Inspirational
Hristos a înviat !!!
Hristos a înviat, Mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!
A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.
El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!
Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.
Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!
By Valentin Popovici
Adevărat că a înviat !!!
Vin Paştele
*
Vin Pastele. Isus, din nou invii si iara
arati la lumea asta de orbi si de orbiti
c-ai ispasit pacatul prin Jertfa Ta amara
si c-ai adus viata la cei neprihaniti.
Privind cu ochii-n lacrimi Faptura Ta mareata
ca mii de sori Isus Te vad mai stralucit
ca-nvii cu Tine-o data Slavita Dimineata
din care fericirea e fara de sfarsit.
Iti vad si-n mine chipul scaldat in foc de soare
cu nimb de mii de lacrimi de drag incununat
si strang in zari de suflet slavita sarbatoare
a zilei cand Isuse si-n mine-ai inviat.
Ti-a fost sapat mormantul de-atatia ani si-n mine
cu-atatea lespezi grele fiind acoperit
atatea straji avut-a strinul langa Tine,
de-atata intuneric ai fost pecetluit…
Dar cand sosit-a ceasul slavit al Invierii
ai rupt si-ntunecarea si lespezi si peceti
si-ai inviat,ca-n locul obidei si durerii
s-aduci minunatia atator frumuseti.
…Era-ntr-o primavara ca asta de senina
cu cer de sarbatoare si strai de ciresar
cand ai adus in mine tot raiul de lumina
cu toata revarsarea belsugului de har.
Iar astazi cand cantarea prin lacrimi mi se cerne
cu sufletul de mana imi vine ruga-n Sus
si bratul plin de crinii lumini-n drum Ti-asterne
prinos al fericirii pe care mi-ai adus.
Si vin cu mine-odata toti vesinii din lume
toti piersicii si merii impodobiti cu flori
s-astearna-n calea-Ti sfanta petalele de spume
podoaba cea mai nouă a Albei Sarbatori.
…Invie iar Isuse cu slava tot mai mare
in sufletele albe a-ntregului norod
ca-n toamnele chemarii azi primul brat de floare
s-aduca-n cale-Ti sfanta pe-atat belsug de rod.
By Traian Dorz
Tăcerea din ceruri
Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…
Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…
Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.
Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.
Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!
By Valentin Popovici
Crucea lui Hristos
Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”…. bratele ei se intind liber in cele patru vanturi, imbratisand Universul, fara ca sa isi schimbe forma sau centrul.
Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.
Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei voluntare in alegerea Stapanului.
Crucea, este rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.
De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie, pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).
Kierkegard, filosoful danez, declara clipa singura realitate a vietii; el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.
Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul nostru. (fg) Florian Guler
De ce ?
De ce ?
De ce-ai ales să mori Isus
Pe-o cruce rece-ntins
Şi trupul jertfă ţi-ai adus
C-un dor atât de-aprins?
De ce mai bine ai primit
Pe-obraz să fii scuipat
Iar pe vrăjmaşi Tu i-ai iubit
Pe toţi cu-adevărat?
De ce la Tatăl ai cerut
Iertarea lumii-ntregi
Şi de blestemul morţii-ai vrut
Pe veci să o dezlegi?
***
Ai răbdat vorbe mincinoase,
Ca praful Tu ai fost călcat,
Pe spate biciurile aspre
Urme de sânge ţi-au lăsat.
Când m-ai aveai doar o suflare,
Cu ultima putere-n glas,
Tu te-ai rugat pentru iertare,
Atunci în cel mai groaznic ceas!
***
Şi totuşi, Tată l-ai lăsat
Să simtă chinul greu al morţii;
Pe haina Lui de in curat
Ostaşii lacomi pus-au sorţii.
Atât de mult Tu m-ai iubit
Încât pe singurul Tău Fiu
L-ai dat să moară răstignit
Ca să nu pier, ci să fiu viu.
Prin suferinţă şi ruşine
Mi-ai arătat cum pot avea
O viaţă veşnică cu Tine:
Crezând deplin în jertfa Ta.
Amin.
18 aprilie 2009
blog personal: http://pauladita.wordpress.com/
În aceste zile de sarbătoare, adevărul istoric al patimilor și al învierii Domnului Isus, ne obligă să ne gîndim, mai mult, la Jertfa Lui pentru păcatele noastre și la dragostea Tatălui pentru întreaga lume. Să petrecem aceste sărbători mișcîndu-ne privirea și inima dinspre Dumnezeu spre starea noastră, pentru a ne smeri înaintea Celui ce a venit să ne ducă în slava Tatălui. Să sărbătorim cu o inimă plină de mulțumire, cu dorință de a face voia Domnului și cu multă bucurie.
