Avraam

by

Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Advertisement
by

Căutaţi pe Domnul

1a*

Isaia 55

Isaia 55:6 „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi;

chemaţi-L câtă vreme este aproape.”

*

Doamne, sunt însetată; recunosc setea mea spirituală. Însetez după ceea ce este curat, real, care aduce înviorare sufletului meu. Am nevoie de apa pe care ai promis-o femeii din Samaria, o apă care devine un izvor înlăuntrul meu şi îmi dă viaţă. Vin la Tine să cumpăr fără bani şi fără plată (totul a fost plătit de Hristos) tot ce îmi dai Tu. Nu vreau să cântăresc argintul pentru un lucru care nu mă hrăneşte, nici nu vreau să-mi dau câştigul muncii pentru ceva ce nu satură. Ascult de Tine ca să mănânc ce este bun, şi sufletul meu se va desfăta cu bucatele Tale gustoase. Iau aminte, ca să trăiesc. Vin la Tine ca să întăreşti îndurările Tale faţă de mine. Alerg la Tine alături de toţi cei ce Te caută, alături de toţi cei ce Te cheamă dintr-o inimă curată. Mă las de calea mea cea rea, de gândurile mele rele, mă întorc la Tine ca să ai milă de mine şi să mă ierţi.

Recunoşti că eşti însetată după ceea ce numai Dumnezeu poate da?

Recunoşti starea ta spirituală? După ce însetează fiinţa ta?

Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, care iese din gura Ta şi nu se întoarce fără rod, aşa cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întoarce înapoi, ci udă pământul  şi-l fac să rodească şi să odrăslească sămânţa semănătorului şi să dea pâine celui ce mănâncă. Cuvântul Tău va face voia Ta şi va împlini planurile Tale. Tu nu ai vorbit în zadar, ci promisiunile făcute lui Avraam, Isaac, Iacov şi David s-au împlinit cu credincioşie. Cuvântul Tău are putere, mă mângâie, mă întăreşte.

Cum vorbeşti despre Cuvântul lui Dumnezeu cu copilul tău? Dar cu alţii? Ce emoţii creează în tine Cuvântul Domnului? Ce efect are Cuvântul Domnului în inima şi mintea ta?

Îţi mulţumesc că îmi dai bucurie. Îţi mulţumesc că mă călăuzeşti pe calea cea dreaptă. Îţi mulţumesc că mă înconjori cu protecţia Ta. Îţi mulţumesc pentru schimbarea pe care o faci în viaţa mea. Te caut ca să îmi schimbi spinii personalităţii mele cu roada Duhului Sfânt:  dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor şi smerenia.

Te chem ca să alungi mânia mea şi să-mi dai  iertarea Ta. Te caut ca să-mi schimbi plictiseala cu pasiunea de a petrece timp cu Tine în rugăciune şi Cuvânt. Te chem ca să mă însoţeşti zi de zi, prin Duhul Tău cel Sfânt.

Mulţumesc că mă înveţi că toată slava este a Ta.

 

Doamne, mulţumesc pentru roada Duhului Sfânt în inima mea!

 

by

O bucurie veşnică

2 iunieIsaia 35:8-10

Isaia 35:10

„Cei izbăviţi de Domnul

se vor întoarce

şi vor merge spre Sion

cu cântece de biruinţă.

O bucurie veşnică le va încununa capul,

veselia şi bucuria îi vor apuca,

iar durerea şi gemetele vor fugi!”

 

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Paradisul este bucurie. Cei răscumpăraţi se bucură şi vor trăi veşnic în Paradis.

Ce înseamnă să fii răscumpărat? Să fii răscumpărat înseamnă să fii liber.

Răscumpărătorul, Izbăvitorul, ne dă speranţă.

Exod 6:6 ne spune: „De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul! Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi”.” Cum te-a izbăvit Domnul pe tine?

Tit 2:14 afirmă: „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Cum Îi mulţumeşti Celui ce te-a răscumpărat şi te curăţeşte ca să fii plină de râvnă pentru fapte bune? Care sunt faptele cele bune pe care Domnul le-a pregătit pentru tine?

Galateni 3:14 ne spune: „Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Care este binecuvântarea lui Avraam? Ai primit-o prin credinţă? Ce lucreză Duhul Sfânt pe care L-ai primit în inima ta?

