Misiunea noastră

prayer-conversations-*

Isaia 61:1-11

Isaia 61:1a „Domnul M-a uns să aduc veşti bune.”

*

Îţi place să aştepţi?

Îţi place să aştepţi la cabinetul medical sau la dentist?

Îţi place să aştepţi la coadă la cumpărături? Sau în trafic?

Îţi place să aştepţi ca soţul tău să repare o priză care nu funcţionează de luni de zile?

Îţi place să aştepţi răspuns la rugăciunile tale? Pentru care rugăciune aştepţi răspuns?

Îţi place să aştepţi împlinirea promisiunilor Lui? Pentru care promisiune aştepţi răspuns?

Noi suntem în perioada de aşteptare. Suntem nerăbdători. De cele mai multe ori vrem totul acum, aici şi repede.

Isaia şi poporul lui erau în aşteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu (după disciplinarea lor, după şaptezeci de ani în exil, aşteptau întoarcerea în ţara lor şi revenirea Domnului Isus pe pământ). Pe vremea lui Isaia aceste promisiuni nu erau împlinite aşa că poporul era obosit de aşteptare.

Care este atitudinea ta în timp ce aştepţi? Îndoiala? Încrederea? Bucuria? Ce schimbare trebuie să faci în perioada de aşteptare?

În timp ce aşteptăm trebuie să lucrăm. Trebuie să ducem mai departe Vestea cea Bună.

Este mult de lucru în timp ce aşteptăm pe Domnul.

Poporul Domnului trebuie să petreacă timp în rugăciune şi închinare în aşteptarea împlinirii promisiunilor Lui.

Trebuie să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul ca să ne descopere lucrarea la care suntem chemaţi. Nu ne frecăm mâinile, nu manipulăm pe alţii, nu pierdem vremea, ci, avem timp să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul. Ne uităm la Tatăl, la strategia Lui, la planurile Lui, ne uităm la Fiul care împlineşte planul Tatălui şi ne uităm la Duhul Sfânt care atrage oameni la Hristos şi le dă putere să lucreze pentru Împărăţie.

 Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă rog şi să Te laud

în timpul acesta de aşteptare!

Advertisements

Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!

Ziceai în inima ta

1 trust*

Isaia 47

Isaia 47:10b

„Ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu”.”

*

Ce zici tu în inima ta?

Ai zis vreodată: ,,Eu şi numai eu!”?

Dumnezeu a folosit Babilonul ca să pedepsească Israelul, dar Babilonul a mers prea departe. A ajuns să se mândrească, a ajuns să zică: „Eu şi numai eu”. A uitat că Dumnezeu conduce istoria, nu Babilonul (chiar dacă era puterea cea mare pe pământ). Conştienţa puterii l-a înşelat. O catastrofă nevăzută va veni peste Babilon. Astrologii, vrăjitorii, descântătorii nu ştiu ce va fi în viitor. Încrederea în ei nu ajută.

Conţinutul credinţei este important!

Ceea ce credem are consecinţe asupra noastră. Suntem liberi să credem ce vrem, dar nu suntem liberi să alegem sau să schimbăm consecinţele credinţei, necredinţei sau consecinţele deciziilor noastre. Consecinţa necredinţei este judecata. Consecinţa trăirii după bunul meu plac este lipsa binecuvântărilor şi multe alte pierderi.

Care este atitudinea ta? Credinţa? Crezi că poţi să continui la nesfârşit cu necredinţa?

Care lucruri crezi că nu se vor schimba niciodată? Care lucruri crezi că nu ţi le poate lua nimeni?

Cui îi spui: „Eu şi numai eu!”? Cui spui: „Nimeni nu-i ca mine!”? Cui spui: ,,Ce zic eu, se va face!”?

Autoritatea se câştigă, nu se impune.

Pentru care lucruri te încrezi în puterea şi înţelepciunea ta? Ce vei face ca toată încrederea să o pui numai în Dumnezeu? Trebuie să-ţi schimbi atitudinea faţă de Dumnezeu?

Babilonienii au fost mândri de cuceririle lor, nerecunoscând că victoria aparţine lui Dumnezeu. Recunoşti tu ajutorul lui Dumnezeu în succesele tale?

Babilonienii nu au luat în considerare consecinţele purtării lor rele faţă de alţii.

Crezi că purtarea ta rea faţă de alţii are consecinţe?