Hristos a înviat și e viu în vecii vecilor.
Cina Domnului / Paştele
Apropierea de Cina Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştelor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos. El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Biserica proclamă, prin părtășia Cinei Domnului : moartea Domnului (sacrificiul suprem), mesajul crucii (iubirea supremă), șansa mântuirii (harul suprem) dar și revenirea Sa (pregătirea supremă), dupa cum spunea Sfântul Augustin “El S-a îndepărtat din vederea noastră, astfel încât să ne întoarcem către inima noastră și să-L găsim acolo pe El. Căci El a fost plecat și, iată, El este aici.”
Paştele era cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când cei întâi născuţi ai egiptenilor au murit, iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Paștele se transformă în Cina Domnului. Prin legătura istorică dintre Paște și Cina Domnului, Isus a arătat clar că elementul esențial din primul, nu se pierde în al doilea. Ambele arată spre El, singura și atotsuficienta Jertfă pentru păcatele poporului Său. Paștele anticipează acest lucru, Cina Domnlui îl evocă. Pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt, nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând (Evrei 9:25-28).
Cina Domnului e momentul sublim în care fiecare stă cu Domnul la masă, la masa Lui, prin meritele Lui, prin jertfa Lui și spre pomenirea Lui. Nimeni și nimic nu reușește să ne strângă aşa cum o face El. Atât de diferiți prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem și totuși uniți prin El și pentru El. E momentul în care ne oprim, ne întâlnim cu noi, dar și cu ceea ce vrea El de la noi. Nu e doar un moment emoționant în care ne aducem aminte, ci retrăim acele momente pascale. Recunoaștem că trăim, existăm și visăm prin harul Său. Nimic eu, ci totul El.
Cina Domnului este un moment al cercetării personale. Foarte mult timp nu am înțeles de ce trebuie să ne rugăm cu ochii închiși. Să nu fim ispitiți. Ispitiți de cine nu se roagă, cum se roagă, cât se roagă. Să nu observăm ce se întâmplă în exterior, ci să ne adâncim în interior, dialogând cu Dumnezeu. Dilema picantă este vrednicia sau nevrednicia cuiva de-a participa la Cina Domnului. Nevrednic ești atunci când te simți vrednic, iar vrednic eşti atunci când te simți nevrednic. Totul e harul Său. Accentul cade pe comportamentul de la cină. De aceea fiecare trebuie să se cerceteze pe sine, nu pe alții. Asta pentru a se putea întâlni cu El, la Cina Lui.
By Ionuț Haidu
După Psalmul 22
O, Doamne, Doamne, ce m-ai părăsit
De nu-mi ajuți în clipa de durere
Căci noaptea ziua-ntreagă a-nghițit
Și ochii mi se pierd în întuneric.
Tu, Doamne, doară ești acel ce ești –
S-au încrezut în Tine generații
Și ai salvat din frământări lumești
Pe orice om ce îți venea în brațe.
În pântecele mamei m-ai țesut,
Din naștere Tu m-ai primit în palme,
Eram un prunc când mi-ai sădit în lut
Speranța apărării de sodoame.
De ce azi, Doamne, nu îmi dai răspuns
Și strig în gol cu vocea disperării
Dușmanii când în ură m-au străpuns
Cu cuiele pe lemnul răzbunării.
Ca viermele neputincios mă zbat,
Ajunse-i în dispreț și de ocară,
Pe cel neînvățat și pe-nvățat
Priveliștea aceasta-i încântară.
Toți anii mei îmi deveniră grei
Și eu mă scurg înspre pământ ca ape –
Ce-aproape sunt osânditorii mei,
Dar unde-s cei ce-ar vrea ca să mă scape?
Limba în gura mea mi s-a uscat,
Lesne mi-ar fi ca oasele să-mi număr
Căci ele între ele se despart
Și s-a-nmuiat puterea ca o humă.
