Happy Mother’s Day !!!

mom

Introduction:    Did you know that the idea for Mother’s Day was born in a small Methodist church in Grafton, West Virginia? It was 1876 and the nation still mourned the Civil War dead. While teaching a Memorial Day lesson, Mrs. Anna Reeves Jarvis thought of mothers who had lost their sons. She prayed that one day there could be a “Memorial Day” for mothers. The prayer made a deep impression on one of Mrs. Jarvis’s eleven children. Young Anna had seen her mother’s efforts to hold the war-split community and church together. As she grew into adulthood, the younger woman kept Mrs. Jarvis’s dream in her heart. On the day of her mother’s death, Anna was determined to establish Mother’s Day in her honor.

On May 12, 1907, a local observance was held which later spread to Philadelphia. By 1910, Mother’s Day was celebrated in forty-five states, Puerto Rico, Hawaii, Canada, and Mexico. Elated, Miss Jarvis told a friend, “Where it will end must be left for the future to tell. That it will circle the globe now seems certain.”

On May 8, 1914, President Wilson designated the second Sunday in May as Mother’s Day “for displaying the American flag and for the public expression of love and reverence for the mothers of the country.”

I want us this morning to look at Bible and from God Himself see what is His Will for Mothers, yes all women. It applies to us all, mothers, fathers, all men and women. But here the God addresses specifically His will and purpose for Mothers. This is the highest calling and purpose of women. This is basic for a full and happy life. To ignore it, means heartache and sorry and great disappointment. To ignore it means to live a life that less than what God intended you to be.

      ILLUS: I received a letter a week before Mother’s Day in 1992, from such a woman from our home church, Calvary Baptist in King, NC. Her name is Linda Tise . She loves the Lord, it is so apparent that Christ is the center of her life. I was her Sunday School teacher for about three years. I would like to share with you some of her letter.

About her daughter she said, ” I feel like I’ve seen my daughter grow up in the Lord this year and that’s one of my greatest blessings.” She explained about the influence of one couple in the church on her daughter.

She talks about the Revival they had and how many were saved. Several church members were saved including the Pastor’s young son. She encouraged us to stay close to the Lord. She warns of the Devils attempts to destroy us and our usefulness for the Lord. She asks for prayer for several who have needs in the church. She asks for prayer for herself that “She and her family would be used of the Lord.”

Some would consider her simply a plain country girl. She is always modestly dressed, very respectful and has a beautiful smile. She is a jewel in God’s crown. If you attended the church you would not notice her. But she is always faithful, there at every meeting, ready and doing all she can to serve her Savior.

 

That church has a number of women such as this. You will drop by in the week and see her car outside the church. She is inside cleaning. Un-noticed yet she is faithfully serving the Lord. In 1977, when we first started attending there were only about 40 people. Currently the church is having attendance around 700-800 people.

 

      Another young mother, named Carolyn. She and two daughters had received Christ as their Savior. They longed also to see her husband saved. She would regularly ask the congregation to pray that he would received Christ. At the close of many a service she would be found at the front of the church on her knees praying with her daughters for her husband to be saved. She was not ashamed to come forward and pray for her loved one and her family. She faithfully attended church and taught a children’s class. Year by year went by without any change on her husband’s part. But she remained faithful to the Lord, devoted to our church and lived a godly life. In 1986, in July…on Sunday morning at the close of a service the invitation to receive Christ was given and her husband Junior Martin came forward and was gloriously saved. The family was then complete in Christ. God greatly used them there in that Church. They are not in the lime light, you would not notice them, but they love the Lord and faithfully serve Him.

Years earlier a another dear Christian lady loved her husband and prayed that God would save him. She never nagged at him about it or argued. Each Sunday she would get her son and herself ready for church and faithfully attended year after year. Her husband showed absolutely no interest in God. She was always modest in her apparel, a loving wife and mother and lived a godly life. One day God touched her husband’s heart and he came to Christ. An important part in that was his wife’s testimony. Her husband stands before you today as your pastor.

Why has God used these three women? They love God and He is the most important thing in their lives.

