Călăuzire blândă

18 julyIsaia 40:1-11

Isaia 40:8

„Iarba se usucă,

floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru

rămâne în veac.”

*

 

Nimic nu se compară cu durabilitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. El este ancora care rămâne în picioare în mijlocul furtunii.

Ce furtună înfrunţi tu astăzi? Cum te ajută Isaia 40 să fii curajoasă, puternică şi plină de speranţă? Ce vei face ca să rămâi în picioare prin furtunile vieţii?

Domnul este Păstorul meu. El mă conduce cu grijă, cu atenţie şi o caldă afecţiune. El cunoaşte duhul meu mâhnit şi orice situaţie grea, testele grele la care sunt supusă, căderile şi înşelăciunile omeneşti, ispitele şi slăbiciunile mele. Am nevoie de blândeţea Lui astăzi. Am nevoie de Cuvântul Lui, am nevoie de prezenţa Lui, ca să fiu întărită.

Iată vestea cea bună! Iată Dumnezeul tău! Isaia ne descoperă caracterul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este şi Atotputernic dar şi personal.

Dumnezeu este Suveran, Atotputernic dar şi Păstor.

Dumnezeu ne asigură iertarea Lui, prezenţa Lui, protecţia Lui, puterea Lui, călăuzirea Lui cea blândă, şi suntem aşa de binecuvântaţi că El este Tatăl nostru.

Ai tu nevoie de puterea lui Dumnezeu prin situaţia prin care treci?

Unde ai tu nevoie de grija lui Dumnezeu?

Unde ai tu nevoie de o călăuzire blândă?

Unde ai tu nevoie de o atingere specială din partea Păstorului?

Doamne, Te laud că ai grijă de mine. Mulţumesc pentru puterea Ta prin furtunile vieţii mele. Tu mă călăuzeşti pe calea cea dreaptă. Mulţumesc pentru blândeţea Ta faţă de mine. Atinge-mi gândirea şi vorbirea, inima şi toată fiinţa mea cu prezenţa Ta. Tu eşti mângâierea mea. Descopere-mi slava Ta ca să Te cunosc. Dă-mi harul să duc vestea cea bună cu bucurie.

Doamne, inima mea are nevoie de blândeţea Ta astăzi!

Ce este încrederea aceasta pe care te bizui?

8 iunieIsaia 36

Isaia 36:4b

„Ce este

încrederea aceasta

pe care

te bizui?”

 

Cine a fost Ezechia?

Ezechia a fost împăratul la Ierusalim. El s-a încrezut în Domnul şi a avut succes în lucrul lui. Sanherib, împăratul Asiriei, a cucerit cetăţile întărite ale lui Iuda şi voia să cucerească şi Ierusalimul. A încercat să înşele pe Ezechia spunând că nu are de ales decât să se predea. În vorbirea lui, Sanherib părea înţelept, dar nu era. Pe cine a atacat el de fapt? Pe Ezechia? Nu, ci pe Dumnezeu. A zis poporului: Nu vă încredeţi în Dumnezeu pentru ajutor, căci Dumnezeu mi-a zis să vin împotriva voastră şi să vă nimicesc. Acest lucru nu era adevărat. A mai zis: nu vă încredeţi în Ezechia, ci încredeţi-vă în mine căci vă ofer pacea; nu vă încredeţi în vorbele lui Ezechia care zice că Domnul va aduce izbăvire. Sanherib a vorbit despre Dumnezeu fără să aibă respect faţă de El. Vai de cei ce iau în deşert  (fără respect) Numele lui Dumnezeu!

Poporul a tăcut şi nu a răspuns trimişilor împăratului Sanherib.

Cum reuşeşte lumea astăzi, ca să ne întoarcă ochii de la încrederea noastră în promisiunile lui Dumnezeu, spre încrederea în promisiunile oamenilor?

Aşa se întâmplă şi astăzi, ca în trecut. Oamenii încep să creadă că ei au soluţii şi răspunsuri la problemele vieţii. Vrem şi noi uneori ca să fim importanţi, bogaţi, populari etc., ca şi alţii pe care îi vedem în lume. Alegem uneori ca să nu ne încredem în Domnul şi în planul Lui pentru viaţa noastră.

Cine te ameninţă pe tine? Te învinuieşte cineva? Învinuieşti tu pe cineva?

Cum te amăgeşte cineva cu vorbirea lui? Are propuneri de pace, dar o inimă rea?

Cine vorbeşte folosind Numele lui Dumnezeu fără respect?

Cunoşti oameni care batjocoresc Numele lui Dumnezeu?

Ai auzit vreodată pe cineva spunând: Încredeţi-vă în mine, nu în Dumnezeu?

Vrei ca oamenii să se încreadă în tine sau în Dumnezeu? Crezi că tu ai soluţiile cele mai bune? Îi chemi pe oameni la credinţa ta sau la credinţa în Dumnezeu?

Care este răspunsul tău când alţii te batjocoresc?

Doamne, ajută-mă să mă încred în Tine când sunt ameninţată de duşman. Nu mă lăsa să stau de vorbă cu duşmanul. Pune pe inima mea rugăciunea.

 

Doamne, fereşte-mi inima de confuzie

când sunt ameninţată de duşman!

 

Credincioasă Adevărului

Ioan 6:60-71

„Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate să o sufere?“ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii din voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“ Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“ „Doamne“ I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu.“ Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac“, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă, el, unul din cei doisprezece.“

 

Ai fost vreodată dezamăgit de învăţătura Domnului? Ai spus vreodată „vorbirea aceasta este prea de tot”? Te-ai poticnit vreodată?

Noi suntem foarte slabi şi uneori nu înţelegem, ba chiar cădem. Să ne amintim că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt duh şi viaţă. Cuvântul lui Dumnezeu are putere să ne ridice şi să ne restaureze. Trebuie să credem. Cine nu alege credinţa, alege trădarea. Unde să mergem dacă nu la Domnul? El are cuvintele vieţii veşnice!

Ai ajuns tu la cunoştinţa că Domnul Isus este Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu?

Cât de credincioasă eşti Adevărului?

Domnul să te ajute să fii statornică pe cale

 şi credincioasă adevărului!