1 Petru 1:18-19 relatează: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci, cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” Recunoşti moştenirea spirituală pe care o ai de la părinţii tăi? Cum recunoşti răscumpărarea pe care o face Domnul în viaţa unui om? Cum recunoşti deşertăciunea în felul de vieţuire al unui om? Ce însemnătate are sângele lui Cristos pentru tine? Cum înţelegi faptul că Mielul este fără cusur şi fără prihană?

Isaia 54:8 ne spune: „Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.”

Cum vezi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum mulţumeşti Răscumpărătorului tău? Cum ne-a răscumpărat Cristos?

El a plătit pentru noi. Ne-a cumpărat cu preţul sângelui Său.

Cum răspunzi Domnului Isus, Răscumpărătorul tău?

Eu răspund: Iată-mă, Doamne, Îţi aduc mulţumirea, recunoştinţa, şi-Ţi dau slavă şi glorie.

Ce mare bucurie să fim răscumpăraţi şi izbăviţi!

Ce minunat Salvator! Ce minunat Răscumpărător!

Bucuria că avem un Mântuitor este veşnică, pentru că Mântuitorul, Dătătorul bucuriei este veşnic.

Doamne, mulţumesc că m-ai izbăvit. Tu mi-ai pus în gură cântece de biruinţă pentru că m-am întors spre Tine. Tu mi-ai încununat capul cu o bucurie veşnică. Tu ai alungat durerea şi gemetele din viaţa mea. Tu ai adus veselia în familia mea. Mă bucur să merg pe calea Ta.

Doamne, inima mea Îţi aduce recunoştinţă!

by

Scrisoare … By Debi Pearl

mamaScrisoare

de

la

mama

către

fete

Autoare Debi Pearl

*

Viaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte.

Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.

Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat. Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).

by

Cum călătoreşti în 2014 ???

2013dGeneza 24:1-27

Geneza 24:26-27 ,,Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu”.”

Când a fost ultima dată când te-ai aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului?

Cum ai mulţumit Domnului pentru îndurarea şi credincioşia Lui faţă de tine în anul care a trecut? Cum ţi-a îndreptat Domnul paşii spre casa (adunarea) fraţilor?

Ce îţi doreşti pentru anul acesta?

Viaţa este o călătorie. Cum vrei să fie călătoria ta în acest an? Pentru ce anume te rogi şi aştepţi cu mirare ca să experimentezi în anul acesta? Vrei să te arunci cu faţa la pământ înaintea Domnului  ca să-L binecuvântezi? Te gândeşti şi te rogi ca să ajungi să vesteşti îndurarea şi credincioşia Lui?

Vrei să fii un rob de încredere? Vrei să umbli prin credinţă în 2013?

Crezi că poţi să mergi înainte cu capul înapoi?

Crezi că poţi să călătoreşti spre o ţintă demnă şi clară, privind în trecut? Unde se uită ochii tăi? Care este misiunea ta? Ce lucrare ţi-a fost încredinţată?

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, binecuvântat în orice lucru, şi avea bogăţie, robi şi roabe. A ales pe cel mai bătrân rob din casa lui, pe Eliezer, şi i-a încredinţat o misiune specială: să aducă o nevastă pentru fiul lui din ţara de unde a venit el. Eliezer a primit instrucţiuni clare de la Avraam şi a plecat având la el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. Oare a fost uşoară călătoria lui? A ajuns la o fântână şi acolo s-a rugat. Fiind om înţelept a făcut planuri şi a aşteptat să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Rugăciunea lui îl ajută să experimenteze puterea şi promisiunile lui Dumnezeu. Eliezer (Eli-Ezer) înseamnă Dumnezeu ajută. Numele Eliezer apare o singură dată în cartea Geneza 15:2, nu apare în textul nostru, ci, numai numele de ,,rob” (de cinci ori) şi ,,omul” (de două ori). Oare de ce? Este misiunea (viaţa) mai importantă decât numele (faima)?

Cum şi-a onorat Eliezer stăpânul care i-a încredinţat o slujbă?

Cum ne onorăm noi Stăpânul care ne-a încredinţat o slujbă?

Ce înseamnă să fim oamenii cărora Stăpânul le încredinţează valori?

