19 Noiembrie

Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Domnul era cu Iosif în orice clipă. De ce era Domnul cu Iosif şi făcea să-i meargă bine de ori ce se apuca? Pentru că a trecut cu bine examele vieţii? Cum treci tu examenele vieţii? Dacă astăzi experimentezi nedreptate, ură, mărturii mincinoase, violenţă fizică sau verbală, eşti tentată să întrebi: ,,Unde este Dumnezeu?”

Dumnezeu poate folosi suferinţa în multe feluri, dar întotdeauna ea este legată de caracterul şi de credinţa omului care suferă. Câteodată, oamenii lui Dumnezeu trec prin mari greutăţi. Ca să primească lumină şi claritate în ceea ce priveşte scopul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie eliberaţi de ceea ce nu aparţine Împărăţiei Domnului.

Când fraţii lui Iosif l-au respins şi l-au vândut, ei nu ştiau nimic din ceea ce avea Dumnezeu în plan pentru fratele lor mai mic. Într-o zi, el, Iosif, fratele lor mai mic, va fi înălţat în putere, ajungând al doilea după împărat (prim-ministru) în împărăţia cea mai mare din vremea aceea. Nu au ştiut că Dumnezeu va folosi ura lor, suferinţa şi umilirea, ca pregătire pentru Iosif, pentru ca el să ajungă conducător. Iosif îi va salva pe fraţii lui, care l-au urât şi l-au batjocorit. Prin Iosif, Dumnezeu a pregătit un loc în Gosen, unde i-a ascuns, i-a disciplinat şi i-a înmulţit ca să devină un popor, timp de patru sute treizeci de ani.

Înainte ca Dumnezeu să-l înalţe pe Iosif, el a suferit umilire şi singurătate timp de treisprezece ani. Deși a fost integru şi credincios, a fost uitat (de paharnic). Te aştepţi ca celui ce-i faci bine să te răsplătească cu bine? Fă bine omului şi apoi fugi de el! Aşteaptă răsplată de la Domnul!

Crezi că l-a durut pe Iosif purtarea celor din jur? Una dintre cele mai mari suferinţe este nedreptatea. Şi când mai vin şi alte necazuri, multe întrebări îi macină pe oameni: De ce? Ce am greşit? De ce eu? De ce Dumnezeu mă lasă să trec pe aici, deşi eu Îl iubesc? Poate că şi Iosif şi-a pus aceste întrebări. Cred că cele două vise l-au ajutat pe Iosif să recunoască şi să-şi amintească de promisiunea lui Dumnezeu pentru el. De multe ori, pornim la drum cu o mare bucurie pentru că Domnul ne-a descoperit un viitor strălucit. Apoi, vine încercarea (neprevăzutul, neaşteptatul) şi se pare că mergem din umilire, într-o umilire şi mai mare. Şi din tot ceea ce era o bază pentru noi, o siguranţă (dragostea familiei şi a celor din jur, părtăşia, confortul, cariera etc.), nu rămâne nimic. Suntem uitaţi (Geneza 40:23). Nu putem urca dacă întâi nu coborâm. Domnul Isus S-a coborât în mormânt înainte de a fi înălţat (Filipeni 2:9-11).

Domnul este cu tine când treci prin vale! Nu uita că vine şi înălţarea!

18 Noiembrie

Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul  lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Dumnezeu i-a dat trecere lui Iosif  înaintea stăpânului său. De ce crezi că Potifar a avut încredere în Iosif? Cunoști tu o persoană de încredere? Ce calităţi are ea?

Iosif a fost un om cinstit şi drept. A fost un om integru, pe al cărui cuvânt se putea conta. S-a purtat cu frică şi cu încredere în Dumnezeu.

