Îţi mulţumesc

Iti multumesc

Parinte sfant din slavi divine,
Ma-ntorc sa-Ţi aduc multumire,
De harul Tau, de-a Ta iubire,
Ce-ai revarsat-o peste mine.

Mi-ai dat viata, sanatate,
Putere ca sa trec prin toate
Mi-ai dat bucate-ndestulate
Si haruri noi, nemeritate.

Iţi multumesc iubite Tata
De dragostea-Ti nemasurata,
De sfanta-Ti mila revarsata,
De pacea care mi-a fost data.

Iţi multumesc Parinte Sfant
Pentru ploaie, pentru vant,
Pentru-al vietii sfant Cuvant,
Pentru botezuri in Duh Sfant.

Iti multumesc pentru-ncercari,
Pentru multele-mi dureri,
Pentru ocari si defaimari,
Si-atatea binecuvantari.

De Duhul Sfant mangaietor,
Balsam si leac alinator,
De sprijin si de ajutor,
Prin care-ai fost ocrotitor.

Chiar pentru bolta instelata,
Si pentru nopaptea-ntunecata,
Caci Tu, nu ma uiti niciodata,
Fiindca esti Doamne, al meu Tata.

Ma-ntorc umil sa-Ti multumesc,
O, Dumnezeule ceresc!
Caci doar prin Tine eu traiesc,
Parinte Scump, Îţi multumesc!
Amin
Marioara Coman – Petrosani
12.01.2010

Thanksgiving, no black Friday

La vremea înserării…

*

*

Cu ochii blânzi, ușor încețoșați

Privim la binecuvântările primite

Și ne uimim, cum au trecut ca-n zbor,

Atâția ani și visuri împlinite.

*

Copiii ne-au crescut și sunt maturi

La rândul lor având și ei vlăstare,

Ce-ncoronează capul nostru alb,

Cu bucurii și binecuvântare.

*

Și cât de minunat a conceput

Părintele ceresc a vieții roată,

Ești tânăr, plin de zel și-apoi matur

Dar, prea curând, doar alții te mai poartă…

*

Cuvântul sfânt vorbește, însă, clar

Cum că la bătrânețe-n noua haină,

Cei ce-s aleși sunt încă plini de suc

Și verzi. Chiar dacă în viața lor e toamnă…

*

Dar, ce frumoasă-i toamna cu Isus

Și câtă frumusețe e-ntr-o frunză,

Ce-a ruginit ușor în vii și-n duzi,

Dar… încă luminează și din umbră…

*

Așa sunt cei ce-n Domnul se încred

Privind spre orizont cu bucurie

Și pentru care cerul nu-i noros

Ci-i plin de o culoare azurie.

*

Mai multe flori și frunze am păstrat

Cu dragoste-n ierbarul vieții mele

Și nu arareori îl răsfoiesc

Când amintiri mă copleșesc rebele.

*

Părinți, bunici, mătuși și unchi iubiți,

Privesc acum din ceruri a lor muncă,

Cu bucurie că au împlinit,

În viața de aici sfânta poruncă.

*

Aceștia sunt cei care-n viața mea

M-au învățat și m-au hrănit la vreme,

Cu tot ceea ce fost-a necesar,

Pentru-a străbate ceasurile grele.

*

La ceasul înserării-Ți mulțumim

Ne-ai copleșit cu binecuvântare.

De-aceea, toți bunicii azi rostim :

Slăvit să fii în veci, al nostru Soare !”

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA august 2012

 

Frământări…

Framântari…

*

șesc îngândurată pe drumu-ngust al vieții

Și-atâtea întrebări îmi vin în minte…

De ce, oare, din zorii dimineții,

Ispita se arată, bun Părinte … ?

*

De ce când, bucuroasă-mi deschid ochii

Și Te slăvesc pentru o nouă zi,

Deodată, bucuria dimineții,

Se întrerupe și… n-o pot opri…

*

Să fie, oare, grija de viața pământească ?

