Piedici

Piedici

,,Unul dintre lucrurile importante în viață este să-ți continui călătoria în ciuda schimbărilor de traseu și a întreruperilor vieții în așa fel, încât, să transformi adversitățile vieții în avantaje”, John C. Maxwell

Piedicile sunt obstacole care apar în calea noastră și care pot produce opriri, mai lungi sau mai scurte, din înaintarea pe drumul vieții sau dintr-o lucrare la care ne-am angajat. O piedică poate fi ceva care ne poate bloca înaintarea și care stă împotriva a ceea ce vrem să facem; poate fi o dificultate, o problemă, o neputință, o complicație, un handicap, un dezavantaj, o întrerupere, o neînțelegere. Uneori chiar oamenii pot deveni piedici pentru ei sau pentru alții.

Atunci când oamenii devin piedici este greu și lucrul  în echipă nu poate înainta. Oamenii slabi, imaturi, negativiști, egoiști, mândri, lacomi, răi și nemulțumiți sunt piedici în orice echipă. Odată apărute, conflictele nu sunt ușor de rezolvat. Când o echipă are nevoie de consiliere se va lucra atât cu liderii, cât și cu restul echipei și, în mod special, cu cei care sunt considerați ”problema” situației în care se află grupul. Cînd se învață, se va studia tot împreună cu toată echipa, pentru a putea oferi fiecăruia posibilitatea de a-și cunoaște atât rolul, cât și scadențele împreună cu consecințele lor. Va trebui să fii atentă cu cine petreci timp, energie, resurse, bani dacă vrei o echipă puternică, în stare să poarte greutățile și responsabilitățile în lucrarea la care v-ați angajat. O evaluare a situațiilor care apar în echipă va fi absolut necesară, pentru a putea fi eliminate piedicile apărute. În astfel de cazuri, liderii vor trebui, cu multă înțelepciune, să îi ajute pe cei care nu își cunosc încă responsabilitățile, să își înțeleagă rolul pe care îl au în echipă și importanța de a se achita de obligațiile ce le au. Este drept că, în astfel de cazuri, consumul de energie al liderilor va încetini lucrarea, deoarece aceștia vor avea mai puțin timp și energie să se ocupe de rolul lor în grup dar, în final, totul va lucra spre progresul întregii echipe. Această filozofie de grup este importantă deoarece, altfel, dacă problema nu se rezolvă, membrii echipei vor pune la îndoială calitățile de conducere ale  liderului (discernământ și curaj), care nu este capabil să dea direcția corectă tuturor celor care compun echipa.Totuși, în cazul în care unul din membrii echipei nu va dori – sau nu va fi capabil – să se alinieze cu responsabilitățile ce îi revin, va fi eliminat, în mod decent și înțelept din grup, pentru a asigura bunul mers înainte al echipei. Dacă acestui coechipier, care nu se poate acomoda și nu se poate achita de obligațiile ce îi revin în cadrul grupului din care face parte, i se va permite să rămână în continuare în echipă, există pericolul ca restul membrilor grupului să părăsească echipa pentru a-și găsi de lucru în alte medii și echipe. De aceea, liderul echipei va trebui să aibă control total asupra dinamicii din echipă, să facă tot posibilul pentru a elimina piedicile și să acționeze după cum o cer nevoile grupului pe care îl are în grijă, având soluția cea mai potrivită care să conducă echipa spre progres. Va trebui să înveți să continui lucrul în echipă în ciuda schimbărilor și a întreruperilor, în așa fel, încât, să ajungi să transformi adversitățile în avantaje. Ce faci ca să știi cum să dai la o parte piedicile din echipa ta într-un fel care să aducă beneficii tuturor?

Doamne, ajută-mă să nu fiu o piedică pentru mine sau pentru alții pe drumul dezvoltării și al devenirii, căci vreau să ajung să fiu ceea ce Tu m-ai creat să fiu!

Fragment din cartea: Pasiune și Compasiune, by Ana Tătar Andras

Robii Mei

1flower

Isaia 65:1-16

Isaia 65:14 : ,,Iată că robii Mei vor cânta de veselă ce le va fi inima,

dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet

şi vă veţi boci de mânios ce vă va fi duhul.”

*

Care este cerinţa poporului şi care este răspunsul Domnului?

Poporul a cerut ceea ce aveau deja (Vei tăcea Tu?, Ne vei întrista?, Vom suferi veşnic?, Putem fi mântuiţi?, Priveşte la noi!).