Cum crezi că a evitat Iosif să lase amărăciunea şi autoînşelarea în inima lui? Şi-a fixat privirea la Domnul, care ştie tot şi toate? S-a încrezut total în Domnul, care vede şi răsplăteşte? Oare s-a gândit să facă totul cu bucurie şi cu toată inima? Oare s-a luptat să facă tot ceea ce putea şi ştia? Oare şi-a dat toate silinţele ca să fie o binecuvântare pentru alţii? Oare s-a gândit să înflorească acolo unde a fost plantat? Crezi că i-a fost uşor lui Iosif? Oare s-a temut Iosif? Oare a cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu? Oare tatăl lui l-a învăţat promisiunile lui Dumnezeu? Ce faci cu temerile tale? Cunoşti promisiunile Domnului?

În Iosua 1:7-9, se afirmă: ,,Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face. Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.  Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”

Te încrezi în Dumnezeu? Îl asculţi? Este atenţia ta la Împărăţia Lui? Crezi că Dumnezeu îi protejează pe cei care sunt ai Lui?

Cum i-a arătat Domnul lui Iosif că este cu el tot timpul? I-a dat Dumnezeu pace? I-a dat trecere înaintea altora (înaintea duşmanilor)? Şi în casa lui Potifar, şi în închisoare, Iosif era stăpân peste toţi oamenii şi peste toate lucrurile. Cum îţi arată Domnul că este cu tine tot timpul? Cum l-a ajutat Dumnezeu pe Iosif când el a ajuns în Egipt? De ce crezi că Iosif nu s-a plâns pentru ceea ce i s-a întâmplat? Ce vei face tu ca să stai aproape de Domnul, ca să nu ajungi să-ţi plângi de milă când treci prin suferinţă?

Suferinţa după voia lui Dumnezeu produce roadă spirituală! Domnul pregăteşte calea de ieşire din încercări. 

Fie atenţia ta la Domnul, nu la încercările vieţii!

16 Noiembrie

Geneza 38:1-30

Geneza 38: 26a: ,,Iuda le-a cunoscut şi a zis:  „Ea este mai puţin vinovată decât mine.”

Păcatul cauzează nefericire, suferinţă şi durere. În familia lui Iacov s-au întâmplat multe lucruri rele. Iacov a fost vinovat pentru că l-a iubit mai mult pe Iosif decât pe ceilalţi fii. Fraţii lui Iosif au fost vinovaţi pentru că l-au urât pe Iosif. Ura este păcat şi are consecinţe foarte grave. Iuda a fost vinovat faţă de nora lui, Tamar. Tamar a folosit o metodă greşită, chiar dacă dorinţa ei a fost bună. Crezi că Iosif a fost vinovat prin atitudinea sa (mândria –niciunul dintre fraţii lui nu avea o haină pestriţă ca el –, el îi spunea tatălui lucruri rele despre fraţii lui)?

Şi în familiile noastre se întâmplă multe lucruri rele, care cauzează gelozie şi ură. Inima omului nu s-a schimbat, căci Însuşi Dumnezeu spune că inima omului este deznădăjduit de rea şi nespus de înşelătoare. În familie, când un copil este favorizat, se dezvoltă resentimentele şi, în ciuda tuturor eforturilor părinţilor, rămân răni care nu se vindecă sau cicatrice care amintesc tot timpul despre o anumită durere din trecut. Relaţiile din copilărie, dintre fraţi au un impact puternic  şi produc  efecte negative sau pozitive care persistă toată viaţa, trecând din generaţie în generaţie.

Care sunt câteva principii care pot să îi călăuzească pe părinţi şi pe copii ca să păstreze dragostea, suportul şi loialitatea? Cum se rezolvă conflictele, gelozia, competiţia în casă, în aşa fel încât părinţii să ajungă să vadă într-o zi că toţi copiii lor se înţeleg bine între ei?

Eşti atentă cum foloseşti un copil ca autoritate în lipsa ta? Fixezi limite şi reguli clare? Este toată lumea mulțumită și în pace când te întorci acasă? Eşti  tentată să îl compari pe unul dintre copii cu alţii care sunt mai talentaţi sau mai frumoşi? Poţi să alegi să încurajezi copilul pentru o trăsătură de caracter (bunătate, blândeţe, hărnicie etc.), în loc să comentezi ţinuta lui fizică? Copiii sunt în formare şi îşi dezvoltă personalitatea, abilităţile, atitudinile şi obiceiurile. Etichetele (poreclele) şi comparaţiile între copii deschid uşa pentru relaţii nesănătoase în viitor.

