Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare! (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Psalmul 90

2013aPsalms 90:1-17

O rugăciune

*

a lui Moise,

*

omul lui Dumnezeu

*

 Doamne,

Tu,

ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”

 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca o strajă din noapte.

 Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute şi noi zburăm.

Dar

cine

ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

1

 

Cum te rogi pentru vorbirea ta?

Te rogi pentru vorbirea ta?

 

„Mare putere are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 


 

Doamne,

binecuvântează gura mea ca să vorbesc numai cuvinte care aduc viaţă, linişte, pace, bucurie şi zidire sufletească.

În primul rând, Te rog să mă ierţi pentru că vorbirea mea a adus moarte de multe ori în trecut. Am fost nestăpânită şi obraznică (amintirile mă năpădesc). Te rog să mă ajuţi să repar ce se mai poate în relaţii cu cei pe care i-am rănit. Descopere-mi păcatul meu căci vreau să fiu iertată şi eliberată ca Tu să mă poţi folosi în Împărăţia Ta.

Vreau să dau şi eu iertare celor ce mi-au greşit de aceea Te rog pune pace între mine şi toţi ceilalţi.

Doamne, învaţă-mă să pun gânduri bune (dragostea şi Cuvântul) în mintea şi inima mea căci din prisosul inimii vorbeşte gura (Matei 12:34b). Fie vorbirea mea fără cârtiri şi fără şovăieli (Filipeni 2:14). Fie vorbirea mea aducătoare de vindecare, încurajare, mângâiere, confort, linişte, bucurie, speranţă, înţelepciune, adevăr, dragoste. Ajută-mă să spun lucruri care sunt adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, de valoare, vrednice de laudă, vrednice de cinste. Fă din vorbirea mea o vorbire înţeleaptă însoţită de dragoste şi umilinţă. Aminteşte-mi să nu pun în cuvinte orice gând ce îmi trece prin minte ci să mă rog pentru timpul potrivit (Proverbe 29:11). Pune pe inima mea mai mult rugăciunea decât vorbirea. Mă înfior la gândul că voi da socoteală pentru orice vorbă (Matei 12:36), de aceea caut să mă feresc de poveste multă. Nu vreau să sufăr consecinţele nestăpânirii mele.

Tată, ajută-mă să pot spune: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” Psalmul 19:14

 

O vorbă bună înseninează faţa!