Ţi se întâmplă să te rogi mereu pentru ceva ce ai? Recunoşti că eşti în atenţia Domnului tot timpul? Recunoşti că El este gata să-ţi răspundă? Recunoşti că El are mâinile întinse spre tine? Poţi să vezi că umbli pe o cale rea? Poţi să vezi că umbli în voia gândurilor tale? Vezi răzvrătire în viaţa ta?

Ce anume din viaţa poporului Israel a provocat mânia lui Dumnezeu?

Poporul Israel pare un copil care nu îşi asumă responsabilităţi. Începe să-şi mărturisească păcatul, dar aruncă vina pe Dumnezeu că le-a întors spatele. Nu au vrut să accepte disciplina Domnului pentru păcat. De fapt, au crezut că sunt sfinţi. Aduceau jertfe, tămâie, mâncau bucate necurate. Domnul socoteşte închinarea lor o batjocură. Dumnezeu spune că aceste lucruri sunt fum şi foc.

Ce anume din viaţa mea provoacă mânia lui Dumnezeu? Care lucruri le fac oamenii astăzi care de fapt dovedesc că ei refuză harul lui Dumnezeu? Pretind că sunt sfinţi? Spun că sunt prea păcătoşi ca să fie iertaţi? Spun că ei nu merită harul Domnului? Li se pare prea uşor ca să fie mântuiţi doar prin credinţă? Se cred destul de buni? Nu recunosc gravitatea păcatului? Se închină cum vor ei?

Domnul Se oferă să ne ajute. Îl respingem? (Isaia 65:2-7)

El va binecuvânta pe cei credincioşi. Va răscumpăra pe cei ce vin la El (Isaia 65:8-10).

Cei ce-L resping vor primi o judecată dreaptă. Vor fi distruşi (Isaia 65:11-12).

Cum vezi destinul celor ce-L slujesc pe Domnul în comparaţie cu destinul celor ce-L resping (Isaia 65:13-16)? Cei ce slujesc Domnului vor avea: mâncare, băutură, bucurie, cântare şi veselie.

Cei ce resping oferta Domnului vor avea: foame, sete, ruşine, durere, bocet, duh mâhnit, moarte.

În care categorie eşti astăzi? Unde alegi să fii în viitor?

Doamne, Te rog ai milă de mine şi casa mea ! Învaţă-ne adevărata închinare plăcută Ţie şi ajută-ne să Te urmăm.

 Inima mea alege pe Domnul şi binecuvântările Lui!

Cum îţi disciplinezi copilul?

2 fatherIsaia 10:20-34

*

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

De multe ori Dumnezeu foloseşte consecinţele alegerilor noastre ca să ne disciplineze. Lui Dumnezeu nu-i place neascultarea noastră. Dumnezeu ne învaţă ce este bine pentru că ne iubeşte. Aşa şi părinţii îi învaţă pe copii ce este bine, din dragoste pentru ei. Copiii trebuie să ştie că anumite fapte au consecinţe grave. Lucrurile mici pot aduce învăţături pentru o viaţă. De exemplu dacă a stricat o jucărie, să se joace cu ea stricată câteva zile. Fii pozitivă chiar când se întâmplă lucruri rele. Învăţăm şi din ele. Când îşi împlineşte micile responsabilităţi, răsplăteşte copilul cu o vorbă bună, o îmbrăţişare, o bonboană, o jucărie surpriză etc., lucruri mici, dar inima mare. Un alt lucru pe care poţi să-l faci, este o listă cu responsabilităţi pentru cel mic, potrivită cu vârsta lui: de exemplu să spună mulţumesc, să ude o floare, să pună jocul la loc. Pune lista la vedere. Apoi apreciază prin cuvinte lucrul făcut de el. Când copilul învaţă să se supună părinţilor, el învaţă să se supună autorităţii, şi mai târziu va accepta mai uşor supunerea faţă de Domnul. Când copilul nu ascultă, este nevoie de corecţie, disciplinare. Biblia ne spune că este speranţă pentru un copil care este pedepsit să se corecteze.

Evrei 12:6 „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”

Proverbe 19:18 „Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.”