I. A WOMAN WHO FEARS THE LORD SHALL BE PRAISED. Prov. 31:30

 

A. Verse 30 of Proverbs 31, is the heart of the matter. “A woman who feareth the Lord shall be praised.”

 

      B. What does it mean to fear God?

 

        1. The illustration shows the practical working of a Godly woman who feared God.

2. The Hebrew word is “yir’ a” and means an “emotional reaction, terror, or to be afraid, and to have reverence for God, a deep respect.”

3. In many places in the Old Testament the use of the term to fear God and proper living are so closed related they are virtually synonymous ideas. If a person feared God, it resulted in living a godly life. The fear is seen as the motivation which produced righteous living.

4. Exodus 1:17, The midwives feared God and would not kill the new born baby boys. In Exodus 1:21 God richly rewarded them.

5. Godly fear is the result of believing in God! When one’s sees who God really is it will bring about a godly fear of God.

          Most people have such a small view of God. Yet, He created all the Universe…the Bible says he spoke it into existence out of nothing. Compared to us He is so much more than we can even fathom.

        6. True believe causes a deep reverence and respect of God.

          ILLUS: When I was in Germany, 1962, we had an IG (inspector general) inspection. This man was the final authority over all of us including our Group Commander. We were not in one sense terrified of him as he would not kill us, or harm us….but he had the power to approve us or fail us as a Combat Missile Group. If we failed….it would be really hard on us all. But because we respected his authority and power over us we worked really hard to prove ourselves as Combat ready.

As we stood in ranks, he inspected me, and ask when I was from. I was not terrorized to the point that when I saw him I wanted to run and hide. I was not afraid of him, because I was sharp! I was spit-shined head to foot….I knew my general orders, my uniform was perfect…because I was prepared and a good soldier there was nothing too be afraid of. I was the Groups Communications Center Chief and when he later inspected my center there was no problem…why? By Army standards I and my center and people were living righteous! That means we were obeying our orders and doing right. Yes we feared him, but we were not afraid because we were ready.

        I believe it is similar with God. When a person comes to the knowledge of who God really is….they quit all the rebellion and fooling around. They get serious about serving God who created them!

They then want to obey God, follow Him and live their lives to His glory. As examples of His Grace they will show God to the rest of the world.

A man or woman who will not live for God, should really in all seriousness examine their lives, to see it their really believe in God with their heart or merely have a head knowledge of the fact of God’s existence.

II. THE WOMAN (OR MAN) WHO TRULY IS SAVED IS MOTIVATED BY A GODLY FEAR OF GOD.

      A. The overwhelming examples of the use of the word in the Bible is most always used as the reason or motivation of why a person would serve God.

B. Look at Prov. 31:10. “Who can find a virtuous woman?”

        1. Ladies are you a little intimidated by this description that follows?

2. Verse 30, is written as a question, that answers itself. The answer is very obvious! All my commentaries on the subject say it is a rhetorical question and the answer is NO!

3. However, I strongly disagree. To say the answer is no is to deny the power of God in a woman’s life. I say YES! The key is Verse 30, a woman, a mother, will be a glory and praise to God if at the center of her life, Christ Jesus is first….she fears, reverences and loves God and that motivates all she does. Yes, there are many virtuous godly women who love God and honor Him by their lives.

4. The word “virtuous” refers to a woman’s character of being a woman of strength and real ability. The Hebrew word is “chayil” (khah’-yil) and means strength, valiant, virtuous, one of valor, power and strength. Her strength or virtue is in her character of being a godly woman therefore she can be used of God as a blessing to others.

    C. The woman that fears God will be praised. Both by God and among those who know her. The virtuous woman was a hard worker. She was not lazy, she kept her family and home in order. And that was a testimony of her love of her family and love of God.

III. The Virtuous Woman is Trusted by Her Husband.

      A. Trust is something that is earned. Trust does not come automatically to anyone or to a person simply because the hold a position. Many parents are not respected by their children because they have not earned their respect. Many wives and husbands suffer greatly because their spouses do not have confidence in them. I believe everyone initially wants to trust other people. But trust will only come from the experience of observing the person and how they live.

B. A godly woman will earn the trust and respect of her husband as she lives a consistent righteous life before him. She honors the Lord and that manifests itself outwardly to others so that they trust her. One the of the great benefits in living for the Lord is that you live a life of character and people learn you can be trusted.

        Think about that in the context of a woman winning her family to the Lord and influencing them to serve the Lord. If her husband is lost her virtuous life will be an positive influence and a testimony for the Lord. Her godly life will be a testimony and example to her children of God’s saving and life changing grace.