Dacă vrem o călătorie binecuvântată, avem nevoie de Dumnezeu, de puterea Lui, de călăuzirea Lui. Umblăm în puterea noastră? Ne bazăm pe numele nostru? Ne bazăm pe ajutorul Lui? Spun oamenii despre noi că suntem cei pe care Dumnezeu îi ajută? Spun oamenii despre noi că suntem robii Domnului?

Noi nu suntem stăpânii lucrurilor văzute. Cea mai mare binecuvântare nu este a avea ci a primi de la Dumnezeu. Primim noi cu bucurie numele de rob al Domnului?

De ce a avut Avraam încredere în robul lui, Eliezer? Robul de încredere (Eliezer) primeşte mai mult decât cei aparţinători familiei lui Avraam pentru că ERA om de încredere.

Cum onorăm noi pe Domnul cu darurile noastre? Suntem noi oameni de încredere?

Are Dumnezeu încredere în noi ca să ne încredinţeze o lucrare? Vrem noi să-I facem de cunoscut Numele? Rămânem doar cu dorinţa de a fi robi sau ajungem să trăim ca robi ai Domnului?

Noi trăim prin făgăduinţă. De ce nu experimentăm făgăduinţele lui Dumnezeu? De ce nu ne lăsăm în mâna Domnului? De ce nu umblăm prin credinţă?

Nu-i aşa de important cât ne onorează omul ci cât Îl onorăm noi pe Domnul!

Spui tu ,,Doamne, schimbă-mă pe mine!”, sau spui ,,Doamne, schimbă circumstanţele mele!”?

Suntem gata să-L onorăm pe Dumnezeu? Suntem gata să urmăm chemarea, porunca Lui? Cel ce a făcut făgăduinţele nu se schimbă. Şi astăzi ne cheamă să-L urmăm ca robi de bunăvoie, cu bucurie şi mulţumire.

Eliezer era bătrân, avea experienţă,  dar a vrut să experimenteze ajutorul lui Dumnezeu. S-a rugat: ,,Doamne, dă-mi izbândă pentru stăpânul meu!”.

Ne rugăm noi ca să avem biruinţa care arată slava lui Dumnezeu?

Ne rugăm noi pentru binecuvântarea care onorează pe Stăpânul nostru?

Te-ai gândit ca rugăciunea ta să-L onoreze pe Dumnezeu?

Ce frumos să ne punem nădejdea în Dumnezeu în toate privinţele!

Când ne bazăm pe Dumnezeu putem spune: Dumnezeu m-a ajutat!

Noi suntem robii Domnului. Îţi place acest nume? Sau vrei stăpânirea?

Când trăim prin făgăduinţă, trăim pentru ţara promisă nu pentru pământ.

Dumnezeu să ne dea o călătorie în care noi să umblăm prin credinţă onorând pe Cel ce ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe.

Eliezer s-a rugat pentru un răspuns de la Dumnezeu. Este mare lucru să ştim să ne rugăm ca să avem răspunsul Lui în toate lucrurile mici şi mari.

Mare Dumnezeu avem! El este gata să ne dea daruri. Are cui le da? Are El robi de încredere? Sunt eu o persoană de încredere?

Ai făcut promisiuni pe care nu le-ai dus la îndeplinire?

La început de an, vrem noi să fim robii Domnului sau să formăm rezoluţii pe care le vom călca, le vom uita în scurt timp?

Cât de mult binecuvântează Dumnezeu pe cel ce se pune la dispoziţia Lui? Cum experimentează el făgăduinţele Domnului?

Cine se uită cu mirare cum lucrează Domnul?

Cine experimentează promisiunile Domnului?

Doamne, dă izbândă! Doamne, îndură-Te!

Doamne, fă să izbutesc în călătoria mea în anul 2013!

Doamne, eu sunt roaba Ta!

Te rog  ajută-mă să experimentez promisiunile Tale

şi binecuvântează călătoria mea din acest an,

ca să umblu prin credinţă

şi să onorez Numele Tău!

(meditaţie inspirată din mesajul prezentat de pastorul Nulu Urs)

 

by

Adevăr şi libertate

Ioan 8:31-40

*

Ioan 8:34b

,,Oricine

trăieşte în păcat

este

rob al păcatului.”

*

Crezi că este uşor să recunoşti că eşti robit de un păcat?