Să fie vorba care am spus-o, negândind ?

Să fie supărarea ce Ți-am produs aseară

Când fața Ta cea sfântă nu am căutat deplin ?

*

Sau, poate, adevărul, ce l-am lăsat nespus,

Mă face să mă simt, departe de Isus ?

Genunchiul în podeauă nu l-am plecat aseară ?

Cuvântul nu căutat-am să-mi stâmpere-a mea pară… ?

*

Gândindu-mă mai bine știu că sunt multe cele,

Ce pun un zid de strajă între pământ și cer,

De aceea, bun Părinte, privesc cu dor spre stele,

Dorind să știu mai bine ce pot să îți ofer…

*

Atunci, Duhul mi-ndreaptă privirea spre Cuvântu-Ți

Ce are-nvățătura purtărilor deplin,

Și înțeleg de-acolo că fața Ta căutându-Ți,

În zorii dimineții, mă voi scula senin.

*

O, dă-mi puterea aceasta ca să privesc spre Tine

Și orice vorbă spusă s-o controlez din plin

Și orice acțiune, decizie sau faptă,

S-o trec prin al Tău filtru : Cuvântul Tău divin !

*

Îți mulțumesc că pacea ce vine de la Tine,

Întrece așteptarea sau gândul omenesc,

Și-n zorii dimineții, cu bucurii depline,

Îți spune-un suflet sincer : ”Isuse, Te iubesc !”

*

Și-n dragostea aceasta cuprinsă-i și iertarea

Ce-o simt în al meu suflet, cuprins de pacea Ta,

Și-această bucurie, mi-acoperă durerea

Și sunt cuprins de pacea ce doar Tu o poți da.

*

Ce dulce e simțirea că Duhul Sfânt mă-nvață,

Să umblu pe-a Ta cale, pe drumul Tău divin,

Și-n sfântă adorare, să-mi duc a mea viață,

În liniște deplină, lipsită de suspin.

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA martie 2012

Bucuria

Bucuria

Multe locuri în Scriptură ne vorbesc de bucurie,

Și ne spun că roada aceasta va aduce armonie,

În relațiile noastre, în familiile dragi,

În bisericile-n care ne numim că suntem frați.

*

Întristarea, dacă nu e de la Domnul plănuită,

Va produce multă jale și o inimă zdrobită,

Dar când zâmbetul va-apare pe-orice față întâlnită,

Atmosfera va fi dulce și Scriptura împlinită.

*

Poate, oare, muritorul să zâmbească degajat,

Și să aibă bucurie, chiar dacă-i bolnav în pat ?

Inima dacă îi plânge, oare tot ar trebui,

Să se poarte fără grijă câtă viață va trăi ?

*

Ce secret ascunde versul ”Bucurați-vă, vă zic !” ?

Chiar și în necaz amarnic și când zâmbetul e mic ?

Cel care-a primit pe Domnul și-a gustat iubirea Lui,

Va cunoaște și secretul : mântuirea Domnului !

*

A trăi într-o prezență de natură pur divină,

Având sufletul curat și spălat de orice vină,

A urma învățătura ce-a lăsat-o Domnul nostru,

Ne va umple-ntreaga ființă de un zâmbet cald, celestru.

*

Da, acesta e secretul ce înviorează omul,

Care face ca în inimi să se instaleze tonul

Ce aduce bucurie și transformă-orice ființă,

Într-un suflet ce zâmbește și exprimă biruință.

*

Faptul că Mântuitorul S-a plecat și înspre mine,

Prin prezența Lui făcându-mi în viață numai bine,

Cum aș putea să consider ca să fiu tristă vreodată,

Când prin jertfa de la cruce am ajuns nevinovată ?

*

De aceea, bucuria nu va înceta vreodată,

Să-mi umple întreaga ființă, căci de-acum sunt nepătată !

Și cuvântul care spune : ”Bucurați-vă, vă zic !”

Va fi ploaia ce va face să rodească bob în spic !