God’s influence in a woman’s life will show her family how good it is to live for the Lord. The opposite is also true. A nagging, never satisfied, always complaining and unstable wife will not gain her family’s confidence.

It boils down to a matter of love. True love puts aside one’s own desires and seeks the others well being. A selfish wife or mother shows she really does not have a deep love for her family. They in turn will cannot return a love that they are not shown.

      ILLUS: There is a comedian whose is always saying “I don’t get no respect!” Listening to his sinful statements that are suppose to be jokes will show you why he gets not respect. He does not deserve any respect because he is disrespectful.

You cannot expect people to respect you when you do not respect them. Speaking down, being overbearing, complaining, or mistreating a spouse is a sure sign you have no respect for them and in turn …what goes around comes around. Respect and confidence are earned by one’s behavior.

C. Verse 26 says the virtuous woman is wise and kind.

      Where do you think this woman will get her wisdom? Psalms 111:10 says, “The fear of the LORD is the beginning of wisdom: a good understanding have all they that do his commandments: his praise endureth for ever.” Wisdom comes from a fear of the Lord and understanding His commandments.

1 Corinthians 13:4-5 instructs the believer about the effects of love and says, “Charity (love) suffereth long, and is kind; charity envieth not; charity vaunteth not itself, is not puffed up. Doth not behave itself unseemly, seeketh not her own, is not easily provoked, thinketh no evil.”

III. FAVOR IS DECEITFUL, BEAUTY IS VAIN. Prov. 30:30

      A. Favor is deceitful. It is referring to living one’s live seeking the favor or approval of others. Means living to impress others. Sure it is all right to look nice to look one’s best. But dressing to attract attention is sinful because it is based in pride.

B. Beauty is vain. The word “vain” means worthless or of no value. Over dressing and making one’s appearance the driving force in a person’s life is worthless says God.

Seeking to impress and gain favor and to hear “Oh, isn’t she pretty!” is vanity. Think of the sorrowful life so many women live trying to look like a Barbie doll? What wasted lives.

ILLUS: I watched a few minutes of a TV program on the problem of Anorexia and bulimia in young girls and women. These woman were obsessed with the way the look and they starved themselves sick trying to look good to others. Sometimes their obsession kills them. The reporter told them as had their family and doctors that they look nice, but it did not matter. Their pride in their appearance controlled them. C. This passage is written in Hebrew poetic form which has two negatives, and two positives. The two negatives are the same thing.

      1. The word “praised” is taken from a word that means to “shine.”

2. This is true praise, virtuous praise, deserved praised, reward that is lasting. Because the actions produced came from a deep reverence, love and fear of God. Did you notice that her children and husband also praise her.

3. 1 Timothy 2:9-10 says, “In like manner also, that women adorn themselves in modest apparel, with shamefacedness and sobriety; not with broided hair, or gold, or pearls, or costly array; But (which becometh women professing godliness) with good works.”

        The context of this instruction begins in 1 Timothy 2:1 and is Paul’s exhortation for believers to pray, “I exhort therefore, that, first of all, supplications, prayers, intercessions, and giving of thanks, be made for all men; For kings, and for all that are in authority; that we may lead a quiet and peaceable life in all godliness and honesty. For this is good and acceptable in the sight of God our Savior; Who will have all men to be saved, and to come unto the knowledge of the truth” (2 Tim. 2:1-5)

The word “modest apparel” means in clothing that is modest, in good behavior, and seemly.

The word “shamefacedness” means a having a sense of shame or honor, modesty, bashfulness, reverence, regard for others, respect.

The word “sobriety” means having self-control and sobriety.

The phrase “not with broided hair, or gold, or pearls, or costly array” refers to the dressing to advertise a woman’s sexuality. In biblical times the women who worn these things were prostitutes. Today a woman can dress nicely and were her hair braided. She can wear jewelry and nice clothes, but as a Christian she should dress modestly. I do not think we need to go into specifics about what is modest. If it is worn to draw attention one’s body is it immodest. If it is tight fighting and or short it is immodest. Shamefacedness means having a sense of regard for others and respect for one’s self, on husband and family.