Cei din vremea Domnului au zis: ,,Noi nu suntem robii nimănui” şi  ,,Noi nu am fost niciodată robi”. L-au întrerupt pe Domnul de şase ori când El a vorbit despre adevărata slobozenie. Primele trei întreruperi sunt o apărare în ce priveşte descendenţa lor din Avraam.

Care sunt faptele lui Avraaam? Avraam a fost numit tatăl tuturor credincioşilor. El este modelul de om credincios. Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu. El a ascultat de Dumnezeu. Evreii s-au lăudat cu Avraam.

Te aperi tu cu numele bun al familiei tale şi nu vrei să recunoşti că eşti rob? Faci tu cinste părinţilor şi bunicilor prin purtarea ta?

Evreii nu au vrut să recunoască că Adevărul te face liber, nu genealogia. Nu au recunoscut că au fost robi (egiptenilor, pe vremea judecătorilor, 70 de ani în Babilon, romanilor). Nimeni nu a reuşit să distrugă spiritul lor de independenţă.

Şi astăzi sunt oameni care spun: ,,Eu pot să mă las de păcatul acesta mic dacă vreau”, dar în realitate sunt sclavi. Nu putem face ce vrem din cauza firii pământeşti din noi. Obiceiurile nu sunt uşor de rupt. Nu-i uşor să renunţăm la pofte, la vorbe rele, la comfort, la minciună etc.

Numai cu ajutorul Domnului putem avea putere asupra păcatului. Numai El ne poate elibera din robia păcatului.

Domnul să-ţi dea putere de biruinţă asupra păcatului!

Ioan 8:36 ,,Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi!”

Eşti tu o fiinţă liberă?

Sunt multe păcate care ne ţin legaţi în închisoarea celui rău.

Spune astăzi ,,NU” tuturor celor din viaţa ta.

Cercetează cu atenţie lista de mai jos şi adaugă la ea şi altele.

Doamne, mulţumesc că Tu mă ajuţi să spun ,,NU” la: independenţă de Dumnezeu, competiţia afirmării de sine, vorbire de rău, prejudecăţi, egoism, judecată nesănătoasă, suspiciune, vorbire uşoară, tulburare, ignoranţă, neiertare, resentimente, viclenie, bârfă, aşteptări nejustificate, răzbunare, invidie, divorţ, decepţie, confuzie, nebunie, nestăpânire, dezamăgire, lipsa de respect, minciună, panică, cuvinte aspre, nerăbdare, iritabilitate, necredincioşie, stupiditate, critică, mânie, răceală în relaţii, supărare, gânduri rele, răzbunare, încăpăţânare, amărăciune, naivitate, învinovăţire, murmurare, frică, superficialitate, prea grăbită, prea ocupată, plictiseală, gelozie, compromis, apatie, resemnare, pofta rea, lăcomie, îndoială, aroganţă, îngrijorare, depresie, înşelăciune, mândrie, jocuri de noroc, lenevie, păcate sexuale, necuraţie trupească şi sufletească, vrăjitorie, vrajbă, ceartă, neînţelegere în relaţii, dezbinare, beţie, îmbuibare etc.

Eşti tu legată de vreunul din păcatele de mai sus? Te rogi singură şi împreună cu alţii ca să fiţi eliberaţi din păcat? Eşti gata să o rupi cu păcatul?

Dacă Fiul te face liberă eşti cu adevărat liberă.

Cristos a venit ca să ne facă liberi.

Isus a zis: ,,Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

Domnul să te ajute să fii o fiinţă liberă şi să-L urmezi!

by

Testul zilei

Genesa Geneza 22:1-2

,,După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă” a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.”

A venit ziua testului pentru Avraam. Dumnezeu i-a cerut pe fiul lui, pe singurul lui fiu, pe care-l iubea, pe Isaac.

Avraam L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nu a fost în confuzie în ce priveşte cerinţa lui Dumnezeu deşi Dumnezeu niciodată nu a cerut jertfe umane.

Cum poţi să deosebeşti vocea lui Dumnezeu de alte voci?

Ce faci când Dumnezeu îţi cere ceva ieşit din comun?

Avraam a crezut pe Dumnezeu şi s-a bazat pe El. Inima lui a ales ascultarea de Dumnezeu.

