Doamne, Tu !!!

25cIsaia 25

Isaia 25:1a

„Doamne,

Tu

eşti

Dumnezeul meu.”

 *

Doamne, Tu eşti Dumnezeu meu! Pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate. Planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

 

Tu, Doamne, ai prefăcut în dărâmături cetatea celor răi, Tu ai nimicit cetatea cea mare a străinilor, de aceea Te slăvesc popoarele care se încred în Tine. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab. Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.

Doamne, Tu ai domolit zarva popoarelor cum domoleşti căldura într-un pământ arzător. Cum este înnăduşită căldura de umbra unui nor aşa ai înnăduşit cântările de biruinţă ale asupritorilor.

 

Tată, mă bucur să ştiu că Tu pregăteşti pe muntele Tău cel sfânt un ospăţ de bucate gustoase şi miezoase, pline de măduvă. Tu înlături mahrama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile. Tu dai la o parte tot ceea ce îi împiedică pe oamenii să Te vadă şi să Te recunoască ca Domn şi Stăpân.

Tu nimiceşti moartea pe vecie!

Tu ştergi lacrimile de pe toate feţele!

Tu îndepărtezi ocara de peste oameni!

Tu eşti Dumnezeul nostru în care avem încredere că ne mântuieşte!

Ne veselim şi ne bucurăm de mântuirea Ta!

Ne odihnim sub mâna Ta cea mare care ne ocroteşte!

Cei răi vor fi călcaţi în picioare. Cei mândri vor fi doborâţi. Dibăcia mâinilor celor răi va fi o nimica, pentru că Tu prăbuşeşti la pământ zidurile lor cele înalte şi le surpi temeliile la pământ, în ţărână.

Doamne, mă bucur că Tu mă iubeşti şi eu sunt fiica Ta.

 

Inima mea Te înalţă, Doamne,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

 

Psalmul 90

2013aPsalms 90:1-17

O rugăciune

*

a lui Moise,

*

omul lui Dumnezeu

*

 Doamne,

Tu,

ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”

 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca o strajă din noapte.

 Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute şi noi zburăm.

Dar

cine

ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

1