If you want an example look at my wife. She always dresses modestly because she loves the Lord and she loves her husband. I am proud of her and to me she is the most beautiful woman on earth.

 

Conclusion:

      1. The woman whose life is truly meaningful, is a woman who loves and fears God.

2. What influence is a God fearing Mother? What greatness and good can she inspire in her family and those who know her?

ILLUS: When you study some of the great, positive, history-making figures, you will often find they speak of the influence of a parent. Abraham Lincoln is quoted as saying, “All that I am I owe to my angel mother.” General Douglas MacArthur said, “My sainted mother taught me devotion to God and a love of country which have ever sustained me. To her I yield anew a son’s reverent thanks.”

The great preacher G. Campbell Morgan had four sons. They all became ministers. At a family reunion a friend asked one of the sons, “Which Morgan is the greatest preacher?” With his eyes beaming with delight, the son looked over to his father and said, “Why, it’s Mother!”

God wants women with open hearts who will be faithful Him and live lives that honor and bring glory to God. Women willing to raise their families, to guide their households towards God.

Maybe you do not match up to the woman of Proverbs 31: Few do….but that does not mean you can’t.

Maybe in the past you have not been the Mother you needed to be. We all look back and see our mistakes….yet God is the God of new beginnings! Today, you can make that full commitment to the Lord!

Articol from : http://bible-truth.org/msg78.html

 


 

O mare oştire

o mare ostire

Iacov 5:16b

,,Rugaţi-vă unii pentru alţii,

ca să fiţi vindecaţi.

Mare putere are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit.”

*

Te chem alături de noi să experimentezi Puterea, Prezenţa şi Promisiunile lui Dumnezeu!

Ce faci tu pentru familia ta? Ce faci tu pentru biserica ta? Ce faci tu pentru cei din jurul tău?

Dacă trăieşti numai pentru lumea aceasta, numai pentru viaţa aceasta pământească, eşti cea mai nefericită persoană!!!

Iată propunerea mea:

1.   În fiecare zi ne vom ruga pentru noi şi casele noastre după cartea Proverbe (31 de capitole; în fiecare zi a lunii un capitol, corespondentul fiecărei zile (capitolul 1 în ziua de întâi a lunii (decembrie), capitolul 2 în ziua de 2 a lunii, … capitolul 5 în ziua de 5 a lunii, … capitolul 11 în ziua de 11 a lunii etc.)). Ne vom ruga ca Domnul să ne binecuvinteze cu ceea ce este bine din fiecare capitol şi să ne păzească de tot ceea ce este rău în capitolul zilei. Vom mulţumi Domnului, vom cere iertare în fiecare zi, lumină de la Domnul, înţelepciunea şi călăuzirea Lui în toate lucrurile.

*

2.   FIECARE  ZI  DE  MIERCURI  va fi Zi specială de rugăciune, post şi milostenie.

* Ne rugăm Domnului să ne crească în rugăciune (să avem putere cu Dumnezeu în rugăciune), în mărturie (putere cu oamenii în slujire) şi în smerenie (nu noi, ci Domnul).

* Ne rugăm Domnului să putem posti (două ore, cinci ore,…etc., aşa cum cere Domnul, după voia Domnului care ştie puterile fiecăruia şi problemele de sănătate).

* Ne rugăm Domnului să ne ajute să facem un bine, să sacrificăm ceva, pentru alţii (o vizită la bolnavi sau la bătrâni, ajutor financiar, timp, o vorbă bună care dă curaj şi credinţă, un telefon unei persoane în nevoie sau singure, o rugăciune la telefon cu cineva de departe, un ajutor unei văduve sau orfanilor etc). Să ne rugăm să avem ochii deschişi la oportunităţile pe care Domnul le va aduce înaintea noastră în ziua de miercuri (sau o altă zi).

*

3. Ora de rugăciune pe săptămână va fi în ziua de miercuri în casele noastre sau unde ne aflăm (cât se poate pentru cei ce lucrează la ora aceasta) de la 8pm-9pm ora României (1pm-2pm America EST; 10am-1pm America VEST). Ne vom ruga pentru familiile noastre şi bisericile noastre după cartea Psalmilor (vom începe cu Psalmi 1-5  (4 Decembrie 2013) şi în fiecare zi de miercuri vom citi 5 Psalmi şi ne vom ruga cum ştim noi şi cum ne îndeamnă Duhul Domnului prin cei 5 Psalmi, apoi vom merge mai departe cu cititul.

