credinţa ta

by

Vestea Cea Bună (5)

faith and repentanceIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce

veşti bune,

care vesteşte pacea,

picioarele celui ce aduce veşti bune,

care vesteşte mântuirea!

Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea bună, Evanghelia ne spune că suntem datori cu un răspuns lui Dumnezeu.

4. Adevărul despre răspunsul rezonabil al omului:

Suveranitatea lui Dumnezeu în ce priveşte mântuirea nu neagă responsabilitatea omului.

Credinţa – încrederea în Dumnezeu şi pocăinţa – supunerea faţă de Domnul, sunt un răspuns rezonabil pentru ceea ce a făcut Cristos pentru om.

Răspunsul credinţei se bazează pe încrederea în promisiunile lui Dumnezeu -iertarea de păcat, siguranţa mântuirii, speranţă pentru viaţa nouă după voia lui Dumnezeu- (Romani 12:1; Tit 3:4-7). Credinţa este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8). Vei primi darul Lui?

Pocăinţa este evidenţa credinţei adevărate.

Pocăinţa este o schimbare a minţii şi a inimii, care se vede în purtare. Este o renunţare la sine şi slujire faţă de Împăratul salvator (Romani 12:2; Tit 3:8).

Pocăinţa este refuzul de a pune limite lui Dumnezeu în ce priveşte lucrarea pe care El o face în inima şi viaţa omului. El este Împăratul şi are tot dreptul să lucreze cum doreşte.

Singurul răspuns rezonabil la ceea ce a făcut Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos cuprinde două părţi: credinţa şi pocăinţa.

Pe ce se bazează credinţa ta?

Cum se vede pocăinţa prin purtarea ta?

Care este răspunsul tău în lumina acestor adevăruri?

Care este relaţia ta cu Dumnezeu?

Este Domnul Isus, Mântuitorul tău?

Doamne, inima mea a ales credinţa şi pocăinţa!

Advertisement
by

Lumina

11 blessIsaia 49:1-6

Isaia 49:6b

„Te pun ca să fii

Lumina neamurilor,

ca să duci

mântuirea

până la marginile pământului.”

*

Noi toţi suntem păcătoşi, dar nu credem că este aşa de grav să fii păcătos, deşi Romani 3:23 ne spune că plata păcatului este moartea. Domnul Isus a purtat păcatele noastre pe cruce. Când suntem convinşi de acest lucru ne mărturisim păcatele şi suntem liberi.

Trebuie să ne cunoaştem credinţa. Trebuie să cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu. Toţi oamenii trebuie să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi să răspundă la chemarea Domnului la mântuire.

L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău personal?

Dacă nu L-ai acceptat în inima ta, de ce nu L-ai acceptat? Când vei spune „DA!” Domnului?

Dacă Domnul Isus este Salvatorul tău, cât e de serioasă mărturia ta în lume? Te rogi pentru misiune? Te rogi pentru misionari? Susţii financiar misionarii? Cum te raportezi la alte popoare care nu au credinţa ta? Chemi pe oameni la biserica ta? Îi accepţi pe cei ce vin la închinare dar sunt diferiţi de tine în ce priveşte îmbrăcămintea, cultura, apariţia fizică, cunoştinţa lor? Cum îi ajuţi să se uite la Cristos, nu la tine?

Naţiunile se ridică şi cad. Împărăţiile vin şi pleacă. Conducătorii sunt printre noi astăzi, iar mâine nu mai sunt. Companiile au succes până vin altele mai mari şi mai puternice. Aşa este şi cu noi: astăzi aici, mâine unde vom fi? Dacă aşa stau lucrurile, care este contribuţia noastră în lume?

Cuvintele Salvatorului descoperă persoana Lui, misiunea Lui, planul Lui şi puterea Lui. El a spus: Toată puterea Mi S-a dat în cer şi pe pământ, în Matei 28:18. Mesajul Lui ajunge până la marginile pământului. Misiunea Lui a fost cunoscută de Dumnezeu înainte de a se naşte. Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. În comparaţie cu conducătorii lumii (împăratul Cir) care se luptă cu arme, Salvatorul se luptă cu cuvântul gurii Lui (o sabie cu două tăişuri), declarând adevărul lui Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Evrei 4:12

Cum ţi s-a descoperit harul, autoritatea şi puterea Salvatorului prin citirea Bibliei?

 

Doamne, dă-mi harul să vin cu gândurile inimii mele

la lumina Cuvântului Tău!

 

by

Învaţă pe copil

Ioan 4:43-54

 *

Ioan 4:46

*

„În Capernaum

era un slujbaş împărătesc,

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Când un părinte rămâne singur cu toate responsabilităţile trebuie să ţină minte că disciplina continuă. Copilul se joacă adesea cu părinţii, ca să facă ce vrea el.

Nu încerca să compensezi lipsa unui părinte cu daruri, bani, timp mult la televizor sau computer, lucruri scumpe etc.

Învaţă pe copil să aibă o atitudine sănătoasă faţă de părintele lipsă. Păstrează o poză la vedere pentru el. Vorbeşte despre amintirile frumoase ca familie.

Nu aştepta să-şi asume responsabilităţile adulţilor. Nu spune „de acum tu eşti femeia sau bărbatul în casă“. Nu-l împinge în faţă la responsabilităţile adulţilor, dar nici nu-l ţine înapoi fiind prea protectoare.

Lasă-l să vadă în continuare credinţa ta în Dumnezeu, roagă-te cu el, citeşte Biblia, citeşte la culcare, roagă-te la masă, mergeţi la biserică, dăruiţi din puţinul vostru (Domnul va binecuvânta ce rămâne). Cântaţi Domnului.

Chiar dacă-i mult de lucru, caută momente să râzi şi să zâmbeşti cu copilul tău. Găseşte timp de discuţii cu el.

Cum ai vorbi tu despre amintirile frumoase?

Cum ai vrea să vadă alţii credinţa ta?

Nu uita că Domnul este tăria ta, ajutorul tău, înţelepciunea ta, mângâierea ta, orice s-ar întâmpla.

Domnul să binecuvânteze familia ta!

by

Ce răspunzi tu celor care te întreabă despre credinţa ta?

Ioan 18:19-27

,,Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. Isus i-a răspuns: ,,Eu am vorbit lumii pe faţă. Totdeauna am învăţat norodul în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit. Iată aceia ştiu ce am spus.“ La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: ,,Aşa răspunzi marelui preot?“ Isus i-a răspuns: ,,Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?“ Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: ,,Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?“ El s-a lepădat şi a zis: ,,Nu sunt.“ Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: ,,Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“ Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.“

Mulţi dintre noi am trăit pe vremea comuniştilor. Parcă acest pasaj seamănă cu un interogatoriu comunist.
Ce răspunzi tu celor care te întreabă despre credinţa ta? Cum îţi prezinţi credinţa? Cum îţi aperi credinţa? Vrei să scrii o pagină despre credinţa ta?
Cum ai reacţiona dacă cineva ţi-ar da o palmă?
Domnul a întrebat: „De ce mă baţi?“ Care sunt întrebările tale când primeşti palme?

Noi primim multe palme acasă, la lucru, la biserică. Unele le merităm, altele nu. Important este ce fac eu când primesc palme.

Domnul să-ţi dea putere să răspunzi răului cu bine!