Observi când un copil profită de altul? Eşti creativă în rezolvarea conflictelor? Urmăreşti obiceiurile nesănătoase (superioritatea unuia faţă de altul)? Îi laşi pe copii să-şi exprime sentimentele, frustrările etc. şi iei măsuri? Recunoşti că vor fi momente când vei vedea agresiune, resentimente, gelozie sau mânie? Crezi că este necesar să înţelegi sentimentele copilului sau îi spui simplu să nu fie nervos?

Care sunt valorile în familia ta? Integritatea? Loialitatea? Adevărul? Bucuria? Respectul? Rugăciunea? Cuvântul lui Dumnezeu? Pacea? Dragostea? Îi implici pe toţi copiii pentru a face anumite lucruri împreună? Îi încurajezi să se aprecieze unul pe altul? Îi înveţi să se roage unul pentru altul cu voce tare?

Eşti deschisă să primeşti ajutor într-o problemă care durează prea mult? Dacă intervine o boală în familie şi unul dintre copii are nevoie de mai multă îngrijire, ce vei face ca ceilalţi să nu se simtă neglijaţi şi nedreptăţiţi?

Ce imagine îţi apare înaintea ochilor când te gândeşti la relaţiile din casa părintească? Familiile sunt modele pentru copii în ceea ce priveşte interacţiunea dintre toţi membri familiei (unchi, mătuşi, nepoţi şi familiile lor). Cât de mult ne apreciem noi unii pe alţii? Cum menţinem contactul unul cu altul atunci când ne despart distanţe mari? Am lăsat noi critica şi resentimentele să fie evidente şi nerezolvate? Ce amintiri avem când ne gândim la fraţii şi la surorile noastre?

Cât  încă mai suntem în viaţă, avem harul să refacem toate relaţiile de familie. Dacă ai amintiri dureroase despre familia ta, nu uita că nimeni nu este perfect pe pământ  şi nu există părinţi perfecţi. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem învăţa și noi, cât şi copiii noştri ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună, în unitate și dragoste.

Doamne, ajută-mă să preţuiesc familia pe care Tu mi-ai dăruit-o!

14 Noiembrie

Geneza 38:1-30

Geneza 38: 26a: ,,Iuda le-a cunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine.”

Ea, Tamar, a avut prieteni şi oportunităţi în poporul ei, dar a ales să se căsătorească cu o persoană din alt popor. Oare de ce? A înțeles ea că Dumnezeul  Israeliţilor este singurul Dumnezeu adevărat? Şi-a dorit să-L cunoască pe Dumnezeul Israeliţilor? De ce a renunţat Tamar la cultura şi la poporul ei şi s-a alipit de poporul Domnului?

De ce este Iuda mai vinovat decât Tamar? De ce crede el că este mai vinovat decât ea? Ce ar fi trebuit să facă Iuda? De ce nu s-a ţinut el de cuvânt (a promis că va avea grijă de Tamar)? Iuda trebuia să aibă grijă de văduva din familia lui. A neglijat el acest lucru sau a îndepărtat-o pe Tamar cu bună știință și în mod intenționat?

Iuda trebuia să se păstreze curat, dar a cedat ispitei şi a păcătuit. Iuda a judecat-o pe Tamar şi a rostit pedeapsa cu moartea asupra ei uitând că, de fapt, el este primul vinovat. Cât de des vezi tu păcatul altora şi îl neglijezi pe al tău? Cât de des vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar nu vezi bârna din ochiul tău?

Dacă promiţi ceva, te ţii de cuvânt? Când Iuda a fost confruntat cu păcatul lui, și-a recunoscut vina lui şi a renunţat la judecata aspră asupra Tamarei. Ce faci tu când cineva te confruntă cu păcatul tău? Recunoşti? Dai vina pe alţii? Îţi ceri iertare? Rezolvi problema?

