul deja pregătit, dar nu e foc pe-altare,
Şi jarul nu vreau să mi-l iau din lumea de pierzare.
O, Duh Preasfânt, primeşte-mă ca jertfă sfântă, vie,
Adu în mine foc din cer, de har şi de tărie.

Pe-un vârf de munte, pe Carmel, aştept şi azi trezirea,
Văpăi şi mistuiri cereşti să ardă putrezirea;
Şi să se vadă-n mine-un foc al dragostei divine,
Că-am fost cu Tine răstignit, şi că trăiesc prin Tine.

By Valentin Popovici
by

in Tine, Isuse, ma- ncred si mi-e bine

flower
*
În Tine, Isuse, mă-ncred şi mi-e bine,
Îţi simt mângâierea şi-atunci uit de mine,
De lupte, probleme, dureri, suferinţă…
În toate prin haru-Ţi, ştiu, am biruinţă.

În mâna Ta, Doamne, îmi e viitorul,
Tu-mi călăuzeşti cu blândeţe piciorul
Şi sunt fericită păşind pe-a Ta cale,
Privind înainte, pe urmele Tale.

Sunt lupte..sunt oameni ce vor cu tărie
Să strice, să fure a mea bucurie
Dar nu îmi e frică şi nu mă opreşte
În loc, gura lumii ce rele vorbeşte.

Mai sunt şi probleme, câte-o încercare,
O vreme fără de belşuguri, prin care
Învăţ să mă-ncred şi mai tare în Tine
Căci Tu-mi porţi de grijă şi-ţi pasă de mine.

Sunt şi suferinţe ce-mi macină trupul,
Când neputincios şi slăbit geme lutul,
Dar iar mă ridici şi din nou îmi dai viaţă;
Izvor de putere-i iubirea-Ţi măreaţă.

Întruna veghezi, Doamne, a mea fiinţă,
De-aceea am pace, nădejde, credinţă;
Ţi-aduc mulţumire cu tot ce-i în mine,
În Tine, Isuse, mă-ncred şi mi-e bine.

Amin.

21 Mai 2014

http://pauladita.wordpress.com/
by

Hristos a înviat !!!

Hristos a înviat, Mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!

A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.

El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!

Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.

Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!

By Valentin Popovici

Adevărat că a înviat !!!

by

Vin Paştele

1 jesus lives

*

Vin Pastele. Isus, din nou invii si iara
arati la lumea asta de orbi si de orbiti
c-ai ispasit pacatul prin Jertfa Ta amara
si c-ai adus viata la cei neprihaniti.

Privind cu ochii-n lacrimi Faptura Ta mareata
ca mii de sori Isus Te vad mai stralucit
ca-nvii cu Tine-o data Slavita Dimineata
din care fericirea e fara de sfarsit.

Iti vad si-n mine chipul scaldat in foc de soare
cu nimb de mii de lacrimi de drag incununat
si strang in zari de suflet slavita sarbatoare
a zilei cand Isuse si-n mine-ai inviat.

Ti-a fost sapat mormantul de-atatia ani si-n mine
cu-atatea lespezi grele fiind acoperit
atatea straji avut-a strinul langa Tine,
de-atata intuneric ai fost pecetluit…

Dar cand sosit-a ceasul slavit al Invierii
ai rupt si-ntunecarea si lespezi si peceti
si-ai inviat,ca-n locul obidei si durerii
s-aduci minunatia atator frumuseti.

…Era-ntr-o primavara ca asta de senina
cu cer de sarbatoare si strai de ciresar
cand ai adus in mine tot raiul de lumina
cu toata revarsarea belsugului de har.

Iar astazi cand cantarea prin lacrimi mi se cerne
cu sufletul de mana imi vine ruga-n Sus
si bratul plin de crinii lumini-n drum Ti-asterne
prinos al fericirii pe care mi-ai adus.

Si vin cu mine-odata toti vesinii din lume
toti piersicii si merii impodobiti cu flori
s-astearna-n calea-Ti sfanta petalele de spume
podoaba cea mai nouă a Albei Sarbatori.

…Invie iar Isuse cu slava tot mai mare
in sufletele albe a-ntregului norod
ca-n toamnele chemarii azi primul brat de floare
s-aduca-n cale-Ti sfanta pe-atat belsug de rod.

By Traian Dorz

by

Tăcerea din ceruri

1nufar*

Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…

Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…

Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.

Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.

Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!

 By Valentin Popovici

Crucea lui Hristos

Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”….  bratele ei se intind liber in  cele patru vanturi, imbratisand  Universul, fara ca  sa isi schimbe forma  sau centrul.

Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.

Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei  voluntare in alegerea Stapanului. 

Crucea, este  rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.

De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie,  pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea  este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).

Kierkegard, filosoful danez, declara clipa  singura realitate a vietii;  el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea  verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.

Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul  nostru. (fg) Florian Guler

11crown

 

by

De ce ?

1crown*

De ce ?

De ce-ai ales să mori Isus
Pe-o cruce rece-ntins
Şi trupul jertfă ţi-ai adus
C-un dor atât de-aprins?