Babilonul a folosit expresii care sunt adevărate numai pentru Dumnezeu: eu şi numai eu, nimeni nu mă vede. Foloseşti des în vorbirea ta pronumele „eu”? Crezi că totul se învârte în jurul tău? Cât de importantă este persoana ta şi cât de mult reflectă purtarea ta faptul că tu Îl reprezinţi pe Dumnezeul tău? Ce spune purtarea ta despre Dumnezeul tău?

Caut eu gloria lui Dumnezeu? Caut să strălucească lumina Lui prin mine?

Doamne, vreau ca să am credinţă în Tine, căci Tu îmi dai victorie şi eu Îţi dau glorie!

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Toiagul şi nuiaua

5aIsaia 14: 1-23

Isaia 14:5

„Domnul

a frânt

toiagul

celor răi,

nuiaua stăpânitorilor.”

*

 

Dumnezeu va aduce umilire în viaţa celor mândri.

Babilonul va cădea, va fi umilit pentru că Domnul va elibera poporul Său din robie şi îl va face stăpân, nu rob.

Dumnezeu are un plan pentru mine. Are un plan pentru poporul Lui. Poporul Lui se va bucura. Asuprirea va înceta. Dumnezeu ne va izbăvi de sub asuprire şi vom fi stăpâni, nu robi. Va fi odihnă şi pace cu adevărat. Va fi cântare de veselie şi de izbăvire.

Dar pentru împăratul Babilonului, se vesteşte moartea şi cea mai tristă predică de înmormântare. Destinaţia lui finală este locuinţa morţilor. Isaia 14:9-15

Viaţa după moarte este o realitate clară. Există o locuinţă a morţilor.

Moartea nu este ultimul capitol pentru nimeni.

Unde voi petrece veşnicia? Aceasta este marea întrebare!

Care este destinaţia eternităţii tale? Depinde de relaţia ta cu Dumnezeu. Cerul sau iadul? Astăzi mai poţi alege. Astăzi mai este har.

Cei ce se cred mai presus de Dumnezeu, cei ce fură gloria lui Dumnezeu, conducătorii mândri şi aroganţi, vor fi umiliţi de Dumnezeu şi pedepsiţi în locuinţa morţilor.

Dumnezeu smereşte pe cei mândri, dar dă har celor smeriţi.

În care domeniu din viaţa ta este mândrie? De câte ori trebuie să auzi chemarea Domnului la pocăinţă? Mândria şi aroganţa sunt păcate grave. Dumnezeu nu tolerează mândria individului sau a unei naţiuni.

Ce ai putea face tu pentru ca în familia ta să fie înălţat Domnul, nu omul?

Ce ai putea face tu pentru ca în biserica ta să fie înălţat Domnul, nu omul?

Ce ai putea face tu pentru ca în societate să fie înălţat Domnul, nu omul?

Trebuie să schimbi ceva în atitudinea sau vorbirea ta?

Ce crezi că ar trebui făcut ca umilinţa să se vadă în viaţa ta?

 

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

 

De ce?

Ioan 12:1-11

*

Ioan 12:5

*

„De ce nu s-a vândut

acest mir

cu trei sute de lei,

şi să se fi dat săracilor?“

*

Ce zici despre critică şi nemulţumire?

Maria din Betania L-a iubit mult pe Domnul Isus.

Ea a făcut un gest frumos; a adus un dar foarte preţios Domnului ca expresia dragostei ei pentru Domnul, şi El a apreciat-o foarte mult.

Ucenicii nu o acceptă, o necăjesc, o judecă, o condamnă şi o critică. Ei cred că ştiu mai bine ce au alţii de făcut. Nu este vorba de păcat, ci de un gest frumos, neaşteptat.

Respectul este foarte important şi necesar în relaţiile dintre oameni.

Problema ta nu este o scuză pentru purtarea rea sau atitudinea nepotrivită.

Nu te scuza când greşeşti, ci recunoaşte că ai greşit şi că trebuie să te schimbi.

Care este atitudinea ta când cineva face o lucrare cu care tu nu eşti de acord?

Crezi că tu ştii mai bine ce au alţii de făcut? Crezi că tu faci mai bine o lucrare decât alţii? Crezi că ideile şi cunoştinţele tale sunt mai valoroase? Ai curajul să-i înfrunţi pe alţii?

Cum vorbeşti despre lucrarea altuia? Cum îi respecţi pe cei din jur?

Apreciezi tu şi recunoşti valoarea altora pentru care a murit Cristos?

Încurajezi tu pe alţii?

Fie ruga ta: Doamne, mulţumesc că Tu mă ajuţi să-i apreciez, să-i încurajez şi să-i respect pe toţi cei ce sunt în jurul meu.

 

Învaţă respectul în toate relaţiile!