Încurajarea pentru o purtare bună aduce bucurie, dar pedeapsa pentru neascultare aduce corecţia dorită. Dumnezeu îşi pedepseşte copiii, şi părinţii trebuie să facă la fel. Pedeapsa pentru copil trebuie să fie pe măsura neascultării, şi cu dragoste. Nu îţi descărca nervii pe copil. Stăpâneşte-ţi nervii. Roagă-te Domnului pentru ajutor. El poate să-ţi dea înţelepciune. Părinţii înţelepţi vor învăţa ce este de făcut în fiecare situaţie. Pedeapsa trebuie să înveţe pe copil ce a greşit şi ce este bine. Dorinţa ta este ca, copilul tău să înveţe să asculte şi să se poarte cu responsabilitate, nu să sufere pedeapsa. Tu vrei ca el să recunoască, să înţeleagă, consecinţele care urmează faptele lui.

Proverbe 13:24 „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Lasă-ţi gândurile călăuzite de Scriptură.

Tu ai nevoie de răbdare, de rugăciune şi de puterea lui Dumnezeu.

Sprijineşte-te pe Dumnezeu, cu încredere că El te va ajuta să-ţi creşti copilul în învăţătura şi mustrarea Domnului.

Inima ta plină de credincioşie şi diligenţă

va ajuta copilul tău

să înveţe ascultarea de autoritate.

Fii sănătoasă!

Ioan 5:1-15

*

Ioan 5:6b

„Vrei

te

faci

sănătos?“

Vrei să fii o femeie sănătoasă (trup, minte, spirit)?

Domnul Isus are putere să restaureze.

Domnul Isus are putere să dea viaţă, să judece, să primească slavă.

Domnul Isus ne dă putere să trăim prin credinţă.

Când Îl ascult pe Domnul Isus primesc putere.

Când sunt bolnavă spiritual nu pot să port bătăliile vieţii.

Domnul Isus a venit să-mi dea putere să biruiesc şi îmi spune şi mie ca şi bolnavului de la scăldătoarea Betezda:

1.  Scoală-te! – alege să te ridici de unde eşti!

2.  Ridică-ţi patul! – acceptă circumstanţele vieţii, încrede-te în Domnul!

3.  Umblă! – Alege să începi o viaţă nouă, du-te mai departe!

Domnul Isus lucrează împreună cu Tatăl.

Dumnezeu şi Domnul Isus lucrează pentru mine (mă face sănătoasă, întreagă).

Cum vezi tu puterea Domnului în viaţa ta?

Ce alegi tu să faci când nu poţi purta bătăliile vieţii? (1.2.3.)

Accepţi tu responsabilităţile sau te plângi că e greu?

Restaurează Domnul viaţa ta? Cum?

Experimentezi tu puterea Lui? Cum?

Dacă te-ar întreba Domnul acum „Care e dorinţa ta?“, ce I-ai răspunde?

Fie şi ruga ta: Doamne, aş vrea să fiu sănătoasă! (trup, minte, spirit)

Învaţă pe copil

Ioan 4:43-54

 *

Ioan 4:46

*

„În Capernaum

era un slujbaş împărătesc,

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Când un părinte rămâne singur cu toate responsabilităţile trebuie să ţină minte că disciplina continuă. Copilul se joacă adesea cu părinţii, ca să facă ce vrea el.

Nu încerca să compensezi lipsa unui părinte cu daruri, bani, timp mult la televizor sau computer, lucruri scumpe etc.

Învaţă pe copil să aibă o atitudine sănătoasă faţă de părintele lipsă. Păstrează o poză la vedere pentru el. Vorbeşte despre amintirile frumoase ca familie.

Nu aştepta să-şi asume responsabilităţile adulţilor. Nu spune „de acum tu eşti femeia sau bărbatul în casă“. Nu-l împinge în faţă la responsabilităţile adulţilor, dar nici nu-l ţine înapoi fiind prea protectoare.

Lasă-l să vadă în continuare credinţa ta în Dumnezeu, roagă-te cu el, citeşte Biblia, citeşte la culcare, roagă-te la masă, mergeţi la biserică, dăruiţi din puţinul vostru (Domnul va binecuvânta ce rămâne). Cântaţi Domnului.

Chiar dacă-i mult de lucru, caută momente să râzi şi să zâmbeşti cu copilul tău. Găseşte timp de discuţii cu el.

Cum ai vorbi tu despre amintirile frumoase?

Cum ai vrea să vadă alţii credinţa ta?

Nu uita că Domnul este tăria ta, ajutorul tău, înţelepciunea ta, mângâierea ta, orice s-ar întâmpla.

Domnul să binecuvânteze familia ta!