De ce mai bine ai primit
Pe-obraz să fii scuipat
Iar pe vrăjmaşi Tu i-ai iubit
Pe toţi cu-adevărat?

De ce la Tatăl ai cerut
Iertarea lumii-ntregi
Şi de blestemul morţii-ai vrut
Pe veci să o dezlegi?

***

Ai răbdat vorbe mincinoase,
Ca praful Tu ai fost călcat,
Pe spate biciurile aspre
Urme de sânge ţi-au lăsat.

Când m-ai aveai doar o suflare,
Cu ultima putere-n glas,
Tu te-ai rugat pentru iertare,
Atunci în cel mai groaznic ceas!

***

Şi totuşi, Tată l-ai lăsat
Să simtă chinul greu al morţii;
Pe haina Lui de in curat
Ostaşii lacomi pus-au sorţii.

Atât de mult Tu m-ai iubit
Încât pe singurul Tău Fiu
L-ai dat să moară răstignit
Ca să nu pier, ci să fiu viu.

Prin suferinţă şi ruşine
Mi-ai arătat cum pot avea
O viaţă veşnică cu Tine:
Crezând deplin în jertfa Ta.
Amin.
18 aprilie 2009

blog personal: http://pauladita.wordpress.com/

În aceste zile de sarbătoare, adevărul istoric al patimilor și al învierii Domnului Isus, ne obligă să ne gîndim, mai mult, la Jertfa Lui pentru păcatele noastre și la dragostea Tatălui pentru întreaga lume. Să petrecem aceste sărbători mișcîndu-ne privirea și inima dinspre Dumnezeu spre starea noastră, pentru a ne smeri înaintea Celui ce a venit să ne ducă în slava Tatălui. Să sărbătorim cu o inimă plină de mulțumire, cu dorință de a face voia Domnului și cu multă bucurie.

Hristos a înviat și e viu în vecii vecilor.

by

După Psalmul 22

1 jesus*

O, Doamne, Doamne, ce m-ai părăsit
De nu-mi ajuți în clipa de durere
Căci noaptea ziua-ntreagă a-nghițit
Și ochii mi se pierd în întuneric.

Tu, Doamne, doară ești acel ce ești –
S-au încrezut în Tine generații
Și ai salvat din frământări lumești
Pe orice om ce îți venea în brațe.

În pântecele mamei m-ai țesut,
Din naștere Tu m-ai primit în palme,
Eram un prunc când mi-ai sădit în lut
Speranța apărării de sodoame.

De ce azi, Doamne, nu îmi dai răspuns
Și strig în gol cu vocea disperării
Dușmanii când în ură m-au străpuns
Cu cuiele pe lemnul răzbunării.

Ca viermele neputincios mă zbat,
Ajunse-i în dispreț și de ocară,
Pe cel neînvățat și pe-nvățat
Priveliștea aceasta-i încântară.

Toți anii mei îmi deveniră grei
Și eu mă scurg înspre pământ ca ape –
Ce-aproape sunt osânditorii mei,
Dar unde-s cei ce-ar vrea ca să mă scape?

Limba în gura mea mi s-a uscat,
Lesne mi-ar fi ca oasele să-mi număr
Căci ele între ele se despart
Și s-a-nmuiat puterea ca o humă.

Se îmbulziră tauri-cărturari
Mugind ceva de pedepsiri din lege
Și triumfând cu glasurile tari:
” De ce nu vine Domnul să-l dezlege?„

Păstori-dulăi mi-arată colți haini
Cu-apucături de lideri de bazaruri,
Fără vreo jenă-n haitele de câini
Pentru cămașa mea s-aruncă zaruri.

O ceară moale inima mi-i, ci
Ea nu mă doare-așa precum strigarea:
„Vedeți cum Dumnezeu îl pedepsi?
Iar el spunea că Domnul i-i salvarea!”

Nu mă lăsa-ntre batjocoritori,
Ajută-mă în neputință, Doamne,
Salvează-mă din colții carnivori
Și de la tauri nemiloși din coarne.

Căci văd cum mâine Numele-Ți slăvesc
Acelor însetați pentru Credință
Ca să cunoască-n veacul pământesc
Cine-i Stăpân pe orișice ființă.

Căci Tu nu părăsești un om în chin
Dacă din suflet ajutoru-Ți  cere
Și-i vei deschide un înalt senin,
Și-i vei turna în inimă putere.

Voi spune-n  lume-n veac și peste veac
Săracilor să vină să îi saturi
Că în colibe viața și-o prefac,
Că își încântă traiul în palaturi.

Îi voi chema să creadă-n fața Ta,
Dreptății Tale numai să se-nchine
Căci, Doamne, îl vei binecuvânta
Pe-oricine ce se sprijină în Tine.

Își va-nflori în suflet bucurii
Cine spre Tine, Doamne, se va trage
Și Te-a slăvi cu inimi mii de mii
Pământul de la margini peste margini.

Pe unde, Doamne, Tu cuvânți și treci
Se-nalță învierile de Paște –
Cuvântul să-L trăiască-n veci de veci
Toți oamenii ce după noi s-or naște!

by Victor Bragagiu