*

Ce mai trebuie să faci?

* – Să ai curaj să adaugi numele familiei tale şi biserica ta, la lista de rugăciune, care se va forma pe blog (daţi click pe comments). Adresa de email va fi secretă (numai eu o primesc pe blog şi o păstrez secret) şi nu vom scrie decât pe blog (nu scrisori personale) şi doar mesaje care vor fi ziditoare.

* – Să te rogi în fiecare zi Domnului să te ajute să te ţii de acest angajament şi să fii în unitate cu tot grupul, cu toată oştirea.

* – Vom prezenta lista înaintea Domnului în rugăciune în fiecare zi de miercuri la ,,ora de rugăciune”.

*

Dragă cititoare (cititor), mă bucur pentru privilegiul pe care mi-l dă Domnul ca să mă rog împreună cu tine. Vei considera şi tu un privilegiu şi o mare bucurie să te rogi împreună cu mine şi împreună cu alţii? Te rog fierbinte, în Numele Domnului Isus, să baţi împreună cu noi la uşa îndurării Domnului pentru familia ta şi pentru biserica ta.

 *

La timpul Domnului ne vom bucura, secerând ce-am semănat !!!

*

Psalmi 68:11 ,,Un cuvânt spune Domnul

şi femeile (şi bărbaţii) aducătoare de veşti bune sunt

o mare oştire.”

Care este problema copiilor de astazi?

Care este problema copiilor de astazi?

 „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).

CELOR MAI IN VARSTA le place sa judece solemn si aspru tanara generatie.  Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.  Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.  Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.  Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba: „Care este problema atator copii din zilele noastre?”          Raspunsul este simplu: Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.  Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.  In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.  Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.

Lipsa educatiei

Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.  Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.  Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”  Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului.  Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.  Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata.

Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.  Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”   Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.  Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur (Psalmul 51:5).  Inima lui mica este plina de rautate.  Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”  De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate.  Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!

Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”   Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.  Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.  Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.  Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.  Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.  El trebuie doar sa  fie „lasat de capul lui”„Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.  Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.  Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?  Tatal ramane mut de confuzie si durere.  Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.

Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.  Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.  Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa!  Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.  Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit”  (1 Samuel 3:13).  Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).1  Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).

Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.  Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.  Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa.  Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.  Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.  Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.   Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8).  Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.”        Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.  Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.  Caracterul contine maniere sociale si culturale.  Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.  Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.

Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.  Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.  Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite.  Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.

O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.  Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.  Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.  Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.  Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.  Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.  Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!  Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.  Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!

In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.  Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.  Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate.  Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).  Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.  Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”.  „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut”                  (Proverbe 17:25)…

Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.  Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.  Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.  Nu mai este timp pentru copii!  Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.  Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!  Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!

Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.  Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.  Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.  Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.  Aceasta este problemacopiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau.  Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor!  Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului.  Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor.  Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.

Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi  sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste!  Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte.  Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul.  Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”

O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta.  Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea!  Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu!  Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi!  Incepi sa uiti la fel ca mine!”

Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta.  Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti.  Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile.  El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul.  Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!”  Copiii sunt mimi naturali.  Un copil este reflexia parintilor lui.  Manierele, vocabularul, obiceiurile  si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.

Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel.  Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu.  Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel.  Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel.  Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad.  Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!

Parintii culeg ceea ce seamana.  Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului.   El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel.  El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale.  David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l  pe celalalt.  Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui.  Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Lipsa disciplinei

O alta problema a copiilor de astazi este lipsa disciplinei din camin.  Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor.  Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil.  Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti.  In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne.  In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica.  Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.

Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati.  Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute.  In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”.  Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.

Parintii dau copiilor prea multa libertate.  Ei sunt prea permisivi.  Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.  „…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat.  Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative.  Si aceasta e ceea ce facem chiar acum!  Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele.  Ea ofera patru motive pentru aceasta: (1) Pentru ca ii iubim:  „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.”  (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4) Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.  Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului.  Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale.  „Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21).  Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”.  „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita.  Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii.  Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie.  El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.

Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice.  Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti.  Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele.  Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita.  Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil!  Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti!  Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

Lipsa dragostei

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor.  Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii.  Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11).  Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10).  Parintii iubitori produc copiii iubitori.  Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.

Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?”  Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult.  Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine.  Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”

Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti.  Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste!  Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19).  Ce bun exemplu pentru parinti!

Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui!  Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3).  In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti.  Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat.  Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi.  Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti.  Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva.  De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu?  De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci?  De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre?  De ce baieti si fete fug de acasa?  De ce se drogheaza asa multi copii?  Care este problema reala?  In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii!  Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal!

Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti?  Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema.  Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele.  Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii.  Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc.  Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala”.  Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Concluzie

Tinerii si tinerele nu pot invinovati generatia mai in varsta pentru toate problemele lor.  Acesti hipioti si huligani sunt responsabili de propria purtare.  Ei nu sunt obligati sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc.  Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui Dumnezeu.  „Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si canalizeze vietile pe un curs productiv.  Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy.  A venit timpul pentru ei sa se intoarca la Dumnezeu si la Biblie pentru a avea ajutor in planurile lor de viata.  Este timpul ca ei sa asculte Evanghelia.

 

„Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie!”

(Marcu 1:15).

Traducere de Aurel Miclea jr.

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/care%20este%20problema%20copiilor.htm

Totuşi…

10mIsaia 9:1-10:4

Isaia 9:1a

„Totuşi

întunericul

nu

va

împărăţi

veşnic.”

 

Chiar dacă unii oameni continuă să stea în întuneric, Dumnezeu le mai dă har să se întoarcă la lumină. Aşa şi părinţii continuă să le dea har copiilor ca să se îndrepte. Câteodată se întreabă dacă au priceput copiii ceva din toată învăţătura dată de ei. Învăţarea unui copil este un proces lung, cu multe succese şi insuccese. Chiar şi părinţii cei mai înţelepţi fac greşeli în educarea copiilor.

Harul este educarea (învăţarea) copilului cu o atitudine plină de dragoste, generozitate şi răbdare chiar şi atunci când copilul nu merită.

Nu aştepta de la copilul tău mai mult decât poate, şi nu-l compara cu alţii de vârsta lui.

Prinde ocazia să-l lauzi când a făcut ceva bine.

Fii clară în aşteptările tale şi spune-i în cuvinte simple.

Fă-ţi timp să stai cu copilul, nu fi grăbită când îl înveţi.

Repetă (cu dragoste) regulile casei până înţelege.

Alege ce este important pentru copil şi pentru tine. Învaţă pe copil să aleagă binele, să facă diferenţa între greşeală şi neascultare.

Disciplinează copilul cu dragoste, cu fermitate, cu dreptate şi fii consecventă în regulile tale.

Învaţă pe copil ce spune Dumnezeu despre atitudini şi acţiuni. Fii un model pentru el.

Nu uita, copilul ţi-a fost dat pentru o vreme (scurtă). Iubeşte-l. Timpul trece repede şi statutul tău de părinte se schimbă în statutul de bunică. Încrede-te în harul Domnului să-ţi dea puterea să-ţi împlineşti datoria de părinte, văzând în fiecare zi un nou început, un nou har de a trăi această experienţă unică în viaţă. Când copilul creşte şi pleacă de acasă nu mai poţi să-l înveţi ci doar să te rogi pentru el. Proverbe 22:6 ne spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o  urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Doamne, Tu ai har pentru mine chiar dacă nu merit.

 

Dorinţa inimii mele este să am har faţă de alţii,

chiar dacă nu merită!

 

Scrisoare … By Debi Pearl

mamaScrisoare

de

la

mama

către

fete

Autoare Debi Pearl

*

Viaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte.

Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.

Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat. Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).

Mulțumirea, o stare de care trebuie să ne deprindem!

    “căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.

 ……………………  FILIPENI, 4: 9-13

.

Odată cineva  a fost rugat să-și prezinte o zi din viața sa de creștin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz și încurajatoare. Dar persoana la care mă refer a răspuns cum nu se putea mai “bine”,  cu clipe fericite de dimineața până seara târziu, deși a avut de muncă, pe alocuri din greu, la bucătărie, în casă, la câmp și la animale, dar și la jobul unde mergea în mod regulat, însă parfumul care l-a extras în mărturisire a fost presărat  de cântări și de rugăciuni de mulțumire înaintea Domnului  pentru toate lucrurile prin care a trecut.

Dar se știe că atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în față, mâncarea, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animați de sentimente de nemulțumire și disconfort. E adevărat că la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil să putem mulțumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.

Read more…