Proverbe 11

11*

Proverbe 11

*

Tată ceresc, iubesc dreptatea, căci cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Păzeşte pe roaba Ta de mândrie, căci când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Caut să rămân în adevăr, căci neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Preţuiesc neprihănirea, căci în ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Păzeşte-mă de răutate, căci nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui; nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor: la moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită; cel neprihănit este scăpat din strâmtoare şi cel rău îi ia locul.

Pune pe buzele mele cunoştinţa adevărului, căci cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.

Ajută-mă să fiu un om de bine, căci când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Binecuvântez cetatea în care locuiesc, căci cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Iubesc pe aproapele meu, căci cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

Păstrez adevărul în inima mea, căci cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Mă rog pentru sfaturi bune, chibzuinţă şi biruinţă, căci când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Nu mă pun chezaş pentru nimeni, căci cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

Îmi doresc să fiu o femeie plăcută, căci o femeie plăcută capătă cinste şi cei asupritori capătă bogăţie.

Mă feresc de tulburare, caut mila şi îndurarea, căci omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.

Tată ceresc, păzeşte-mă de răutate şi înşelăciune, căci cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată; adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea; cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

Cred că cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.

Preţuiesc înţelepciunea şi doresc binele. Mă depărtez de femeia frumoasă şi fără minte care este ca un inel din aur pus în râtul unui porc. Mă rog să fiu eliberată de dorinţe rele şi de mânie.

Iubesc generozitatea, căci unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Tată, ajută-mă să mă depărtez de zgârcenie, căci sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Nu opresc o binecuvântare,  când pot să o dau, ca să nu fiu blestemat de popor, şi doresc pe capul meu să vină binecuvântarea.

Urmăresc binele, ca să câştig bunăvoinţă, căci cine urmăreşte răul este atins de el.

Mă încred în Tine, Doamne, căci cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.

Binecuvântează casa mea şi fereşte-ne de tulburare, căci cine îşi turbură casa va moşteni vânt şi nebunul va fi robul omului înţelept!

Binecuvântează rodul meu, căci rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

Mulţumesc pentru răsplata pe care o ai pentru mine, căci cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să fim înţelepţii care câştigă suflete!

 

Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare! (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Cum Îl aştepţi pe Domnul?

planIsaia 27:1

„În ziua aceea,

Domnul

va lovi cu sabia Lui cea

aspră, mare şi tare,

Leviatanul, Babilonul,

şarpele fugar (Asur),

şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel),

şi va ucide

balaurul de lângă mare (Egiptul).”

 

Dumnezeu va domni! Va birui pe diavolul şi va aduna pe Israelul cel roditor la Ierusalim. Dumnezeu va distruge răul, va ajuta Israelul să devină o naţiune roditoare şi îi va aduna unul câte unul la Cetatea sfântă. Poporul Israel nu a fost unde l-a dorit Dumnezeu dar în ziua aceea va fi restaurat.

Nici eu nu am fost întotdeauna unde a dorit Dumnezeu, dar în acea zi voi fi acolo unde El doreşte. Atenţia mea va fi la El. Când atenţia mea este la El, am speranţă.

Unde îţi lipseşte speranţa? În relaţii? În familie?

Ţi-ai pierdut speranţa pentru că atenţia ta nu este la Domnul?

El poate să aibă grijă de tine. El îţi dă pace şi speranţă.

Cum Îl vei lăsa pe Domnul în săptămâna aceasta să-ţi poarte de grijă?

Babilonul, Leviatanul, şarpele fugar (Asur), şarpele inelat (Babel) şi balaurul de lângă mare (Egiptul) vor fi loviţi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare. Dumnezeu va triumfa. Leviatanul este o imagine a puterii răului şi fricii cu efectele ei haotice.

Răul este tare utât. Mă bucur că va avea un sfârşit şi va birui binele.

