Ţine minte!

111 vestescIsaia 42:1-44:23

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care este lucrul pe care-l ţii minte în ce priveşte viaţa ta de credinţă?

A deveni slujitor este singurul drum spre adevărata libertate.

Oamenii răscumpăraţi de Domnul, Îl glorifică printr-o slujire cu credincioşie şi printr-o închinare cu bucurie.

În contrast marcant cu împăratul Cir, Domnul Isus este blând. Oamenii nu se tem de El. Chiar şi fariseii sunt trataţi cu respect. Cei slabi sunt ajutaţi cu milă şi compasiune. Niciodată Domnul Isus nu stinge mucul care mai fumegă. El reaprinde credinţa celor ce este gata să se stingă.

Dumnezeu ne dă putere să biruim păcatul (temperamentul-mânia şi mândria). Nu ne lasă în întuneric. Ne duce pe un teren nou şi ne ţine de mână. Vrea să înţelegem că El este singura noastră speranţă, că El este singurul nostru Mântuitor.

Dumnezeu a vrut ca poporul Israel să fie o binecuvântare pentru toate naţiunile pământului. El vrea ca noi astăzi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Ce zic cei din jurul tău despre tine? Se bucură să stea lângă tine sau fug de tine? Ce spun oamenii despre Dumnezeul tău?

Dumnezeu a dat Legea poporului Israel, dar ei nu au ascultat de ea. Dumnezeu ne-a dat şi nouă Cuvântul Lui. Ce facem cu el? Faţă de care adevăr din Scriptură ai un ochi orb şi o ureche surdă? Totuşi, Dumnezeu este bun, chiar când noi nu ne pocăim. Ne trimite suferinţa ca să ne atragă atenţia, să ne amintească cui aparţinem.

Credinţa creşte mai mult prin suferinţă decât prin absenţa ei.

Uneori aducem mai multă glorie lui Dumnezeu prin suferinţă, pentru că ne încredem în El. Este o oportunitate mare ca alţii să vadă o mărturie vie şi să se întărească în credinţă. Noi experimentăm prezenţa lui Dumnezeu prin greutăţile vieţii care pot să mărească credinţa noastră. Gloria lui Dumnezeu se vede prin ceea ce suntem şi facem. Când Îl glorificăm pe Dumnezeu, îndreptăm atenţia altora spre atributele Lui. Către cine arată vorbele şi faptele mele? Către Dumnezeu sau departe de Dumnezeu?

Duhul Sfânt dă înviorare sufletului nostru. Idolatria cere mereu ceva de la noi, niciodată nu ne împlineşte, niciodată nu ne înviorează.

În faţa cui mă plec? În faţa idolatriei sau în prezenţa Duhului Sfânt?

Doamne, vreau să ţin minte că Tu eşti Răscumpărătorul meu. În fiecare zi mă întorc la Tine ca să primesc putere şi să mă bucur. Sunt fericită să stau de vorbă cu Tine şi să citesc Cuvântul Tău. Mulţumesc pentru Duhul Sfânt care aduce adevărata închinare şi adevărata libertate în viaţa mea.

 

Doamne, mulţumesc pentru înviorarea pe care o dă Duhul Sfânt inimii mele!

 

Advertisement

Roada aşteptată

Isaia 5

*

Isaia 5: 4b

*

„Eu

mă aşteptam

să facă

roadă.”

 

Isaia a prezentat situaţia poporului într-un mod foarte clar . Poporul lui Dumnezeu (aşa de binecuvântat) nu a adus roada aşteptată de Domnul; cu toate avertizările nu a vrut să se pocăiască. De aceea Domnul a trimis pedeapsa asupra lui.

Crezi că generaţia noastră împlineşte cerinţele lui Dumnezeu?

Crezi că Dumnezeu este dezamăgit de purtarea şi nepocăinţa noastră?

Care ar fi motivele pentru care Domnul ar judeca şi pedepsi generaţia noastră?

Care din aceste „vaiuri” din capitolul cinci crezi că sunt adevărate în generaţia noastră?

Crezi că avem mai multe „vaiuri” decât poporul Domnului?

Despre care îţi vorbeşte ţie Domnul? Pentru care te avertizează?

Pentru care vrei să te pocăieşti?

Crezi că Legea lui Dumnezeu este desconsiderată în bisericile noastre, în societatea noastră?

Cum crezi că pedeapsa care a venit peste poporul Domnului s-ar potrivi cu judecata finală a lui Dumnezeu din ziua de apoi?

Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu ca să poţi să aduci multă roadă pentru Împărăţia Lui?

Ţi-a dat El o familie? Sau prieteni, biserică, sănătate, cunoştinţă, Cuvântul, Duhul Sfânt, dragoste, pace, linişte, protecţie etc.?

Cum vei folosi învăţătura primită de la El?

Doamne, vin la Tine căci Tu poţi să mă păzeşti de lăcomie (poftă după lucruri), de beţie (plăceri), de  batjocorirea Numelui tău (uşurătate în vorbirea mea), de stricăciune (confuzie) morală (trup şi suflet murdar, binele nu este rău şi răul nu este bine), de înşelăciune (mă cred învăţată şi înţeleaptă) şi de dispreţ faţă de Cuvântul Tău (nesocotesc citirea şi împlinirea Cuvântului). Am nevoie de ajutorul Tău căci vreau să aduc roadă.

Doamne, pune dorinţa de pocăinţă pe inima mea!

Adăpost

Isaia 3:1-4:6

*

Isaia 4:5

*

„Va fi

un

adăpost.”

 *

Răul descris în aceste capitole nu s-a întâmplat într-o naţiune păgână care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu ci în naţiunea care a avut revelaţia lui Dumnezeu şi adevărul Lui. De fapt erau naţiunea aleasă de Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu.

Atenţie la noi care credem azi că suntem poporul lui Dumnezeu!

Cât împlinim din ceea ce ştim despre Dumnezeu şi adevărul Lui?

Ei au ajuns căutători de plăceri. Dreptatea a fost călcată în picioare şi înlocuită cu păcatul. Acest lucru nu va fi trecut cu vederea de Dumnezeu.

Dumnezeu judecă răul dar dă speranţă celor ce vin la El să înveţe să umble în lumina Domnului.

Vestea bună din Biblie nu se sfârşeşte niciodată cu ziua judecăţii, ci cu promisiunea eliberării şi salvării lui Dumnezeu.

Suntem noi căutători de Dumnezeu sau căutători de plăceri?

Care sunt păcatele din viaţa ta pe care crezi că Dumnezeu le trece cu vederea pentru că este bun?

Doamne, mulţumesc pentru promisiunea venirii Domnului Isus, Odrasla plină de măreţie şi slavă care va da strălucire şi frumuseţe celor mântuiţi, celor numiţi sfinţi, după ce vor fi spălaţi şi curăţiţi de vinovăţie.

Doamne, Tu mă vei păzi ziua (printr-un nor de fum, ca să mă fereşti de căldura soarelui, de problemele zilei) şi noaptea (printr-un foc strălucitor, să văd pe unde umblu, să mă încălzească când mi-e frig, când problemele mă îngheaţă). Tu vei fi adăpostul meu. Tu vei fi Ocrotitorul meu. Vei fi pentru mine un loc de adăpost şi ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

Doamne, fie inima mea căutătoare de Dumnezeu!

Doamne, Tu eşti adăpostul meu!