*

Cauți și tu bucuria peste tot și n-o găsești ?

Te invit să-ți întorci fața către Tatăl cel ceresc.

Care doar un semn așteaptă. A avut răbdare multă,

Dar acum cu bucurie, viața toată ți-o inundă.

*

Bucurie, bucurie, vino și pătrunde-n lume,

Unde oamenii te caută și te știu doar după nume,

Fă-te însă, cunoscută la tot sufletul hoinar,

Și arată-le resursa bucuriei : La Calvar !

*

Aurelia Gabor Martie 2012

Vrem s-aducem multumire

VREM S-ADUCEM MULȚUMIRE

Vrem s-aducem mulțumire
Pentru că ai Tăi suntem
Ești Stăpân, reverși iubire
Ne înveți ce-i Nemurire
Ca progres spre Cer s-avem.
*
Tot ce-i bun și fără pată
Vine din al tău hambar
Totul vine fără plată
Viața-i binecuvântată,
E învăluită-n har.
*
Privim mesele-ncărcate
Și-afirmăm: ”O, ce belșug!”
N-am avut grădini uscate
C-ai dat ploi s-avem bucate
Și ai tras cu noi la jug.
*
Ca în anii dinainte
Paza Ta ne-a însoțit
Ne-ai trimis așa cuvinte
C-au pătruns în cuget, minte
De noi nu Te-ai despărțit.
*
Bunătatea-Ți e știută
De acei ce s-au predat
Dărnicia-Ți ne-ntrecută
Nu e faptă prefăcută
Daruri multe Tu ne-ai dat.
*
Când în sol am pus sămânța
Îndoială n-am avut
Și ne-ai răsplătit credința
Să putem hrăni ființa
Ce mult bine ne-ai făcut!
*
Au fost și momente grele,
Au fost răni și a fost plâns
Dar privit-am către stele
Și ai trasformat în perle
Lacrimi care ne-au cuprins.
*
Ce sublimă sărbătoare!
Ce recolte-am adunat!
Din inimi mulțumitoare
Te cinstim cu adorare
Că-n Lumină ne-ai păstrat.
*
George Cornici /19 Noiembrie, 2012

Mii de multumiri

Mii de mulţumiri Ţi-aducem
O, Isuse, bunătate
Pentru Duhul ce rodeşte
În noi roade îmbelşugate:
*
Bucuria şi răbdarea,
dragostea, credincioşia,
înfrânarea şi blândeţea,
pacea Ta şi armonia!
*
Jertfa inimilor noastre
n-o să poată niciodată,
îndeajuns să-Ţi mulţumească
pentru Jertfa Ta curată!
*
Noi suntem doar picătura
Dragostea Ta e oceanul,
Noi scânteia, Tu vulcanul …
Noi un spic, Tu eşti tot lanul!
*
Bogăţii fără măsură…
Tot ce-avem – sunt de la Tine!
Harul vieţii, darul păcii,
Bucuriile depline!
*
Tu,-nceputul tuturora,
Tu, izvorul fericirii,
Tu eşti stânca mântuirii,
Eşti făclia nemuririi!

Anonim?

La înserat

La înserat…

*

Când umbrele-nserării se lasă peste lume,

Isuse, mă apropii de Tine-n rugăciune,

Să-Ți mulțumesc că ziua, cu bine a trecut,

Să-Ți spun că, înc-odată, azi te-am avut de scut.

*

Ce minunată stare, ce dulce alinare,

știu că Domnul vieții mă conduce pe cale,

Și orice vânt, sau ceață, sau nor înnegurat,

E pentru mine înc-un prilej de lăudat.

*

Ce bine e când Domnu-I prezent în viața mea,

Atunci e-un soare dulce în toată ființa mea.

Dar când alerg pe cale și nu e lângă mine,

Ce frică mă cuprinde… și, simt că… nu mi-e bine…

*

Atunci simt cum povara, din grea e și mai grea,

Și-apasă cu tot greul peste ființa mea,

Atunci suspinul vine și sufletul mi-e trist,

Nu pot privi la nimeni. Îl doresc doar pe Crist !

