Cât de mare este Dumnezeul tău? (7)

2 bigIsaia 40:25-26

„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ce anume din acest text îţi dă curaj să înfrunţi provocările vieţii? Ţi se pare că Dumnezeu te-a uitat? Cum vei lăsa mângâierea şi speranţa în inima ta?

Îl vei pune pe Cel Sfânt la locul de cinste?

Unde privesc ochii tăi: în sus sau în jos? Examinezi tu magnitudinea universului?

Babilonienii se preocupau cu închinarea la soare, lună şi stele. Iudeilor li s-a poruncit să nu se închine la creaţie, ci numai la Creatorul universului. Dumnezeu a creat trilioane de corpuri cereşti şi cunoaşte numele tuturor. El are toată puterea şi tăria să le ţină (100 bilioane de stele în galaxia noastră ,,Calea Lactee” (3000 ani să le numărăm) şi bilioane de galaxii în univers).

De ce ne îndoim de cunoştinţa, puterea şi priceperea Lui cu privire la noi?

De ce credem că lui Dumnezeu nu Îi pasă de noi, de toate lucrurile din viaţa noastră? Dacă Dumnezeu ştie numele tuturor stelelor, El ştie şi numele meu. Dumnezeul nostru Cel veşnic, Cel Sfânt, Cel Atotputernic, Cel Suveran, Cel Înţelept, Cel ce n-are început şi nici sfârşit, Cel ce este deasupra timpului, Creatorul tuturor lucrurilor, Creatorul tuturor oamenilor, are grijă de noi.

Nu trebuie să ne gândim că este departe şi nu se implică în viaţa noastră în cele mai mici detalii. El cunoaşte tot ce se întâmplă în viaţa noastră (nici un fir de păr nu cade fără ştirea Lui). El este foarte generos în ce priveşte grija faţă de noi. Prezenţa şi protecţia Lui ne înconjoară. Să trăim în odihna Lui în fiecare zi.

Doamne, îmi ridic ochii în sus şi privesc creaţia Ta minunată. Tu ai creat stelele şi ele ascultă de Tine. Mulţumesc că eşti Creatorul meu. Mă bucur să am aşa mare Dumnezeu ca Tată, care mă înconjoară cu puterea, prezenţa şi protecţia Lui.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

 

Atâtea taine…

cris 16Atâtea taine…

Autor: Valentin Popovici

Atâtea taine, Creatorul, ni le-a desfăşurat pe drum,
Şi mintea noastră-i aşa mică, nu le cuprinde nicidecum!
Dar dintre toate, e misterul cel mai adânc şi nepătruns:
Chiar El S-a coborât în iesle, şi Faţa-n scutec Şi-a ascuns…

*

Cine-ar putea să înţeleagă tăriile din început,
Când Dumnezeu a zis să fie, şi toate bine s-au făcut?
…Dar iată un mister mai mare: În leagănul din Betleem,
Cuvântul S-a făcut pe Sine un Trup în lumea de blestem.

*

Cum am putea pătrunde taina, când negura din veşnicii,
Ţâşni cu iureş de lumină în miile de galaxii?
…Dar iată un mister mai mare: În bezna neagră de păcat,
A apărut aici Lumina, Isus, Mesia Întrupat.

*

Cum să-nţelegem noi Iubirea ce ne-a făcut dintr-un pământ,
Cu frământare şi durere, şi după Chipul Său cel sfânt?
…Dar iată un mister mai mare: Din slava fără de sfârşit,
În paiele de la Efrata, a coborât Cel Preaslăvit!

*

Există cineva pe lume să-mi poată oare explica,
Cum Dumnezeu e-atât de mare, şi-I pasă de povara mea?
…Dar iată un mister mai mare: El, necuprins de cerul tot,
S-a făcut mic, un Prunc în iesle, Stăpânul, Domnul Savaot!

*

Cum vom pricepe oare taina, când a suflat peste noroi
Chiar Dumnezeu suflarea vieţii, şi suflet a făcut din noi?
…Dar iată un mister mai mare: El, Prunc în staulul sărac!
Şi în plăpânda-I răsuflare, e Dumnezeu cu noi în veac!

Întrebări de Crăciun

3 cristÎntrebãri de Crãciun

*

Autor: Petrică Dugulescu

Când se lasã peste sat umbrele de searã
Doi strãini la poartã bat, adãpost sã cearã
Dar rãmaserã în drum
Tu-i primesti acum?

*

Betleemul împietrit, si-a respins Vlãstarul
Si-ntr-o iesle l-au primit, boul si mãgarul.
Loc la han nu mai era.
Dar în casa ta?

Printre galaxii si sori, îngeri cu solia
Vin sã spunã la pãstori “S-a nãscut Mesia”
Tu te-ai coborât la ei,
Pentru doi sau trei?

Si prin noapte-acei pãstori merg cu bunã veste
Cei dintâi închinãtor, lângã sfânta iesle.
Tu cu câtã grabã vii

Ca sã I te-nchini?

Pe un drum obositor vin cãlare magii
Sã se-nchine Lui cu dor desertând desagii.
Tu ce daruri I-ai adus

Pruncului Isus?

Dar Irod înfuriat dã poruncã mare
Ca la Betleem în sat pruncii sã-i omoare
Nu cumva si tu la fel

Îl urãsti pe El?

Când copii vor veni iarãsi cu colindul,
El un lucru-ar vrea sã stii: sã trãiesti iubindu-L
Si te-ntreabã: Da sau Nu?
Tu ce vei rãspunde?
Oare ce vei spune?

*