Fiecare zi este o zi de testare a credinţei prin lucruri mici sau mari. Cui slujeşti astăzi? Ce spune credinţa ta despre relaţia ta cu Dumnezeu?

Vine o zi specială a testului când Dumnezeu îţi cere să îi dai Lui ce ai tu mai drag.

Ce ai tu mai drag pe lume?

Uită-te unde merg banii, timpul şi energiile tale, şi vei vedea interesul tău.

Îi vei da lui Dumnezeu ce ai tu mai drag?

Viaţa creştină este o renunţare treptată la lucrurile pământeşti. Dumnezeu ne învaţă lepădarea de sine, purtarea crucii şi slujirea.

Este acest lucru o coroană de spini?

Numai prin spini se ajunge la victorie! Fără luptă nu-i cunună!

Credinţa şi ascultarea lui Avraam au adus binecuvântare nu numai pentru el ci pentru întreaga omenire.

Ce va aduce ascultarea mea? Cum va lucra credinţa în inima mea?

Luptă-te lupta cea bună a credinţei!

Ascultă vocea Lui!

 

 

by

Îţi doreşti să trăieşti fără regrete?

Luca 17:32

„Aduceţi-vă aminte

de

nevasta lui Lot.”

Oare de ce trebuie să ne amintim de nevasta lui Lot?

Cine era Lot? Lot a fost nepotul lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Pentru că au avut prea multe bogăţii au fost nevoiţi să se despartă: Lot a ales partea cea mai bună a ţării, iar Avraam a fost binecuvântat cu partea care a rămas. Avraam a  zidit multe altare Domnului. Nu găsim scris pe paginile Scripturilor că Lot a zidit vreun altar Domnului. Ginerii lui Lot nu au crezut vorbele lui Lot când îngerii Domnului au venit să anunţe judecata Domnului asupra Sodomei şi Gomorei. Din cauza păcatului, Dumnezeu a hotărât să distrugă Sodoma şi Gomora dar datorită lui Avraam, Dumnezeu a vrut să salveze pe Lot şi familia lui.

Deşi Lot a petrecut mult timp cu Avraam care de fapt l-a crescut, Lot nu a învăţat nimic de la Avraam. Cum se poate să stai aşa de mult timp lângă un om ca şi Avraam şi să nu înveţi nimic? Totuşi Lot avea resentimente căci Biblia ne spune că îşi chinuia sufletul în oraşul lui.

Ce oameni a pus Dumnezeu în viaţa ta ca să înveţi cum să trăieşti viaţa de credinţă?

Ce ai învăţat până acum din purtarea lor? Te mustră conştiinţa când te simţi confortabil în anumite păcate?

Dacă Sodoma şi Gomora erau aşa de periculoase, oare de ce Lot şi familia lui nu s-au mutat în alt oraş? S-au obişnuit cu păcatul? S-au obişnuit cu lumea din jur şi cu obiceiurile lor?

Cum suntem noi? Ne-am obişnuit cu lumea din jurul nostru? Avem valorile ei?

Cât este preţuit Cuvântul Domnului de cei din jurul nostru?

Este Cuvântul Domnului important pentru noi sau suntem confortabili cu păcatul şi lumea?

Pentru că Lot zăbovea, îngerii au apucat pe Lot, pe nevasta lui şi pe cele două fiice ca să-i scoată afară din oraş înainte de pedeapsă.

Unii oameni sunt atinşi de Domnul şi totuşi se îndoiesc. Unii oameni sunt atinşi de Domnul dar totuşi privesc înapoi. Unii oameni sunt atinşi de Domnul şi totuşi inima lor este mereu în lume şi cu lumea.

Nevasta lui Lot a fost aproape scăpată dar s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Judecata lui Dumnezeu este dreaptă pentru cei ce nu ascultă.

Eşti aproape de Împărăţia lui Dumnezeu?

Eşti aproape de mântuire?

Eşti sensibil la atingerea lui Dumnezeu?

Vrei să alegi astăzi să trăieşti fără regrete fiind în Împărăţia lui Dumnezeu, fiind mântuit, trăind viaţa de credinţă aşa ca şi Avraam?

 

Fie Cuvântul Domnului în inima ta şi lumea, afară din inima ta!

Domnul să te ajute să trăieşti fără regrete!