Se îmbulziră tauri-cărturari
Mugind ceva de pedepsiri din lege
Și triumfând cu glasurile tari:
” De ce nu vine Domnul să-l dezlege?„
Păstori-dulăi mi-arată colți haini
Cu-apucături de lideri de bazaruri,
Fără vreo jenă-n haitele de câini
Pentru cămașa mea s-aruncă zaruri.
O ceară moale inima mi-i, ci
Ea nu mă doare-așa precum strigarea:
„Vedeți cum Dumnezeu îl pedepsi?
Iar el spunea că Domnul i-i salvarea!”
Nu mă lăsa-ntre batjocoritori,
Ajută-mă în neputință, Doamne,
Salvează-mă din colții carnivori
Și de la tauri nemiloși din coarne.
Căci văd cum mâine Numele-Ți slăvesc
Acelor însetați pentru Credință
Ca să cunoască-n veacul pământesc
Cine-i Stăpân pe orișice ființă.
Căci Tu nu părăsești un om în chin
Dacă din suflet ajutoru-Ți cere
Și-i vei deschide un înalt senin,
Și-i vei turna în inimă putere.
Voi spune-n lume-n veac și peste veac
Săracilor să vină să îi saturi
Că în colibe viața și-o prefac,
Că își încântă traiul în palaturi.
Îi voi chema să creadă-n fața Ta,
Dreptății Tale numai să se-nchine
Căci, Doamne, îl vei binecuvânta
Pe-oricine ce se sprijină în Tine.
Își va-nflori în suflet bucurii
Cine spre Tine, Doamne, se va trage
Și Te-a slăvi cu inimi mii de mii
Pământul de la margini peste margini.
Pe unde, Doamne, Tu cuvânți și treci
Se-nalță învierile de Paște –
Cuvântul să-L trăiască-n veci de veci
Toți oamenii ce după noi s-or naște!
by Victor Bragagiu
Nu-i singur Iuda vinovat
Versuri de Costache Ioanid
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…
Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă: “Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?…
Edi Scorus – Jertfa lui Isus
Răstignirea
Ca pe un hot L-au judecat
Pe Cel ce a venit din Slavă
Voiau să fie vinovat,
Voiau să-L vadă o epavă.
Dar El era fără cusur
Venit să dea la oameni stire
Că printr-un trai senin si pur
Ajunge-vor la fericire,
Că viata fără Dumnezeu
E doar pustiu, nimicnicie,
Că este un îngust traseu
Spre Plai stelar si Vesnicie.
Stia că trebuia să moară
Avea de-ndeplinit un plan
Lucrarea Lui atât de clară
A dat la oameni sfânt elan.
Dar iubitorii de traditii
N-au acceptat ce le spunea
N-au înțeles ce investitii
In El puteau cu toti avea.
De-aceea căutau să-l prindă,
Să denigreze ce făcea
Ura spre El s-o mai aprindă,
Spre El, neprihănita STEA.
L-au prins usor: printr-o trădare
Dar n-a chemat ostiri de Sus
C-avea o vrednică chemare
Si-un nume îndrăgit: ISUS.
Apoi le-a spus cu-asa iubire
Că e Mesia si-mpărat!
Soboru-atunci s-a supărat
Si-a dat sentinta: RĂSTIGNIRE!
Sentinta pusă-n aplicare
Era o scenă de cosmar
Îl torturau cu încântare
Iar El răbda cruntul calvar.
L-au pus pe lemnul de ocară
Bătând prin palme cuie mari
Îl schingiuiră si-L scuipară
Soldati romani cu brate tari.
Pilat n-a vrut să vadă actul
Prin care-L chinuiau cumplit
Căci cu Satan făcură pactul
Să fie Fiul răstignit.
Dar Fiul se uita cu milă
Si la evrei si la romani
Stia că lumea e ostilă,
Că-n ea există multi dusmani.
Când era-n culme agonia
A glăsuit – cu ochii-n sus
“Arată-ti, Tată, omenia
Si iartă-i pentru ce mi-au spus,
Iartă-le-acum nelegiuirea
Ei nestiind ce-nfăptuiesc
Să vadă toti ce e iubirea
Ce vine dintr-un plai ceresc.”
Si a intrat, senin, în moarte
Înfăptuind ce era scris
Ca cei ce cred să aibă parte
De fericiri de nedescris.
Iar jertfa Lui, jertfă curată
Si azi are efect sublim
Poate să spele orice pată
La cei ce la Mesia vin.
George Cornici / 13 Martie, 2008