De ce crezi că numele Tamarei este menţionat în lista genealogiei Domnului Isus (Matei 1:3)? De ce a fost ea disperată şi dorea cu orice preţ să aibă copii? Tamar nu a renunţat la viaţă atunci când primul soţ şi al doilea au murit. A înfruntat suferinţa cu îndrăzneală. Nu a cedat, ci a crezut că ea poate să aibă urmaşi. Ea şi-a dorit foarte mult să aibă o familie. Cum te lupţi tu ca să nu te împiedece circumstanţele vieţii ca să faci binele? Câtă blândeţe şi umilinţă este în viaţa ta, dacă eşti binecuvântată de Domnul cu talente şi cu daruri? Cum le foloseşti pentru Împărăţia Domnului?

Dumnezeu foloseşte chiar şi imperfecţiunile noastre şi ne ajută să Îl cunoaştem. Ce vei face tu astăzi ca să se vadă că apreciezi promisiunile şi valorile lui Dumnezeu? Cum te vei lupta pentru familia ta ca să păstraţi valorile Domnului?

Roagă-te Domnului pentru familia ta, ca ea să aleagă valorile lui Dumnezeu!

10 Noiembrie

Geneza 37

Geneza 37:19-20: ,,Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.”

Fraţii lui Iosif erau cu turmele la păşune, lângă Sihem. Cum puteau ei să fie lângă Sihem, lângă locul unde sora lor a fost necinstită şi unde ei au săvărşit o aşa de mare mişelie, omorând bărbaţii din cetate, în furia lor nebună (Geneza 34:13-29)? Păcatul omoară conştiinţa?!

Iacov l-a trimis pe Iosif să vadă ce fac fraţii lui şi să-i aducă veşti. Iosif a ascultat şi a plecat să-i caute; nu a fost conştient de ura mare a fraţilor lui. Când l-au văzut de departe, fraţii lui au plănuit să-l omoare. Numai unul din zece s-a gândit să-l scape (Ruben), dar nu a avut curajul să-şi facă publică părerea lui, căci a vrut să-l scape în secret. Ani de zile, fraţii lui Iosif nu au putut să uite strigătele disperate din groapă (Geneza 42:21). Cum au putut fraţii lui Iosif să stea să mănânce, când Iosif striga şi plângea în groapă? Oare mâncau în tăcere, sau se felicitau unul pe altul pentru fapta lor? O caravană a Ismaeliţilor trecea pe acolo şi Iuda a avut o propunere: mai bine să-l vândă, decât să-l omoare. Era acest lucru demonstraţia dragostei frăţeşti (căci, a zis el: este fratele nostru, sângele nostru) sau vroia să găsească o metodă prin care să se simtă mai puţin vinovat?

Ruben nu era cu ei când l-au vândut cu douăzeci de arginţi (preţul unui sclav era de treizeci de arginţi). Când s-a întors şi a realizat ce s-a întâmplat, a înţeles ce mult rău a cauzat compromisul şi slăbiciunea lui. Fiind fiul cel mai mare, era responsabil de viaţa lui Iosif. Mai târziu, spune: (Geneza 42:22): „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acela? Dar fraţii lui nu au ascultat.” De fapt, fraţii lui Iosif s-au răzbunat şi pe tatăl lor, căci nu i-a iubit la fel cum l-a iubit pe Iosif. Probabil că ei ştiau că mama lor, Lea, nu a fost aşa de iubită de Iacov, cum a fost mama lui Iosif (Rahela).

Iacov vroia să-l binecuvânteze pe Iosif, căci niciunul dintre fiii lui nu era ca Iosif în cele ce priveau integritatea, abilităţile şi dragostea lui faţă de Dumnezeu. Iacov nu ştia că Dumnezeu lucrează prin suferinţă în viaţa lui Iosif şi în viaţa lui. Dumnezeu lucrează în viaţa ta prin suferinţă, mai mult decât îţi poţi imagina.

Roagă-te Domnului când treci prin suferinţă!