*

Ce bine e că Domnul nu este ca și noi,

Și nu ne părăsește când suntem în nevoi.

Ci, când ne vede plânsul și starea noastră rea,

Îndată vine-aproape și-n mâna Sa ne ia.

*

Îți mulțumesc, Părinte, că ești atât de bun,

Că mă iubești, deși sunt doar praful de pe drum.

Ce minunat gândit-ai când, dintr-un boț de tină,

Ai făurit o vază, cu-o floare din grădină.

*

Și încă și mai mare minune am văzut,

Când floarea cea din vază, pe mine m-ai făcut.

Să pot ca să Te laud, prin tot ce-ai pus în mine,

Și viața mea să-Ți fie o mărturie vie.

*

Aurelia Gabor, Oct. 20. 2009

Îţi mulţumesc Isus

Îţi mulţumesc Isus că eşti cu mine

*

Autor: Ica Dragoi

*

Îţi mulţumesc Isus că eşti cu mine,
Şi nici o clipă singur nu mă laşi,
În orice zi doar mâna Ta mă ţine,
Tu mă conduci, şi-ntăreşti ai mei paşi.
*
Tu nu mă părăseşti, nu uiţi de mine,
Din mâna Ta, Tu nu mă laşi nicicând,
Tu eşti mereu puterea ce mă ţine,
De-aceea Doamne sunt cu Tine-n gând.
*
Cu Tine Doamne eu străbat cărarea,
Ce duce către cerul minunat,
Ţi-am ascultat o Doamne bun chemarea,
O Domnul meu, fii binecuvântat.
*
Îţi mulţumesc că m-ai chemat pe nume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Tu m-ai căutat o, Doamne-n astă lume,
Eu sunt al Tău, şi Tu eşti Dumnezeu.
Amin

Nu-i loc mai sfânt

Nu-i loc mai sfânt

Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-i Hristos şi-unde-s ai Săi,
acolo-i Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi.
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credinţa-i umblet fericit,
iar părtăşia sfinţitoare
e-avutul cel mai strălucit.

*

Nu-s stări mai sfinte ca acelea
de pe Taborul luminos,
când e Hristos în toţi ce cântă
şi toţi ce cântă-s în Hristos;
când de Hristos e plin cuvântul
şi-n rugăciune-i plin de El,
atunci şi-afară şi-nlăuntru
Hristos străluce-n orice fel.

*

Nu-i ceas mai sfânt decât acela
în care-s fraţii adunaţi
şi inimi lângă inimi una
în duh se roagă-ngenuncheaţi;
când rugăciunea lor se-nalţă
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri,
pământu-i sus, iar ceru-i jos.

*

Nu-i har mai sfânt decât acela
să fii cu Domnul şi cu-ai Săi
în rugăciune, şi-n cântare,
şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te,
oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,
oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,
că unde-s ei e-un colţ de rai.

( Traian Dorz )

Învăţaţi copiii

 

Poezia scrisă de Alina Stochici. 

Învățați copiii
cum să stea pe genunchi,
cînd întunericul nopții se strînge.
Se vor ridica de acolo
ca o pădure tînără,
pe care nimic nu o frînge.

*

Învățați copiii
semnele cerului și ale timpului,
frumusețea Cuvîntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adîncului.

*

Nu-i duceți la marginea prăpăstiei,
să le arătați cît de adîncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului,
Să vadă cît de necuprinsă-I Iubirea.

*

Dacă cerul li se pare pare sus,
povestitiți-le mereu despre Isus.
Dacă sînt triști că se vestejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.

*
Arătați-le cuvintele de iubire
către oameni cum curg
Învățați-i cîntecul
cum se cîntă pe rug.

Sădiți în ei tăria Cuvîntului.
Învățați-i semnele cerului
și ale pămîntului.