Doamne, mă bucur să ştiu că Tu vei domni şi vei distruge pe cel rău în totalitate. Ne vei elibera de prezenţa răului pentru totdeauna în ziua aceea. Ştiu că vei veni în curând şi vei răsplăti pe fiecare după fapta lui, de aceea vreau să-mi spăl hainele, ca să am drept la pomul vieţii şi să intru pe porţi în cetate (Apocalipsa 22:12-14).

Mulţumesc că veghezi asupra mea.

Cum veghează Domnul asupra ta?

Cum Îl aştepţi pe Domnul?

Doamne, inima mea Te aşteaptă cu bucurie!

Cetatea mea

25eIsaia 26:1-2

„Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie. Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită.”

 

Cei răscumpăraţi vor cânta o cântare în acea zi. În contrast cu cetatea în ruină a oamenilor răi, cetatea sfântă, cetatea cea tare „Dumnezeu”, ne dă mântuirea. Zidurile cetăţii nu sunt de piatră, ci mântuirea va fi un zid şi o întăritură pe care nimeni nu o poate distruge. Este protecţie perfectă pentru cel neprihănit şi credincios. Lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare, este mai puternică şi mai sigură decât orice sistem de siguranţă omenesc sau orice mijloc de apărare. Cei care vor păstra credinţa adevărată vor intra pe porţi în cetatea care nu este proiectată, nici zidită de mâini omeneşti. Cei drepţi, cei credincioşi, care se încred în Dumnezeu pentru provizie şi salvare, vor intra. Cei ce se laudă cu meritele lor nu vor intra.

Cui dai credit pentru realizările tale? Recunoşti că tot ce eşti şi tot ce ai este de la El?

El este cetatea noastră acum şi în viitor. În prezenţa Lui suntem în siguranţă şi putem să ne bucurăm în laudă şi închinare.

Te gândeşti mereu cum va fi în acea zi?

Este Dumnezeu o cetate tare pentru tine, un loc unde găseşti protecţie, provizie, pace, siguranţă?

Cum păstrezi credinţa cea adevărată?

Te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile zilnice?

Te încrezi în Dumnezeu pentru viitor?

Biruieşti problemele zilei prin laudă şi închinare?

Inima mea spune: Dumnezeu este Cetatea mea de adăpost!

Doamne, Tu !!!

25cIsaia 25

Isaia 25:1a

„Doamne,

Tu

eşti

Dumnezeul meu.”

 *

Doamne, Tu eşti Dumnezeu meu! Pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate. Planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

 

Tu, Doamne, ai prefăcut în dărâmături cetatea celor răi, Tu ai nimicit cetatea cea mare a străinilor, de aceea Te slăvesc popoarele care se încred în Tine. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.

Doamne, Tu ai domolit zarva popoarelor cum domoleşti căldura într-un pământ arzător. Cum este înnăduşită căldura de umbra unui nor aşa ai înnăduşit cântările de biruinţă ale asupritorilor.

 

Tată, mă bucur să ştiu că Tu pregăteşti pe muntele Tău cel sfânt un ospăţ de bucate gustoase şi miezoase, pline de măduvă. Tu înlături mahrama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile. Tu dai la o parte tot ceea ce îi împiedică pe oamenii să Te vadă şi să Te recunoască ca Domn şi Stăpân.

Tu nimiceşti moartea pe vecie!

Tu ştergi lacrimile de pe toate feţele!

Tu îndepărtezi ocara de peste oameni!

Tu eşti Dumnezeul nostru în care avem încredere că ne mântuieşte!

Ne veselim şi ne bucurăm de mântuirea Ta!

Ne odihnim sub mâna Ta cea mare care ne ocroteşte!

Cei răi vor fi călcaţi în picioare. Cei mândri vor fi doborâţi. Dibăcia mâinilor celor răi va fi o nimica, pentru că Tu prăbuşeşti la pământ zidurile lor cele înalte şi le surpi temeliile la pământ, în ţărână.

Doamne, mă bucur că Tu mă iubeşti şi eu sunt fiica Ta.

 

Inima mea Te înalţă, Doamne,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

 

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!